https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/mihail-steriade-as-trai-doar-in-izvoare https://versuri.pro/mihail-steriade-as-trai-doar-in-izvoare#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=89065 →]]> Aș trăi doar în izvoare,
de mi-ar fi gândul curat;
ori pe lujer de cicoare,
având sufletu-mpăcat.
Și aș fi o voce clară,
de m-aș prinde vântului,
alergând din țară-n țară,
dând ocol pământului.
Om ceresc și fără nume,
o sinteză de roman.
Dar cum toate trec în lume,
viața-mi trece, eu rămân.

]]> https://versuri.pro/mihail-steriade-as-trai-doar-in-izvoare/feed 0 https://versuri.pro/mihail-steriade-reculegere https://versuri.pro/mihail-steriade-reculegere#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=71023 →]]> Beau ca să uit din pumnii tăi, iubire!
Ești cântul meu cel mai firesc și cald.
Beau să te uit; dar crești în amintire,
eternă floare-n cerul de smarald.
Sunt rob ca apa și sunt clar ca vântul.
Tu îmi rămâi deopotrivă aproape.
Amurgul ne-ncunună-ades avântul,
nu însă lacrima ce-o mistuim sub pleoape.
Ecou pierdut prin luminiș de moarte
sunt, și sunt luciul trist din heleștaie
când, în suiş, etern, prin vremi deșarte,
un înger gol te schimbă în văpaie.

]]> https://versuri.pro/mihail-steriade-reculegere/feed 0 https://versuri.pro/mihail-steriade-pribegie https://versuri.pro/mihail-steriade-pribegie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=71024 →]]> Simțeam un dor nelămurit de a pleca
spre « undeva »
în zi de vară,
când păsările-n sân de crâng
aleanurile-n cânt își plâng.
O, doru-n straie de melodie clară!..
Și am pornit ; nu știu
de-aveam în minte grija ca s-ajung
spre-un sat, nici gândul că-o să fiu
pribeag
pe-un drum necunoscut și lung.
Și m-am lăsat în voia lui ca să mă poarte..
aceleași căi te duc spre-același țel :
Orice cărare duce înspre moarte,
cum înspre viață duc aceleași vechi cărări.
Trecui doinind prin lunci, pe dealuri,
mă odihnii în iarba moale, ca în șaluri,
apoi am dat de-un lan cu grâne coapte
ce se-ngâna cu vântu-n șoapte ;
și m-am oprit.
Pe după deal îngenunchease soarele..
și pentru că venise-aproape de pământ
își risipea și aurul și-odoarele
pe care i le dase Tatăl Sfânt.
Și cum priveam spre lan, văzui pășind
un moș cu ochii-albaștri strălucind,
purtând pe brațe snop de grâu scânteietor ;
și-n măreția de-asfințit
mi s-a părut că-i Dumnezeu care-a venit
să-și ia din rodul minunatului ogor.

]]> https://versuri.pro/mihail-steriade-pribegie/feed 0 https://versuri.pro/mihail-steriade-privind-printre-zabrelele-de-visuri https://versuri.pro/mihail-steriade-privind-printre-zabrelele-de-visuri#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=71025 →]]> Mă uit printre zăbrelele de visuri
la viață,
așa cum un copil se uită printre gratii
în soarele de dimineață
la cușca unei păsări.
Și când trudit mi-acopăr ochii
privesc atunci adânc în mine
și înțeleg menirea sorții:
cu suflet strâns în colivii de trup,
cu trupuri strânse-n colivia vieții,
ne irosim privirile cerșind
o zare fără zid și gratii.

]]> https://versuri.pro/mihail-steriade-privind-printre-zabrelele-de-visuri/feed 0 https://versuri.pro/mihail-steriade-o-mama https://versuri.pro/mihail-steriade-o-mama#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=71026 →]]> Îmi vin în minte cântecele simple
Cântate pe cerdac pe când eram copil.
Pe cer mai erau stele, în inimă o rugă,
Și mai presus de toate aproape îmi erai,
O, Mamă!
De ce-am plecat pe drumuri necunoscute, lungi,
Împins de-un dor de ducă în dorul de-a găsi
O dragoste mai ‘naltă de țară și de-ai mei,
Fiind așa departe?
Ah, cântecul mă-nchide în el până-n adânc,
Cum te-a închis pământul!..
În țara-aceasta rece, sub cerul neprivit,
Străine-mi sunt de-a valma visările ce mint,
Aducerile-aminte și poate și-acest cânt
Ce sufletu-mi rănește,
Când doar părerile de rău
De-mi mai vorbesc pe românește..

]]> https://versuri.pro/mihail-steriade-o-mama/feed 0 https://versuri.pro/mihail-steriade-vesniciile-au-trecut-pe-aici https://versuri.pro/mihail-steriade-vesniciile-au-trecut-pe-aici#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=71027 →]]> Clădiri pustii s-au așezat la șir
să-și ție de urât pe seară
și parcă-s clape de clavir
când vântul bate-afară.
Și zidurile coșcovite
în nopțile fără sfârșit
gem de stafie chinuite
și plânge vântul aiurit.
Se surpă casele-n neștire,
s-aprind în pietre licurici,
pustiul cade pe iubire..
O! veșniciile-au trecut pe-aici.

]]> https://versuri.pro/mihail-steriade-vesniciile-au-trecut-pe-aici/feed 0 https://versuri.pro/mihail-steriade-in-larg https://versuri.pro/mihail-steriade-in-larg#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=71028 →]]> Cu vâsle grele odihnind de-a valma,
În ape pline de plutiri lovesc cu palma.
E noapte-n largul mării, și e lună.
Tu poate dormi de mult; eu cânt a voie bună
Și-n barca mea e-atâta râs și-atâta cânt
că tu m-ai crede mag, nebun, sau rege.
Dar valul mării a-nțeles ce sunt
Și cântul meu în spumă mi-l culege.

]]> https://versuri.pro/mihail-steriade-in-larg/feed 0 https://versuri.pro/mihail-steriade-un-clopot-vechi-isi-aminti-de-cer https://versuri.pro/mihail-steriade-un-clopot-vechi-isi-aminti-de-cer#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=71029 →]]> Un clopot vechi își aminti de cer
când a simțit că zboară-n larga zare
din cuibu-ascuns de mult într-un ungher
un stol de paseri ciripind cântare.
Și s-a zbătut plângând cumplit în seară
ca din clopotniță pe veci să scape,
să-și simtă trupul liberat de sfoară
și să plutească pe astrale ape..
Să nu-i privești avântul frânt, iubită,
sub zarea când văzduhu-i de cenușe..
în suflet te-ar durea și mai cumplită
nădejdea-nlănțuită de cătușe.

]]> https://versuri.pro/mihail-steriade-un-clopot-vechi-isi-aminti-de-cer/feed 0 https://versuri.pro/mihail-steriade-frunza-verde https://versuri.pro/mihail-steriade-frunza-verde#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=71030 →]]> Frunză verde,
ca pe-o frunză mă vei pierde,
bade dus așa departe…
Lasă totul la o parte,
că s-abate toamna-n crânguri
– crângu-n care am fost singuri –
și s-ascunde clar izvorul,
și s-ascunde-n suflet dorul,
tulbure s-ascunde dorul…
Frunză neagră, neagră jale,
bade-o fi devreme-n vale,
tare-i mai târziu în munți…
Vino, bade, cât e vreme,
păsările pleacă-a vreme,
crengile se strâng de teamă,
cerul toamnei se destramă,
de m-afund mereu în noapte,
fără cântec, fără șoapte,
mai afund în frunza moartă,
singur cu nădejdea moartă.

]]> https://versuri.pro/mihail-steriade-frunza-verde/feed 0