Margareta Sterian

Margareta Sterian – Din Larg

de

Dacă alerg spre crângulunde tineri mesteceni se-nșiră,inima mea se zbatefremătând de uimire.Dacă respir o floarecu necunoscută mireasmăși-absorb fastuoasa-i lumină,inima mea se-nclină.Dacă te văd pe tine,pescăruș în larg rătăcindsau purtat de val către mine,spaimele mi se alină.

Margareta Sterian – Histria

de

Vestile veneau dinspre mareSau dinspre arsele ogoare, peste colineleCare-n vremi neștiute, lanț de falnice creste erau..Orgolios vuia vântul la porțile cetății,Ciudat se-nvăluiau norii deasupra-i,Voci nevăzute se tânguiau:Și-aici iubirea, cruzimea și moartea,Și aici, nemăsurate ambiții au chemat prăbușirea,Până când uitarea, ca o navă ce nu mai cunoaște țărmul,Cu stinse lumini lunecat-a departe în larg..Care grele au … Citește mai mult

Margareta Sterian – Nici o Iluzie

de

Nici o iluzie nu mai este posibilă,în ciuda frumuseții zilei de toamnă,a norilor falnici în asfințit.Atât de mult am crezut, am iubitsărbătoreasca alee ce se asternea înaintea mea,a lumii caldă îmbrățișare, ce mie mi se cuvenea.Unde e zborul, exaltarea, universul, uimit,de la mine aștepta dezlegarea.Imensă e puterea visului de la început!Am vrut să dau și … Citește mai mult

Margareta Sterian – La Voi Mă Întorc

de

Munții sunt tot aici,Inima mea nu e nicăieri,Nu-i lângă tine – s-a rătăcit,Nu zboară la cer – e de plumb.Munții sunt tot aici,Inima mea nu e nicăieri,Pădurile umbresc munții,Norii cuprind pădurile.Mânia norilor e chipul tău,Fulgerul ce-i despică, zâmbetul tăuInima mea nu e nicăieri,Munții sunt tot aici.

Margareta Sterian – Zbor

de

Ce sărbătoresc rândunelelesau ce jelesc rândunelele azi,zburând ca scoase din mințiîn jurul zidului-nalt,izbindu-se una de alta,zdrobindu-și de ziduri delicatele aripi?Vertiginos coboară și urcăocolindu-se, căutându-se între ele,înconjurând ca pe o sfântă ieslezidul incandescent în soare.De ce se-ndepărtează și se-ntorc în același loc,parcă ar căuta ceva,parcă cineva mult așteptat n-a mai venit,parcă nu vor să creadă într-un … Citește mai mult

Margareta Sterian – Dincolo de Fereastra Mea

de

Dincolo de fereastra mea e-atâta lumină,încât schela uitată pare un turn de sidef;din nou a zidit primăvara o grădină cu-nflorite crengi diafane,brațe, ce din parcuri te cheamă.Parfumul lor, mai ușor decât orice parfum,aburind amărui, te-nfioară.Dansând, vântul poartă trecătorii de subțiori,păsările nu mai contenesc pe limba lor.În asfințit, un îndepărtat ocean de aur își rostogolește valurile … Citește mai mult