Liry – Capcana Laică

Trăiesc într-o lume cu un surplus de nevoi,
Între hominizi vedete doar pentru „Plaicuboi”.
E un mușuroi care tușește puroi,
Un șiroi de termite se varsă-n fiecare din voi,
Goi rămași pe dinăuntru, vreți umplutură,
Naufragiați în băutură, inconștienți de uzură,
Cu un dentist ca Bacchus rămâi fără dantură,
Și-n caz de abuz, cu ciroza ca și garnitură,
În potop de distruși, Noe nu are arca,
Pe apa Sâmbetei ne ducem cu pluta, nu-n barcă!
Ieri Isus, azi Corupția face minuni
Ne înmulțește peștii și-i face și imuni,
La orice formă de Justiție, aici e cocioaba
În care la vârste adulte se joacă Baba-Oarba!
Protecția mediului pe-alocuri e deficitară,
În locul ei mass-media se vrea utilitară,
Datorită ei, fauna e în siguranță,
De plictiseală, gata și de-o nouă uzanță.
De-aici toate drumurile încă duc la Roma,
Dar pe scurtături riști s-ajungi la Sodoma.
Lumea e ca pădurea care dă coada securei,
Vorbele ei de clacă fierb în cutia Pandorei.
Junii, în cea mai mare parte sunt săraci,
Duhul lor se pierde ca Emil Brumaru-ntre craci,
Cârpați se fac ei pentru deteriorate,
Ca măcar de zdrențe să aibă și-onaniștii parte,
De-Afrodite-n acte mai multe ca-n teatru,
Căci castitatea se cere dusă la psihiatru.
La un 4 ori 4 se reduce tabla-nmulțirii
Pentru un puști de bani gata, răsfățatul iubirii
Unor părinți cu moravuri la fel de ușoare,
Mai slabe ca anorexicele private de mâncare.
Nici în butoiul lui Diogene n-aș scăpa de voi,
Îmi fac firmă de usturoi între atâția strigoi!
Vrei să cunoști lumea, nu te obosi degeaba
Ia seama la tine să n-ajungi ca ea!