Miguel De Unamuno – Versuri.pro

Înapoi Acasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Din cer îmi spui adio la plecare,
măruntă ploaie ce stropești în joacă
stejarii care munții îi îmbracă
în țara mea, și grânele pe ogoare.

Mă vezi uscat și uzi izbăvitoare
și munți și văi din pieptul meu cu apă,
iar ceața ta astupă ca o pleoapă
al meu păcat, și-mi dai credință mare.

Din brațele-ți mustind, Biscaya mamă,
și verzi, plec în Castilla cea uscată,
spre îmbrățișări fidele ce mă cheamă,
căci libertatea omul niciodată
n-o va iubi, decât când o să geamă
în lanțul de iubire înfocată.

Dulce Amintire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Îţi aminteşti? Era o dimineaţă
de toamnă blândă şi-acel tei pe care
îl ştii şi tu stătea cu frunza-n soare;
iar părul tău mlădiţe de verdeaţă
părea fi, şi îţi cădea pe faţă,
şi-atunci când m-ai privit încrezătoare
n-am rezistat şi-am căutat scăpare
fugind în templu şi cerând povaţă.
Surâsul îţi curgea fără oprire
de pe acele buze minunate,
iar sufletul, ferit pe pervertire,
se închina unei iubiri curate;
de-atunci busolă mi-e a ta privire
când merg în cer pe drumuri neumblate.

În Mâna Lui Dumnezeu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când, Doamne, ne săruți, cu sărutarea
ne iei și răsuflarea, sărutul morții,
inima ce coboară sub duritatea sorții
a mâinii tale drepte păstrează apăsarea.
Și în stânga ta, supusă greutății,
păstrând capul în care visul etern revine
în lupta mea, chiar și cu mine,
alung din mintea ta mâhnirea nedreptății.
Aleanul inimii în pieptul tău se pune
ca-n dulce leagăn să se odihnească
cât mai departe de mări de pasiune,
în timp ce mintea liberă ne ocrotească
de gând, izvor de iluzii nebune,
ce doarme la soare, în mâna-ți părintească.

Durere Firească

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Taci, inimă, şi tot ce te mâhneşte
tu să nu spui, ci lasă ce te doare
să stea în tine, şi-orice supărare
pe care-o ai să ştii că nu loveşte.
În tihna altor case, deci sfârşeşte
cu-aceste lamentări supărătoare
că egoistă eşti, şi cât de mare
îţi e trufia. Hai, în jur priveşte.
Că-n lume sunt dureri nenumărate,
tu caută doar ceea ce-i aşază
pe oameni ca un frate lângă frate,
ce mintea-ţi creşte, nu o micşorează;
a sta doar tu cu tine nu se poate;
şi sfinţii tot prin chin se modelează.

Pietate Pură

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Doar unu-i Dumnezeu şi-un profet are,
Iñigo, musulman şi basc, fireşte,
şi-al lui Cristos Coran el proslăveşte.
Iar sufletul aflat în tulburare,
dacă dietei lui îi dă crezare,
din mâna Celui Rău se izbăveşte;
căci numai ritualul te-ntăreşte,
şi practicând obţii eliberare.
Un palmier c-un brad nu se-nfrăţeşte,
a noastră pietate-i africană
şi ea cu niciun chip nu se uneşte
cu trufaşa credinţă ariană,
prin tufe şi agave se trudeşte
în drumul ei a noastră caravană.

Vasul Pandorei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu apăruse încă aurora
să pună-n lume rouă pe orice floare,
când mama noastră, jalnica Pandora,
se căina că își dorise tare
cunoaștere; și vasul în mâini îl strânge
ce-a vieții taină-nchide, dar zburară
de-acolo rele. Și zadarnic plânge
orbirea ei, greșala ei amară.
Și dorul ei nebun ce-n piept se zbate
de a afla, și mare-i este vina;
speranța doar rămas-a, din păcate,
ce-i mângâie pe cei ce pierd lumina,
căci amăgiri ea fără preget scoate
și consolări din vasul cu pricina.

Vulcanul Noroios

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Acel vulcan ce-aruncă cu noroaie
şi-n sânul Europei are casă,
pe Spania din cupa lui revarsă
fecale cu venin din măruntaie.
Şi cu putere recile şuvoaie
le-aruncă şi depune-o crustă groasă;
nici c-o rindea nu ar putea fi rasă,
căci ni s-ar umple golful după ploaie.
Istoria el vrea s-o ocrotească
şi-a lui tigaie de mâner o ţine,
spre cei care nu vor să îl cinstească.
cu mâl aruncă, nu se poate-abţine,
în vremea când toţi vor să construiască,
pe-aici realizări sunt doar puţine.

Secretul Nostru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu mă-ntreba mai mult, este secretul meu,
secretul pentru mine adânc şi sfânt;
în faţa lui mă văd negru pământ,
nu rupe taina, ce cu greu, mereu,
închide cercul; de mă supun prea liniştit
misterului vieţii, descântecul de-ntors
fuge de-a şti; lui Dumnezeu duios
înalţ cu ochii mei, pieptu-mi neliniştit.
Şi în abis de suflet poate să fie-o culme
ce-ncape-n el chiar un fatidic gest,
eliberarea; acolo sus, sus pe înălţime,
praful din glod făcut de soarele celest;
ridică-ţi ochii, pieptul tău să se-anime;
cunoaşte-te total, dar mai lasă un rest.

Cei Ce Revarsă Har [Barateros de la Gracia]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Colo-n trapeză ei vorbeau cam tare:
– E tot mai neagră pita, din păcate..
– Parcă-i din ghinde de pe ramuri luate..
– Ofranda nu-i deloc îmbietoare!.
– Dar Domnul a dat legea-aceasta mare,
ca să mâncăm din grâu pe săturate,
şi totuşi că poftim facem păcate.
– E Purgatoriu-n faliment se pare!.
– Biserica şi ea e în derivă..
– Credinţa zi de zi se ofileşte..
– Şi imnurile-s moarte deopotrivă,.
căci cea democraţie ne sminteşte,
iar turma ce votează şi-i activă
pe cei ce har revarsă nu-i doreşte.

Rugăciunea Unui Ateu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Tu, Doamne, ascultă-mi ruga omenească,
și în nimicnicia Ta, culege-mă prin ani,
Tu, cel ce nu lași niciodată pe sărmani
fără de mângâierea-Ți părintească.
Nu rezista a noastre-i rugi, căci Tu doar poți
dorința s-o-mplinești, dar prea te-ndepărtezi
de mine, de toți și toate ce le vezi,
odată îndulceai tristele mele nopți.
Ce mare ești, o, Doamne-al meu! Atât de mare
că ești decât Idee; este atât de strâmtă
realitatea pentru mulți care se înspăimântă
să te cuprindă. Sufăr atât de tare,
Doamne inexistent, căci Tu de-ai exista-ntrupat,
aș exista și eu cu-adevărat.