Louise Glück – Puterea Lui Circe

Nu am transformat pe nimeni niciodată în porc.Unii oameni sunt porci; i-am făcut doarsă arate ca porcii.Sunt sătulă de lumea voastrăcare lasă exteriorul să mascheze interiorul.Bărbații voștri nu erau bărbați răi;viața indisciplinatăi-a făcut așa.Ca porci, sub îngrijirea mea și a doamnelor mele,ei s-au îndulcit de-ndată.Apoi am inversat soarta, arătându-ți bunătatea,precum și puterea mea.Am văzut că … Citește mai mult

Louise Glück – O Tăcere Plină de Cuvinte Tăioase

Să-ți povestesc ceva, a spus bătrâna.Stăteam așezate, față în față,în parcul din ___, oraș cunoscut pentru jucăriile lui din lemn.La vremea aceea tocmai scăpasem dintr-o aventură amoroasăcare se sfârșise trist și ca un fel de penitență sau auto-pedepsire lucramîntr-o fabrică, cioplind manual mânuțe și piciorușe.Parcul era singura mea consolare, mai ales în orele liniștitede după … Citește mai mult

Louise Glück – Confesiune

Să spun că nu am teamăNu ar fi adevărat.Mi-e frică de boală, de umilință.Ca fiecare, am visurile mele.Dar am învățat să le ascund,Pentru a mă protejaDe împlinire: toată fericireaAtrage furia Ursitoarelor.Sunt surori, sălbatice…În cele din urmăNu au emoție, ci invidie.

Louise Glück – Abordarea Orizontului

Într-o dimineață m-am trezit neîn stare să-mi mișc brațul drept.Periodic, suferisem de considerabiledureri pe partea aceea, în brațul meu de pictor,dar în acest caz nu fusese durere.De fapt, nu era nicio senzație.Doctorul meu a sosit într-o oră.Îndată au fost ceruți alți medici,diverse teste și proceduri –L-am expediat pe doctorși l-am angajat pe secretarul care transcrie … Citește mai mult

Louise Glück – Lamium (Urzica Moartă)

Așa trăiești când ai o inimă rece.Ca mine: în umbre, târându-te peste stâncile rebele,pe sub marii arțari.Soarele abia dacă mă atinge.Câteodată îl văd primăvara devreme, răsărind foarte departe.Apoi îl acoperă frunzele și-l ascund cu totul. Îl simtscânteind prin frunziș, schimbător și haotic,ca atunci când cineva lovește marginea paharului cu o lingură de metal.Lucrurile vii n-au … Citește mai mult

Louise Glück – Miezul Verii

În nopți ca aceasta obișnuiam să înotăm în cariera de piatră,băieții inventând jocuri la care ți se cerea să smulgi hainele de pe feteiar fetele cooperau, pentru că acum aveau alte corpuri față de vara trecutăși voiau să le etaleze, cei mai curajoșisăreau de pe stânci – învălmășeală de corpuri în apă.Nopțile erau încă jilave. … Citește mai mult

Louise Glück – Poem Pentru Toamnă

Dimineața freamătă în mărăcini; deasupra ghioceilor înmugurițiacoperiți de rouă ca niște mici virgine, tufișul de azaleeîși înalță primele frunze și e primăvară iarăși.Salcia-și așteaptă rândul, malule învelit într-un puf verde și șters, prevestindmucegaiul. Numai eunu particip – am înflorit dejamai devreme. Nu mai sunt tânără. Și cedacă? Vara e-aproape, la fel și zilelelungi și putrezite … Citește mai mult