Liry – Versuri.pro

Veto!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Am un orgoliu obez, dacă de rap vorba vine,
Nici măcar un halterofil nu mi-l poate susține.
Nu sunt sedentară, iubesc prea mult mișcarea,
Deși rap-ului nu i-am putut plăti dresarea,
Iar în libertate nu se cade să-l țin,
Căci maidanez fiind, ceilalți îl cred ieftin.
Nu încerc s-o fac pe sfânta chiar de el e divin,
Dar ateii din jur mă fac să cred că-s bun creștin,
Că nu mă las descurajată de discriminări,
Că nu înjur frecvent să mă descarc de frustrări,
Că țin post în loc să-nghit tot felul de-aluzii,
Că fac pomană cu cei care o fac pe surzii;
Cu sufletu-mpăcat le dau câte-un aparat
Auditiv, iar celor tari în gură, un laxativ,
Căci să critic, n-ar fi deloc eficient
Atât timp cât orgoliul e doctor și pacient!

Refren:
Mă opun vouă, celor ce faceți de ras
O muzică nedemnă de-a deveni de plâns,
Diletantilor de rap, respect prea mult cultura
Să nu-mi urmez idealul de-a vă antifona gura!

Pentru mulți dintre cei cu prea multe frustrări
Scena parcă-ar fi teren de cultivat dereglări,
Hormonale-n primul rând, căci în rimele lor,
Cred ei că-și poartă bărbăția ca-n gura țarfelor!
De-aceea nici nu insist să dau nume vreodată,
La anonimatul lor le-aș da celebritatea visată!
Aroganța e atitudinea pe care o arată
Că doar microfonul e cea mai râvnită fată,
Depravată, că ea face mofturile oricui
Și când vrei calitate, ia-o de unde nu-i!
E secetă aici, dar rapperi tot apar,
La ce mizerii produc, sunt doar jeg-ări de trași în par!
Va faceți diss-uri între voi, dar de ură nu vă merge
Căci orgoliul, supraalimentat, vă-ntrece,
Va petrece ultima secreție pe ultimul drum
Va dau creion să treceți sicriu ca ultimatum!

Refren:
Mă opun vouă, celor ce faceți de ras
O muzică nedemnă de-a deveni de plâns,
Diletantilor de rap, respect prea mult cultura
Să nu-mi urmez idealul de-a vă antifona gura!

Orgoliu mai mult decât talent e pe-aici
Reminescențe infantile se leagă de tot ce zici,
Că sunt copii precoce, genii neînțelese,
Mai bine de-atât le-ar sta numai să vândă traverse!
Dar se-ncapățânează să vândă în continuare
Castraveți grădinarului, când ei mor de foame!
Cu voi și Zâna Măseluță demisionează,
Iar Bau-Bau sigur se culturalizează,
Speriat de a voastră superficialitate,
Sătul să vă găsească numai pe voi în noapte,
V-aș critica în parte, dar m-aș plictisi!
Ipocrizia mi-aș asigură rațiunea de-a fi
În continuare amabilă și tolerantă cu voi,
Deși scarba ce-o simt mă umple de noroi
C-aveți tupeu să-mi spuneți mie pe voci blazate
Că voi vă scoateți albume, ce minți drogate!
Rap-ul nu-i apă de dat la moara de stricate!
Nu vă scuză sexul când mintea sta-n virginitate!
Mucosilor, vă credeți plini de viață,
Masculi, virili doar că ați frecat o zdreanță
Doar pentru că vă faceți tatuaje-n exces
Fără ca ele să aibă pentru voi vreun sens!
Zi de zi visați numai la p***o staruri,
Și n-aveți nici vârsta de-a cere țâri în baruri!
V-afișați fumând tacticos și sfidător,
Dar roșiți când vă pupă mămicile de somn ușor;
Probabil că deja voi v-ați crede vedete
Doar pentru că vă însoțesc niște fete cochete
Al căror mers le face să se confunde cu niște iepe
Dovadă că mental sunt ca voi de sterpe!

Elogiu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ne-am întâlnit adesea, deși nu te cunoșteam
Dar în bătaia inimii mele intuitiv te regăseam,
Dadeam drumul la casetofon, mă destindeam,
Pe pat mă aruncam și fără efort visam.
Nu știam prea multe despre tine atunci,
Dar între prunci, eram Moise cu cele zece porunci.
Însă mai târziu mi-am dat cu-adevărat seama
De ignoranța care ulterior mă blama.
A fost nevoie să greșesc, neștiința să mă umilească,
Pentru ca dorința de-a te cunoaște să crească!
Ador să te-aud, să te-ascult, din tine să-mi fac cult,
Culminant e momentu-n care calmezi al meu tumult.
Nu ești ca tânărul obișnuit, să m-amegești cu șoapte,
Nu trup, pretinzi doar spirit să traversezi o noapte.
Nu-ți pasă de măsuri, de kile, fese ori decolteu
Cu prisosință pui preț pe ce-i în cugetul meu.
Nu e nevoie să mă-mbrac sumar să mă remarci
Că nu ești ca ei, din priviri să mă dezbraci.
Gust orice gen, dar doar pe tine te-nghit
Sperând să-mi prelungesc deliciul la nesfârșit,
Admir puterea ta de a rosti lucruri pe nume,
În care și crezi, nicidecum de dragul vreunui renume.
Te impui doar din vorbe, tu poți face minuni
Ți-e de-ajuns verbul, n-ai nevoie de pumni.
Imuni îmi faci nervii la orice talpă socială
Îmi ești mască de-oxigen și piatră filosofală.
Tu-mi certifici cele cinci simțuri
grație cărora percep realitatea-n mii de feluri
N-ai euri, dar ești plin de ego-uri, lipsit de zale
Un fel de „Ego potent”, da’ pentru potența mentală.
Efectul tău e sinestezic asupra mea
Aud culori, sunetele ți le pot vedea.
Esențe tari inhalez de pe urma ta,
Oricărui peisaj urban îi pot simți savoarea.
Tu ești cel care-mi prescrie mie tableta,
Dietă ești pentru tu a mea siluetă
Spirituală, de suflet tu-mi ești căptușeala,
De când valurile vieții mi te-au scos la iveală.

Refren:
Hip-hop, hrănitor de har,
Ideal, imbatabil, imperial, impar
Pandur, pur, pasionant, penetrant
Hip-hop, hronic, hipnotizant
Obraznic, oniric, original, onorant
Pamfletar, prolific, puternic, pregnant.

Veneția Vegas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Blocuri murate, ceru’ de lapte, ne bosumflăm.
Mustesc de ape străzile toate, ne enervăm.
Într-un cocon de bumbac, pilotă şi cearşaf, plecăm cu gândul departe.
Ca două conuri, atârnăm de vise ca brazii de-nalte.
Când văd partea plină de pahar,
Dulce ca siropul de arţar,
Cerul, albastru avatar,
Iau viaţa-n dar şi o pun în chenar.
Vâslim, vâslim, ce ne mai grăbim.
Fugim, fugim, tot devenim.
Plutim numai când iubim,
De-abia atunci începem să trăim.
Şi ce dacă afară mai plouă,
Avem suflet, umbrelă cât două,
Gondolă cu aripi de Pegas,
Veneţia Vegas.
Blocuri înalte ascund păcate, ne-nfricoşăm.
Nopţile albe, îngrijorate, ne încruntăm.
Într-un hanorac, cu gluga pe cap, mânăm gândul departe,
Printre faruri, neoane, pe unde strălucitoare şi calde.
Când văd partea plină de pahar,
Dulce ca siropul de arţar,
Cerul, albastru avatar,
Iau viaţa-n dar şi o pun în chenar.
Vâslim, vâslim, ce ne mai grăbim.
Fugim, fugim, tot devenim.
Plutim numai când iubim,
De-abia atunci începem să trăim.
Şi ce dacă afară mai plouă,
Avem suflet, umbrelă cât două,
Gondolă cu aripi de Pegas,
Veneţia Vegas.
În plin deşert sau pe-o mare furtună,
Zburăm spre cer, c-avem inima bună.
Ca un hotel de cinci stele şi-un soare,
Veneţia Vegas, suflet plin de culoare.
Şi ce dacă afară mai plouă,
Avem suflet, umbrelă cât două,
Gondolă cu aripi de Pegas,
Veneţia Vegas.

Fără Tine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mult succes, munți de bani,
Jogging la 80 de ani.
De noroc, nu mai zic
Vreun Mertzan la loz în plic.
Dragoste, călătorii,
Doar genii de copii
Și fericire, hei,
Și-orice dracu’ mai vrei.
Tu credeai c-o să mor,
Fără tine aici în zori,
Dar de fapt m-am trezit
Și respir mai bine-un pic.
Te gândeai c-o să cad,
C-o să-mi ardă c***-n iad,
C-o să ajung la fund
Sunt mai tare ca oricând.
Vad mai clar planuri mult mai mari,
Rad mai des, nu am nici un stres.
Berea mea azi-e pe canapea,
Bani pe card, haine noi
Fiindcă nu mă mai jupoi.
Ai fost ce aveam mai drag,
M-ai tratat ca pe un bastard,
M-ai ținut doar în loc ca un ghimpe în pantof.
Nu veni, nu suna, baby, nu întreba de moi
Vrei să vezi unde am ajuns, uită-te în sus.

Refren :
Fără tine sunt mai tare,
Mi-e mai bine, e mai soare.
Fără tine parcă m-am trezit din nou la viață.
Fără tine sunt mai tare,
Mi-e mai bine, e mai soare
Fără tine fără tine mi-e mai bine….

Mii de nopți prin Dubai,
Mic dejun la pat să ai.
Numai lux, iahtul tău,
Limuzine tot ce-i nou,
Să știe toți cine ești
Și cât o să trăiești.
Fără griji să ai tot, orgasm non stop,
Fără tine ai sperat să-mi cadă ceru-n cap,
C-o să plâng și-o să suspin, dar ceru-i mai senin.
Te așteptai să mă sufoc, să bat pasul pe loc.
Să te strig de la pământ
Mi-e mai bine ca oricând.
Fără tine parcă c-am renăscut
Simt că pot mai mult și sunt cum vreau și punct
N-am explicații de dat dacă mă îmbrac sumar,
La fiecare shot sau când dansez murder.
O să încerc să nu te uit de tot, dar nu bag mâna în foc,
Nu-i ocean atât de adânc cât m-ai tras tu la fund,
Pun punct fără nici un semn de întrebare.

Refren:
Fără tine sunt mai tare,
Mi-e mai bine e mai soare.
Fără tine parcă m-am trezit din nou la viață.
Fără tine sunt mai tare,
Mi-e mai bine e mai soare.
Fără tine, fără tine mi-e mai bine.

Nu-ți face griji,
Nu veni, nu suna, baby, nu întreba de moi,
Chiar nu-mi mai pasa.
Nu veni, nu suna, baby, nu întreba de moi.

Refren:
Fără tine sunt mai tare,
Mi-e mai bine e mai soare.
Fără tine parcă m-am trezit din nou la viață.
Fără tine sunt mai tare,
Mi-e mai bine e mai soare,
Fără tine fără tine mi-e mai bine,
Fără tine sunt mai tare,
Mi-e mai bine e mai soare,
Fără tine parcă m-am trezit din nou la viață.
Fără tine sunt mai tare,
Mi-e mai bine e mai soare,
Fără tine fără tine mi-e mai bineee.

Noapte Albastră, Viață Roz

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mergem la picnic
Pleopele dorm, stelele clipesc ritmic
Am luat de toate
Playlistul nostru și ciocolate
Lăsăm în urmă calea ferată
Podul și tocul, să aprindem focul
Trupul și lobul, să oprim globul
Să oprim globul, universul cu totul
Și să ne iubim de nu mai știm de noi
Printre licurici, fire de iarbă moi
Pădurea în stânga, râul în dreapta
Rămânem aici, arunc ceasul și harta.
Noapte-albastră, viață roz,
Acum trăiesc ce-i mai frumos,
Iubirea și arta, mama și tata,
Prietenia și bafta, tinerețea și soarta.
Simt că pot să salvez lumea de orice griji prin iubire
Din sufletul meu se revarsă în aer fericire
Am de unde să ofer, am de unde să ofer, am atâta inimă
Iar tu ești izvorul, tu ești izvorul ce mă reanimă
Moment perfect, suflet complet, trup bonz fraged, ia-l până nu se destramă
Moment perfect, suflet complet, trup bonz fraged, ia-l până nu se destramă.
Și să ne iubim de nu mai știm de noi
Printre licurici, fire de iarbă moi
Pădurea în stânga, râul în dreapta
Rămânem aici, arunc ceasul și harta.
Noapte-albastră, viață roz,
Acum trăiesc ce-i mai frumos,
Iubirea și arta, mama și tata,
Prietenia și bafta, tinerețea și soarta

Cetatea Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pare fragilă, da’ nu-i de argilă, n-o poate sufla lupul rău.
Tare ca piatra, albă ca zăpada, frumoasă ca Herăstrău.
Are de toate, fără acte și rate, de toate la cheremul meu.
Printre baloane, pe mari tobogane, alerg ca un BMW.
Când am să mă-ntorc,
Mă întorc de tot
În același loc,
În cetatea mea.
De zeci de ani rătăcesc prea departe, departe de cetatea mea,
Nu știu de ce m-am născut sau de ce am fost dată afară din ea.
De zeci de ani rătăcesc prea departe, departe de cetatea mea,
Nu știu de ce m-am născut sau de ce am fost dată afară din ea.
Nu știu ce caut aici, unde m-am nimerit sau de ce am ieșit.
Sete, foame, frică, drame – ceva e greșit.
Ceva îmi spune c-am o misiune și trebuie s-o-ndeplinesc:
Trebuie să iubesc, tre’, tre’, trebuie să iubesc.
Când am să mă-ntorc,
Mă întorc de tot
În același loc,
În cetatea mea.
De zeci de ani rătăcesc prea departe, departe de cetatea mea,
Nu știu de ce m-am născut sau de ce am fost dată afară din ea.
De zeci de ani rătăcesc prea departe, departe de cetatea mea,
Nu știu de ce m-am născut sau de ce am fost dată afară din ea.

Casă de Piatră (feat. Loyal)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Povestitorul: Ce mah nu vrei tu? Ia-o! Ți-o dau! E a ta!
Nu nu nu nu nu lasă-mă mă! Nu mai cânt lasă-mă în pace ți-am zis
Ba că nu mai cânt?
„Frățioare” faci un dans pt mine..

Liry:
Ati anihiliat așteptat’ temporalitate
Nu zi SIV să accept să tot dai în spate
E o relație de prea proastă calitate
Din care te scoate deja a ta obezitate
Ma iubește nu mă iubește cui îi pasă?
Partea ruptă petale de margaretă caterincoasă
Spasme de nervi nu te aștepta la limonadă
Nu-s naivă să stau ca-n timpu’ lu’ Ceaușescu la coadă
Nu fac paradă de muieri de cireadă
S-a dus a mea coladă n’amash angrenată
Să-ți arunc în aer întreaga livadă
De pomi ai cunoașterii plini de fructe oprite
Care din cauza ta, vierme, sunt râncezite
Afectivitate zero caracter la fel
Felurită-n bot nu crezi?. doar atât poți de fel?
Ca altfel ești animal, animal ești altfel
Animală nu sunt, sunt țânțar Hannofel
Banii tăi vin la gradație halucinație
Nu pariez decât salariu’ de vină a mea m********e
La baie e ca la fotbal sau la fel de mult
Aici fete cărora le faci c*r
Ești turc? atunci sunt un mihai travestit
Casa mea e Rovine să nu te aștepti la bun venit!.

Povestitoarea: Ce faci cocoșel nu ți s-a făcut chef?
Povestitorul: Tu să taci din gură femeie!.

Loyal:
O întâlnesc, o duc acasă nu că mi-ar face plăcere
Multe apartamente-n bloc. numai la asta am cheie, simt
Mâncare caldă sunt lihnit tre să-mi fac plinu’
Geamul deschis.. țeapă! miroase d la vecinu’
E figuroasă asta.. vreau să mă uit la meci
Ce vrei să vezi „Nora pt ma’ta 2? „da-i veci
Ma ameninți că ai să pleci?
Termină cu smiorcăiala
Spune-mi mai repede când ai s-o faci
Să știu după să schimb yala!
Mi-ai zis că trec peste toate că nu ești femeie de tigaie
Măcar trage apa la wc după ce ieși din baie
Tot tu ești cu gura mare alarmele din parcare
Sunt mici copile pe lângă corzile tale vocale
Am luat mâncare d la piață, malluri și consignații
Se pare că n-a fost de ajuns.. continui să-mi mănânci ficații!
Acum nu mai mănânc lactate. sincer chiar mi-e greață
De când am venit acasă și avea iaurt p întreaga față
Ți-am jurat fidelitate până la vârsta înaintată
Pot să-mi fac lejer d cap.. arăți ca o babă
Nu te mai suport. mereu mă rog la Cel de Sus
Te rog ia-o d lângă mine.. vecine mă auzi?
Nu-i de râs ți-am citit în paru’ de pe picior
Că dacă mai văd tampoane folosite în baie t omor!.

Dan Spătaru:
Drumurile noastre toate se vor întâlni vreodată.. drumurile și iubirea.. gândurile.. fericirea..

Îngeri de Zi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Era o zi oarecare, când
Un trandafir sfânt
Opt petale-a picurat pe pământ,
Dar o rafală de vânt
Petalele le-a purtat
Până ce-un înger, coborând,
Le-a cules de pe asfalt,
Readucându-le
În raiul uitat,
La trandafirul ce azi
E de sânge pătat.
Cele opt petale
Sunt de fapt anii
Unui înger al cărui sânge
Ne curge și-acum în cranii,
Căci cea pe care acte
O atestă ca sora mea,
A fost doar lacrima în care
Ni s-a prelins fericirea.

Refren:
Îngerii de zi se-mbracă în cugetul tău,
Vrei să zbori cu ei și să scapi de tot ce-i rău,
Gândul tău respiră doar amintiri,
Vrei să-i ții lângă tine măcar prin simțiri…

În umbra dintre două vorbe chipul tău se-arată,
O lacrimă, durerea, pe obraz mi-o poartă,
Rațiunea mi-e moartă, deși-nțeleg de ce
Dumnezeu i-a făcut chemare propriului înger.
Dar mă doare că nu-mi pot aminti
Cum te mândreai cu mine față de mulți alți copii,
Căci aveai o surioară și-emoția creștea
Fără să știi că viața își va cere pedeapsa!
Băteai din palme, mă strigai pe nume,
Cu tine-am făcut primii pași în lume.
Pentru ea însă, ei au fost ultimii,
Căci oamenii, laolaltă cu îngerii, nu pot trăi!

Refren:…

E greu să exprimi dureri tulburătoare,
Deși cuvintele par nemuritoare!
Iluzoriu îți lasă urme de plăcere
Jertfa, prin care pui o viață-ntreagă sub tăcere!
Sora mea e doar una dintre toți care sunt
Îngeri pe pământ, pe-acest sacru mormânt.
Aceștia sunt Îngerii de zi,
Cei la care ții, oamenii cândva vii,
De la prieteni la frați, de la frați la părinți
Și până la toți cei ce-n minți
Ne rămân ca sfinți,
Un gol adiind ne lasă în suflet
Tuturor fatal fiind al morții zâmbet…

Refren:…

Capcana Laică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Trăiesc într-o lume cu un surplus de nevoi,
Între hominizi vedete doar pentru „Plaicuboi”.
E un mușuroi care tușește puroi,
Un șiroi de termite se varsă-n fiecare din voi,
Goi rămași pe dinăuntru, vreți umplutură,
Naufragiați în băutură, inconștienți de uzură,
Cu un dentist ca Bacchus rămâi fără dantură,
Și-n caz de abuz, cu ciroza ca și garnitură,
În potop de distruși, Noe nu are arca,
Pe apa Sâmbetei ne ducem cu pluta, nu-n barcă!
Ieri Isus, azi Corupția face minuni
Ne înmulțește peștii și-i face și imuni,
La orice formă de Justiție, aici e cocioaba
În care la vârste adulte se joacă Baba-Oarba!
Protecția mediului pe-alocuri e deficitară,
În locul ei mass-media se vrea utilitară,
Datorită ei, fauna e în siguranță,
De plictiseală, gata și de-o nouă uzanță.
De-aici toate drumurile încă duc la Roma,
Dar pe scurtături riști s-ajungi la Sodoma.
Lumea e ca pădurea care dă coada securei,
Vorbele ei de clacă fierb în cutia Pandorei.
Junii, în cea mai mare parte sunt săraci,
Duhul lor se pierde ca Emil Brumaru-ntre craci,
Cârpați se fac ei pentru deteriorate,
Ca măcar de zdrențe să aibă și-onaniștii parte,
De-Afrodite-n acte mai multe ca-n teatru,
Căci castitatea se cere dusă la psihiatru.
La un 4 ori 4 se reduce tabla-nmulțirii
Pentru un puști de bani gata, răsfățatul iubirii
Unor părinți cu moravuri la fel de ușoare,
Mai slabe ca anorexicele private de mâncare.
Nici în butoiul lui Diogene n-aș scăpa de voi,
Îmi fac firmă de usturoi între atâția strigoi!
Vrei să cunoști lumea, nu te obosi degeaba
Ia seama la tine să n-ajungi ca ea!

Sevraj Familial

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

M-am născut, dar n-am înțeles bine de ce
Și-oricât m-aș gândi nu reușesc a pricepe
Unde mi-e Dumnezeul pe care-l chem seară de seară
De-aici din camera ce mi-e și-acum nefamiliară?
La vreun an, ori poate doi, mi-e greu să le țin socoteala
Când inima-ți e goală, orice zi e infernală.
Dar ce să fac? Sunt tânără, încotro n-am avut,
Țara mea m-a alungat, deși nu i-am cerut
Decât o casă în care să pot locui liniștită,
Să rămân cu cei între care mă simt dorită.
Dar sunt obosită deja să mai sper, să visez
Căci îmi ia prea mult timp să mă realizez
Și e nedrept, că alții la vârsta mea,
Fac risipă din banii trimiși de mama și tata.
Cu ce folos? Macar de-aș mai avea-o aproape
Pe mama de care un Cer acum mă desparte,
Sau pe tata care grija mie să-mi poarte
Nu alcoolului care-i produce plăceri deșarte.
Să-mi facă parte mi-au dat din serul vieții lor
Chiar dacă bani n-au fost să-mi pot face-un viitor;
Ce nor m-a plouat pe-acest pământ secat
De-afecțiune, mă simt exact ca un om drogat
Care-a gustat cândva din dragoste și-acum e dependent,
Chiar dacă-n familie a cunoscut un trai decent,
Acum n-o mai are, se simte sclavă unor străini,
Suferința-i oxigenul ce-i face plămânii plini
Și ar mai vrea măcar o doză de copilărie
Când sevrajul familial părea o utopie.

Refren:
Sevraj familial trăiesc de câte ori
Cuvântul vostru mă trimite-n infern nu printre nori
De câte ori străinii prea indiferent mă privesc
Indiferența lor mă face-n sevraj să trăiesc.
Ei mă văd ca pe-o copilă, firește că nu le pasă
Că un sistem dictatorial vrea la 9 să fiu în casă
Deși psihic sunt mai matură decât mulți
Fără prejudecăți, neuronii mei pot să meargă desculți
Dar ei nu înțeleg, iar pe măsură ce cresc,
Tot felul de interdicții în viața mea sporesc,
Ma dezamăgesc, mă limitează prea mult,
Egoismul parental nu-mi asigură scut,
Dimpotrivă mă-nconjoară doar cu nesiguranță
Cum altfel să învăț să-mi țin în hățuri a mea viață?
Sună ridicol poate privind din afară
Dar cine-ar gusta dintr-o dragoste-amară?
Cine-ar risca să trăiască-n singurătate
Să-și înfrunte dificultățile de personalitate,
Să găsească-ntr-o lume virtuală un aliat,
Din lipsa unui prieten care-i să dea un sfat,
O consolare, o doză din dragostea lui,
Benefică mai mult decât grija părintelui!
Cu ce folos speră golul ea să-și compenseze
Când sevrajul familial e prezent s-o descurajeze!