Macrossun – Versuri.pro

Trebuie Să Meriți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Capuri la amiezi împrăștie aburii pe străzi,
A-nceta să crezi înseamnă a dori să crezi,
Deocamdată mă păstrez după cum vezi,
Eu creez un univers pentru astăzi.
Și… toată lumea mă învață să aștept,
Dar a răbda nu-nseamnă oare-a te strica-ncet?
Nu vreau să m-amăgesc dar nici ca va pica din cer,
Eu măcar încerc să vă extrag măcar un cec.
Și e măcel când îți cer să fii demn, e lucru mare,
Când ticăloșii se ridică să le stai în cale.
Insule, ori stai retras pe o insulă,
Ori insinuezi o dramă cu abisul tău.
În devenire Luceafăr, cu palme după ceafă,
Cam așa o să înceapă noul meu discurs, deci iată:
Ceartă cu inima de piatră, dă vina pe artă,
Că-i risipă și că nimănui acum nu-i arde.
Dacă te bucuri prea mult – te-ntristezi la fel de mult,
Deci reversul monedei e tot rotund.
Eu nu răspund de cum asculți, tu sunt
Multe altele pe care să le-nsum.
Sub drumul meu se-ascunde nu doar prundisul,
E fix lama de sabie cu două tăișuri.
Ce te face bogat? Banii sau onoarea?
Tu trebuie să meriți căci pe nimeni nu-l doare.

Criterii de Deșteptare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Setea e mai mare ca teroarea din Osetia,
Asediem și bombe-ncepem a expedia.
Cauți remedii iar? Ești comedian!
Mediat imediat la Wikipedia.
Intru-n boxe într-un mod neortodox, e
Un joc sec pentr-un patrimoniu toxic,
Cognitiv ca un drog nativ
E ca atunci când vrei de toate și nu poți fi selectiv.
Cu toate astea sunt în drum spre voi
Peste vârfuri de seringă vreau să ningă-napoi.
E ok să ai o cheie, dungi la creier,
Nu să-mpungi în vene, băi, c-apuci raiul de pene!.
N-ai multe temeri, da’ nici să cauți stimă
De la cei ca au un suflet prăfuit de h****ă.
Poți tu mima că iar îți umple golul,
Da’s convins că undeva acolo viața-și joacă rolul!.
Zici “Gata pedeapsa! Catapeasma cât te privează! Îi ca tapet astăzi! ”
Gata să te schimbi, da’ o iei razna.
Ești un depozit de prostii! Răspunsuri agnostice?
O, știi ce? Îi propice o vizită la ospiciu!

Noaptea Strig la Mine Ca Să Adorm

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vă scriu din centrul stihiei,
Locul potrivit să fiu cu mine:
“Eu luminez
Neobservat și asta e de ajuns să nu mă sperie
Contactul cu antimateria”.
Am amintiri din Praf de stele
Mă-ntreb în ce arhivă se păstrează ele.
Aștept un observator
Care să conserve tot
Vă scriu din centrul stihiei poezii de dor:
“Aici nu e casa lor”
Eu noaptea strig la mine ca s-adorm.

Exteriorizare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vreau să fie simplu ca pe timpuri
Să descopăr singur,
Să învăț din schimburi
de idei sau din nimicuri
Cu senzații în pumn
Când vreau să m-adun
Să caut ce-i bun
aici și acum.
Bine-ați venit în sicriu
presimt că vreți să vă scriu
simțiți-vă un pic viu
cât vă scot un CD-u
Fuck U, celor care vor sa fiu
cum nici ei nu știu
obicei pustiu într-un târziu!
Numeri kilobiții?
Impozit la compoziții?
Am propoziții
exact pe poziții!
Condiții clasice aș spune
ca să-ncep pe bune
ca scâncetul strunii
în mijlocul furtunii
fiindcă
mi-ai promis că vii
eu încă-aștept într-un coridor cu capsule pustii
că sună a prostie?
da, știi, mi s-a pus pata
încă din prima primăvară,
prima-prima dată

Oricine Este Așa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dacă totul s-ar fi reparat doar din cuvinte
Am fi îndreptățiți probabil multe să admitem
Nu tu sau eu suntem acum înstrăinați
Ci oricine este așa.
Salut,
sunt psiholog și am nevoie de un psihiatru
Pesimismul mă inspiră, optimismul face teatru, Acum
Toți opriți-vă dacă simțiți ce vedeți,
Sau ecoul reprezintă doar feed-back-ul din pereți
Cuvintele nu vor fi destule niciodată
Am mai deschis un lacăt iar și sper să nu vă placă
Nu vă mai agățați ca niște magneți grei Căci
Dacă nu ești informat atunci crezi ce vrei
Recunoaște că ești mărginit de orizontul propriu,
Și semnele se-apropie ca stropii ploilor din tropici
Uită-te la mine eu îmi aparțin mie
Și ceea ce iubesc e tocmai ce doresc să fie
Țesătură curgătoare de nisip în clepsidră
Sunt sedus într-o lentă scufundare ca o vidră
Asigură-mă că nimic în jur nu se strică
iar dacă da pentru ce motiv mă sâcâi?.
Le-am strâns pe toate laolaltă pe harta înstrăinării
În proverbe sora limpezimii stă fundul mării
Eu merg mâncând pe margine de drum, ca artistul
Fac scepticismul care pune la-ndoială scepticismul
Toți trecătorii povestesc cu vlagă
Despre amintirea care refuză să se șteargă
Iartă-mă la cât de susceptibili pământenii
Sunt deranjat de necesitatea de-a asculta tâmpenii
Voința să vă fie una pentru toate
Căci ceea ce nu se amestecă se cheamă simplitate
Toți venerează bogăția, plăcerea, noblețea
Norma e o dogmă vezi la alții și dorește-ți iar
De conștiința unei lipse nu te bucuri
Oamenii își caută uitarea înlocuind lucruri
Se îndreaptă către ceea ce le-ar place să posede
Și eu sunt obosit și nimeni nu mă crede

Facultatea Înstrăinării Suficiente

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dincolo de lacătul la capătul tăcerii
Frumoasă e lumina într-o crăpătură-n întuneric
Nu-mi mai stă în putere să mă sperii
Lângă-un demon obosit și plictisit de încercări.
– Ești pasiv de la o vreme. Dacă te-ai epuizat
Probabil ai avut și-un plan, până ți-ai luat-o-n cap.
Am căutat atâta timp ambiguu
Până m-am configu-rat cu frigu
Asta cu timpu te-mpui cu timbrul
Unui ton imperativ cât mai rapid să te-ncui
Nu mai am încredere în simțuri
Dincolo de-ncredere ramai tot singur
Tristă veste așa cum este
Nemanifestul o transformă în poveste
Mestec cu entuziasm voci celeste
Ies când întunericul de-afară-mi bate în ferestre
Sateliții, vor să te cunoască
Poate că vreodată va fi lumea mai frumoasă
Din care motiv fac asta
O suită de ocazii te trezește-n astral
Din care motiv fac asta?
Nu mă complac în stil dogmatic din proasta
Atitudine la multele din mutrele holbate
Mă f*t în ei și mă-ntorc la 180 de grade
Știu, i-o concluzie isteață
Da’ trec la un stil agresiv de viață
Exprim o calamitate în repaos
Claustrofob în gânduri claxonează aprig cauza
Stop!
Eu chiar doresc să mă scot
Mascarada asta azi e peste tot
Click pe dispoziție, click pe climă
Claviatura nu te ajută la a te exprima
Virtuală pierdere de vreme
Deși știi că fără semnele-astea-s tot atâtea semne
Când parcă toate se împacă
Oportunitatea s-a blocat sub șapcă
Așa că multe lucruri am avut în vedere
Toate-au încăput într-o poezie spusă cu putere
Defapt mare scofală
Sânt într-un gând întrudit cu boala
Viața mea e ca o voce care poate spune orice:
“Boboceii toamna își numără porcii”
Am un proces numit fler
Cum procedez eu e fiindcă-am nervii de fier
Complet din infern infermier în fel
E fiindcă demonii se tem de oameni. Eu te-ntreb:
Nu cumva ajungi să fugi de toți fiindcă tu
De oameni poți să te ascunzi dar de tine – NU!

Asasin Ninja Jazz

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Asta-i filosofia unui nou fel de brânză
Monolog cu dinamită în fața oglinzii
Martor al propriei crize
Pe locul unde-n scurt timp vor zbura dinții
Îndoieli abstractizate maxim
M-am imaginat cu valiza lângă taxi
Amେțit de ispitele adicției
Dar nu țin cont demult de exigențele dorinței, eu
Plec în mine cu pași grăbiți
Dacă privirea ar putea ucide aș face-o spre anumiți
Coprofagi, cu scopuri vagi
Înțeleg de ce taci, ești nebun și îmi placi, intră
Mi-am făcut treaba, mi-am făcut trabucu’
Cu un Thomson-gun ca un gangster la lucru
Iar tu cu trucuri mărunte, știi?
Te miri de unde unda răspunde chill?
Am avut probleme, le-am depășit!
Mai vreau să facem o plimbare pe un drum greșit
Poate m-am oprit prea mult la detalii
Dar care e motivul devenirii tale?
Încă n-a fost spus și nu se va spune
Până când nu ne vei auzi pe bune
Poate n-a fost spus, poate nu se va spune
Până când nu ne vei auzi…

Aripile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Simptomul unui vis tranzitiv ca raza-x
Nu se poate ști exact decât prin acest context
Eu atribui sens și după reflex mai aprind un bec
Neatins de drama timpului ca un sărut vechi
În speță mă înghesui în luxul suficienței
Îl mențin și îl cuprind din toate părțile
Disprețuiesc ideea de a fi pe plac ori
N-am nevoie de zgomot și nici de martori
Să fii ceva e simplu, dar atingerea e timpul
Inconștientu-i dependența de relicve
Eu iubesc atipic, tolerez ordinea zilei autistic
N-am vise de poet, dar mă trezesc în mod artistic
Vorbesc cu mine la persoana a 3-a, mă aud
Cineva discută viitorul nostru la trecut
Deci sensul de „Eu”, nu are același sens mereu
Uneori eu nu sunt eu și mă împac cu asta greu
Incursiune EGO în versiunea sa inițială
Parțial dimensiune materială, spațială, temporală sau morală
Există oare ceva pe deplin după spoială?
Sau totul i-o croială?
Speranța e o recidivă în stofa ei
Sub forma unui mecanism de sentimente grohăie
E! Un hazard de toată frumusețea
Bagă antisentiment grosolan cu tandrețe
A se-nțelege: Cu absența legii
Desconsider gravitația atunci când decid
Ar trebui să fiu un mare junker
Vecin cu viciu în amor de tango
Din fericire visez mult și fără
Dar nimic nu vindecă mai bine decât adevărul
De-aia nu-mi promite, Hai să trăim și vom vedea
Care-i sensul imperfecțiunii de fapt
Neglijez altitudinea, până se termină
Strig: „Ruină, ruină, Te astup cu inima!”
Am aripile prea mari, Nu mă blama
Undeva mai umblă teama, ia seama
Fluturi împânziți neglijează adăpostul
Eu ca un păianjen cosmopolit stau în dosul
Unei lumi suspendate de concluzii puerile
Mă amuz până la refuz cu zâmbetul obtuz… termină-mp
Mângâierea e un joc demodat
Din somnul nostru convențional
Și din acest snobism murdar
M-am înfiripat

Plecarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mi-a fost greu să aflu
cum să scutur praful
fără să mă mint, fără să-l ating pe altul.
Am zile numărate, ce lăsăm în spate?
Unele greșeli nu mai pot fi reparate!.
La câte lacăte am avut, împacă-te
cu faza că dacă te
îngheț – îmbracă-te.
Am văzut căldura și nici n-o pretind,
voi ați inventat emoții și v-ați șters pe mâini.
Eu încă mă deschid din stimă,
dar inteligența vieții e retrospectivă.
Farmecul se va epuiza într-o zi
și o minte nouă se va naște din explo-zii.
De multe ori plecarea e un nou succes,
mai mult neobservat pentru că-i subînțeles,
dar toate astea-s teorie pe hârtie,
oare viața-n operații matematice e vie?.
Unii au nevoie de dovezi și
unii au nevoie de credință,
unii au nevoie de dovezi și de credință,
nu faci decât să te minți cu tendințe.
Uneori lucrurile sunt atât de clare
încât nu mai au nevoie de vreo demonstrare
și până să închei isprava
nu săpa prea adânc c-o să te ardă lava.
Ne-am cam rătăcit prin problemele științei,
prețul plătit a fost uitarea ființei,
deghizarea asta mult nu ține,
tu fii onest și vei avea probleme mai puține.
La ce bun emoția unui actor stresat
pentru niște spectatori dezinteresați
cu umerii lăsați pe urmele lui Sartre,
indeterminarea m-a adus la libertate.
Sensul nu e niciodată dat,
el trebuie să fie construit și surpat
până la esență cu toată certitudinea,
nimic nu se schimbă decât atitudinea.

Cinci

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

După noi vin corăbii, Tu nu te grăbi,
Nu pleca grumazu-n fața la săbii.
Știu ce-ți trebuie, e Macrossun baby!
În mod deosebit hai să număram trepte.
(Unu) – Efectu-i subversiv dar subtil
(Doi) – Încă suflu păpădii ca un copil
(Trei) – Adânc, util (Patru) respiră, ești viu
(Cinci) – așa se ajustează rădăcina la pustiu.

Refren:
Cinci, cinci, luați-mă de-aici!
Frica are ochii mari, eu visez cu ochii mici
Zic – Cinci, cinci, luați-mă de-aici!
Eu visez cu ochii mici și mă trezesc optimist.

Cinci degete țin cinci frunze uscate,
Mă bate gându cum să o cultiv pe lună într-un crater
E prea utopic? Da’ hai să-ți zic o lecție
Lucrurile ușoare nu merită mare atenție!
Când ajung seara zic ”Oglinda, oglinjoara!
Spune-mi care-I cel mai obosit băiat din scară”
M-am prins demult că îndoielnic frumosul
Chiar dacă-ți scoți masca n-am garanție că ai scos-o.

REFREN.

Mă dor ochii, citesc o carte despre tine,
Eu voi fi plecat și mă voi gândi la bine,
Fară gingașii și fară vreo opinie
Fară carnetul meu cu idei tăiate mâine.
Tot ce am e făcut din cenușă,
De-aia atunci când plec în urma mea trântesc ușa,
Un vis e doar un vis, și mi-am promis să nu-l arunc
Trăiesc o viață și asta nu-i așa de mult!.

REFREN