Marina Tvetaeva – Versuri.pro

Eu Am Vorbit, Cineva A Auzit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Eu am vorbit, cineva a auzit,
A șoptit altuia, al treilea a înțeles,
Al patrulea și-a luat toiagul de stejar
Și a plecat în noapte să înfăptuiască.
În lume s-a născut despre asta un cântec
Și cu cântecul acesta pe buze – o, viață.
Întâmpin moartea.

Îți Mulțumesc Părinte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Îţi mulţumesc, Părinte,
Pentru Uscat şi Mare,
Şi sângele fierbinte,
Şi-un suflet ce nu moare.
Şi carnea fermecată,
Şi apa dând răcoare,
Şi dragostea-nfocată,
Şi vremea schimbătoare.

Ca Pe-O Lacrimă Fierbinte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ca pe-o lacrimă fierbinte / Ochiu-mi picătura simte. / Sus, în slăvile divine, / Cine ... →

Sălbatică Voință

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Astfel de jocuri îmi plac,
Unde toți sunt trufași în ghearele urii.
Când de dușmani tigrii să-mi fie
Și vulturii!.
Ca să cânte o voce vanitoasă:
„Aici e pieirea, iar colo – închisoarea!”
Pentru ca-n noapte cu mine să lupte, fioroasă,
Însăși noaptea!.
Eu gonesc – pe urma mea fălci de fiare,
Eu râd; în mâini – un arcan..
Pentru ca să sfâșie-n turbare
Nebun uragan!.
Pentru ca toți dușmanii – să fie eroi!
Pentru ca războiul să-și termine ospățul sub caduceu!
Pentru ca în lume să existe doar doi:
Pacea și eu!.

Iubito, Zarea Cum Ardea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Iubito, zarea cum ardea!
Treceau pe stradă soldăței.
Murind, îmi spuse mama mea:
„Azi straie băiețești să-ți iei!.”
Au soarta-n mână băiețașii
Dar alta-i a fetiței parte:
Nu treci – cât de sprințari ți-s pașii –
De inimioară mai departe.”
Ea cugeta, cânta soldatul,
Dar până-a nu simți că moare,
Se zbănțui sub dânsa patul:
Fusese-n viață dansatoare!.
.. Și dacă inimile rupte
Se cos fără lecuitor,
Ai cap – cu inima să lupte –
Și pentru cap, oricând – topor.

Nu Cuget, Nu Mă Plâng, Nu Fac Prinsoare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu cuget, nu mă plâng, nu fac prinsoare.
Nu dorm.
N-o iau
nici spre soare, lună sau mare,
Nici spre vapor.
Nu simt cât de cald e-n pereții acești,
Cât verde-i în livezi.
De mult nu aștept cadoul dorit, ca-n povești,
Nu-l mai visez.
Nici zori nu mă bucură, nici tramvaiul
cu sunetu-i buiac.
Trăiesc fără ziuă, uitând alaiul,
Dată și veac.
Pe o funie, pare-se, tăiată
Sunt dansator din juni.
Sunt umbra umbrei cuiva. Sunt ciudată
A două gri luni.
Iulie 1914.
Trad. de Gheorghe Doni.
Марина Цветаева.
Не думаю, не жалуюсь, не спорю..
Не думаю, не жалуюсь, не спорю.
Не сплю.
Не рвусь
ни к солнцу, ни к луне, ни к морю,
Ни к кораблю.
Не чувствую, как в этих стенах жарко,
Как зелено в саду.
Давно желанного и жданного подарка
Не жду.
Не радует ни утро, ни трамвая
Звенящий бег.
Живу, не видя дня, позабывая
Число и век.
На, кажется, надрезанном канате
Я – маленький плясун.
Я – тень от чьей-то тени. Я – лунатик
Двух темных лун.
Июль 1914 г.

Orfeu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pluteau un cap şi-o liră-ncoace
Şi zări fugeau neîncetat.
Ci lira-ncredinţa: – E pace!
Iar buza repeta: – Păcat!.
În sânge-argint, pe-arginturi sânge –
O dublă urmă se scurgea.
De stană-s apele adânce
În Hebros – frate, sora mea!.
Tristeţea cruntă sta să-i sape
Şi capul se ruga: – Mai stai!
Dar lira-i da curaj: – E-aproape.
Şi uzele rosteau doar: – Vai!.
Cum nimb în zare se răsfrânge
Pe perne de-ape fără-alint,
Au nu din liră curge sânge
Şi nu din plete curge-argint?.
Aşa, în leagănul de unde,
Ca pe o scară să scobori…
Aşa, spre dulce ostrov, unde
Mai dulce mint privighetori.
Dar, val sărat! De oseminte
Ce ştii? Răspunde! Nu ştiam că…
Le-a scos în plasă, mai nainte,
Dezbrobodită, vreo ţărancă?

Vreau la Oglindă, Unde-s Ceți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vreau la oglindă, unde-s ceți
Și vis întunecos,
Să vă ghicesc – ce drum aveți
Și unde – adăpost.
Vă văd pe-un vas, lângă catarg,
Pe-ntinderea mării..
Vă văd în fum de tren.. Câmp larg
În plângerea serii..
Câmpii în rouă, pe-nserat,
Și ciori – cât bolțile..
Vă binecuvântez plecat
În toate părțile!

Abia De Priviram În Ochi - Fără Ezitare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Abia de privirăm în ochi – fără ezitare,
Abia glasul nostru până la urlet e înălțat,
Că îndată gâtlejul ni l-a și înșfăcat
Mănușa de fier, a legii necruțătoare.
Grămădește lacrimile-n ochi, apele-n ruptură –
În maluri, blestemele – în gâtlej – nod.
Și libertatea de fier aruncă de pe noul pod
Liber-cugetătorul, fragilă făptură.
Și pe piept ne adăpostește vuiete, gemete
Se lasă o aripă de fier, acvilină.
Numai în cercul unei legi enorme
Mă simt în largul meu, în lumină.

Dintr-Un Sobru Sobor Ai Ieșit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dintr-un sobru sobor ai ieșit
La al piețelor strigăt, chițcăit..
– Libertatea! – Minunata Doamnă
A marchizilor și cnejilor ruși: – Bun venit!.
Se întâmplă o strașnică înțelegere –
Liturghia mai rămâne de cântat!
– Libertatea! – Fătucă stricată
La pieptul bezmetic al unui soldat!.