Mariana Marin – Pagina 4

Elegie – În Sanatoriul Din Munți

În sanatoriul din munți / la adăpost, hei, hei! din nou la adăpost / până … →

Te trezești cu toate organele alături. / Privești, dar nu se întâmplă nimic. / E … →

Ceea ce mi-a rămas. / Ceea ce mi-a rămas iese noaptea la drumul mare / … →

M-am lepădat / de creşterea viermilor de mătase / ca de ultima noapte în care … →

Poezia, / când sub țeastă îți bubuie / singurătatea putrezită a fiecărei dimineți. / La … →

Cu o râvnă potrivită mai degrabă / fabuloaselor ei construcţii din pene, / începuse să-şi … →

Cu ochii îngroziți privesc degradarea / – carne albă a peștelui și a pâinii apără-mă! … →

Într-o dimineață, / să te trezești în brațe cu o realitate doldora, / – ca … →

Există aici un fel de a fi minoritar / chiar şi atunci / când trăieşti … →

Aveai dreptate, Sebastian Reichmann! / Ne trăim scalpul cu aceeaşi ferocitate / pe care am … →