Keri – Versuri.pro

Niciodată (feat. Cumicu & Rimaru)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cumicu:
Hey yo.. Cumicu, Rimaru, Keri..
Am început de la 0 cu 0 sume
Am dat pe față nume
D-asta fraierii fac spume
Am fost mereu cu rap adevă’, indiferent de modă
Nu cu fakeri cu 3 c***e, c-astia vin din Cernavodă
Orice no name
Vrea money și fame
Îns-apare și dispare ca David Blaine
Urmărește-mi pasu’,
Ai grijă unde-ți e nasu’
Că atunci când ne vezi ți se taie basu’!
„N-o să ne schimbe”,
Vorbim de lucruri simple
N-am luat DEX-ul să fac vers cu rime multiple
Unii sunt populari, au fost chiar pop-olari
Ba, nu vorbi de ghetto, c-ai afaceri de mii de dolari!
Ați uitat, în p**a mea, ce-nseamnă-n țara R. A. N. -S-u’
Și preferați să vizionați la Alex, dansu’ și balansu’
Facem rap în under, separat de piață
Prea mulți sugători acolo, de-asta le-o dăm pe față..
Toți vreți ceva nou și supercool
Dar esența rap-ului stă de fapt în Old School!
Niciodată n-o să avem onoarea pătată
Înconjurați de țărani care ne sapă!.
Refren X2 (Cumicu) :
S-avem privire-aplecată și vocea-nfricată
Onoarea mea pătată. niciodată!
Vor încerca să ne-ntreacă dar n-o să poată
Niciodată, niciodată!.
Rimaru:
Yo!
Nici când n-am vrut să prevestesc destine
Deci nu vreau să-mi văd mecla pe vreun poster în dormitor la tine
Tapet pe capete, de fapt false modele
Idoli fotoshopati te-mpiedică să vezi stele
În status periferic rămân în periferii
Ambiții nule într-un cerc descris de Aligheri
Și niciodată n-am dat pe arginți plânsete care
Să deturneze o cale către dezumanizare
Eliptica de vise prin substanțe interzise
Vi se sparg în venă, hedonism, iluziile promise
Nababi pe tinichele, uzini, resturi și abuzuri
Și-au pus pe mut discursuri, fără ton de apel, recursuri
Și-am spus din „Puls infinit”, și dintr-o bilă-n pix
MC-ii fumează iarba, eu fumez MC’s
Și-am zis: cu texte-n rime, ca un ceas, dăm limbi la fix
Fac MC-ii să erupa de sifilis!.
Refren X4

Roșu (feat. Dagga & Kioru)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

N-o dau din suflet, o scuip din sânge
Cât timp mai curge, în timp ce pumnul încet se strânge.
Privirea rece, las pixul să-i judece. Păcate – le au pe toate zece.
Pustoaice trase, drogate în limuzine,
Parlamentari beți în beci, în fine, șampanie la rece ține.
False discursuri patriotice către mulțime. Reține!
Imaginea mușcă din retină.
Vorbesc în limba mea de țara ta, și sună diferit.
Lasă să curgă un strop de sânge, să fii convins că n-ai murit,
Să știi de ce-ai trăit. Și cazi orbit. Vezi azi în asfințit
Roșu aprins devine tot mai stins, de parcă soarele e otrăvit
Și cerul s-a îmbolnăvit de cât a pătimit Pământul.
Aș fi putut să cânt despre ceva frumos dar nu mă lasă gândul.
Aș fi putut să cânt despre ceva frumos și lumea să m-aplaude-n picioare
Da’ nu pot să zâmbesc când doare.
E roșu aprins, este ce simt, e-a sângelui culoare.
Aș fi putut să cânt despre ceva frumos și lumea să m-aplaude-n picioare
Da’ nu pot să zâmbesc când doare.
E roșu aprins, este ce simt, e-a sângelui culoare.
Când iau decizii noi strivind principii, crescuți din sacrificii,
născuți în… pansați cu vicii.
Indoctrinați cu speranțe, întindem brațe, batem palma cu inamicii.
Luptăm cu armele îndreptate asupra noastră,
Nu mai avem identitate. Idei – ieri o entitate, azi doar gânduri fabricate.
Nu mai privim în spate. Istoria – o realitate sau doar basme?
Patriotism – doar lidere mutilate, minți indoctrinate.
În Piața Revoluției, dacă respiri adânc, încă mai simți miros de gloanțe trase.
Bătrânii plâng, tinerii ajung la jug în străinătate.
În goana după aur străinii ajung să sape, să mute orașe,
să surpe case. Rezervații rase. Frate! E roșu aprins, biserici arse.
Aș fi putut să cânt despre ceva frumos și lumea să m-aplaude-n picioare
Da’ nu pot să zâmbesc când doare.
E roșu aprins, este ce simt, e-a sângelui culoare.
Aș fi putut să cânt despre ceva frumos și lumea să m-aplaude-n picioare
Da’ nu pot să zâmbesc când doare.
E roșu aprins, este ce simt, e-a sângelui culoare.
Roșu aprins în pupile, ciocnesc pahare pline
În timp ce copii trag zile printre urme de șenile.
Am gheață-n piept, viața-n pumnul drept,
Evident, războaiele se nasc într-un sistem infect.
Scârbit mă sperii, înghit la știri mizerii,
Furtuni în liniștea serii creează în chin imperii.
Nu-i oprește nimeni, văd prea puțini ca mine,
Masca libertăților majorității infime.
Istoria, întreab-o tu unde e gloria,
se repetă obsesiv de parcă și-a pierdut memoria.
Și ne împărțim de când ne știm, și ne privim în ochi străin,
Și n-auzim cum bate-n piept de fapt același lin, ce film fin
Și ce final frate, văd copii cum cresc din ură și duc ura mai departe
N-avem timp să trăim, că viața-i luptă.
Muncește, aleargă, înfruntă. Acum ascultă!
Aș fi putut să cânt despre ceva frumos și lumea să m-aplaude-n picioare
Da’ nu pot să zâmbesc când doare.
E roșu aprins, este ce simt, e-a sângelui culoare. Aș fi putut să cânt despre ceva frumos și lumea să m-aplaude-n picioare
Da’ nu pot să zâmbesc când doare.
E roșu aprins, este ce simt, e-a sângelui culoare.

Niciodată (feat. Rimaru & Cumicu)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Am început de la 0 cu 0 sume
Am dat pe față nume, d-asta fraierii fac spume
Am fost mereu cu rap adevărat, indiferent de modă
Nu cu fekeri cu 3 c***e, c-ăștia vin din Cernavodă
Orice no name vrea money și fame
Însă apare și dispare ca David Blame
Urmărește-mi pașii, ai grijă unde ți-e nasul
Că atunci când ne vezi ți se taie basul
N-o să ne schimbe, vorbim de lucruri simple
N-am luat DEX-ul să fac versuri cu rime multiple
Unii sunt populari, au fost chiar populari
Ba nu vorbi de ghetto c-ai afaceri de mii de dolari
Ați uitat în p**a mea ce-nseamnă în țara dansul
Și preferați să-i vizionați lui Alex dansul și balansul
Facem rap în under, separat de piață
Prea mulți sugători acolo, de-asta le-o dăm pe față
Toți vreți ceva nou și supercool
Dar esența rap-ului stă de fapt în Old School
Niciodată n-o să avem onoarea pătată
Înconjurați de țărani care ne sapă.
S-avem privire-aplecată și vocea-nfricată
Onoarea mea pătată. Niciodată!
Vor încerca să ne-ntreacă dar n-o să poată
Niciodată, niciodată! X2.
Iou! Nici când n-am vrut să prevestesc destine
Deci nu vreau să-mi văd mecla pe vreun poster
În dormitor la tine
Etape de capete. De fapt faze, modele
Idoli foto și-o pastă împiedică să vezi stele
În startul periferic rămân în periferii
Ambiții nule într-un cerc descris de Aligheri
Și niciodată n-am dat pe arginți (..) de care
Să deturnez o cale către dezumanizare
În lipsa de vise prin substanțe interzise
Mi se sparg în venă hedonis, iluziile promise
……………………………
Și-am spus impuls infinit și dintr-o bilă-n pix
MC-ii fumează iarba, eu fumez MC
Și-am zis cu texte-n rime ca un ceas dă limbi la fix
Fac MC-ii să erupă de sifilis.
S-avem privire-aplecată și vocea-nfricată
Onoarea mea pătată. Niciodată!
Vor încerca să ne-ntreacă dar n-o să poată
Niciodată, niciodată! X4

Un Pahar (feat. Veritasaga)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Trecutul l-am închis în fire de păr alb și-n pașii grei,
Copilăria și singurătatea se bat pe locul gol din ochii mei
Și furia îi schimbă brusc, din geamuri în oglinzi,
Așa că vezi ce le arăți, când îi privești să nu-i aprinzi
Și ia doar un pahar și gânduri multe, și praf,
Un suflet gol și pași făcuți de timp pe frunte
Și amintiri din vremuri cu prieteni mulți și bani puțini,
Acum doar un televizor cu știri, de ce nu mai tremuri?
De ce doar numeri zile? De ce nu alergi după trenuri?
O iei pe jos pe șine. De ce nu poți să vezi nimic în tine?
Nimic nu-i bine, dar totul e ok, pașii te poartă oricum că știi ei
Chiar dacă inima a uitat să tresară, căci am închis-o într-o seră,
Deși trăiam într-o lume cu o permanentă seară.
Sunt un copil, dar ochii ăștia au altă vârstă,
Și buzele astea se mai crapă pe la colțuri numai atunci când gustă
lipindu-se de marginea unui pahar
care mă face să lipsesc de unde ar trebui să fiu
deși nu vreau și n-am habar de ce-i în jurul meu, sau cât e de târziu.
Dar oare ce zi e? Să mă oprească cineva dacă-i a mea mâna care scrie
Căci eu sunt un om vesel
Acum sunt posedat de spiritul unui poet trist și beat
Frățioare, paharul meu e gol și e păcat.
Și e al nu știu câtelea pahar care promite să-mi ucidă singurătatea
și eu îl cred iar
capul mi-l pierd iar, când îmi zâmbește dintre cuburi
de parcă-i fața visurilor mele și vrea să aducă o rază unde amărăciunea și-a făcut prea multe cuiburi
Biet suflet ce abia se ține în șuruburi.
Se tot întreabă, de ce lumina lui e-atât de slabă?
În timp ce sta cu coatele pe bar în cluburi, nu-i nicio grabă
O s-o găsești cândva, oricum la cât de beat ești, nu-i nicio treabă
Și totuși caută în priviri, ușor timid, ușor stângaci
și-atât de încordat de parc-ar ține un deget pe trăgaci.
E atât de evident că e flămând după sclipiri.
Vrea să se tempereze, încearcă să-și reteze din porniri
Dar parcă, nu poate păcăli pe nimeni.
Când pe scaunul din dreapta lui se-așază cineva și spune
Ține-mi te rog geanta un pic până găsesc un foc prin buzunare.
Mai stau un pic de vorbă și barmanul mirat, obișnuit cu el servește acum două pahare.

Orașul Meu (feat. Rashid & Dj Undoo)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

E 2009, o dimineață oarecare,
Mi se vede pe față pofta de viață, e uimitoare.
În stânga o am pe ea, doarme nepăsătoare,
Parcă purta altceva aseară sau mi se pare.
Nu mai am stare.
Mă ridic în picioare, privesc pe geam, se anunță soare.
Pe strada mea clădirile devin mai clare.
Îmi sună telefonul, și sună on & on
Și nu-i vreo păsărică, e Byga la telefon.
Cu-o voce răgușită îmi spune: Bahtalo,
Frate, c*cat de urs, te iau cu mașina yo.
Sună bine, da. Și mai bine e că n-am carnet.
Stau în dreapta relaxat cu geamul lăsat:
– Mergi încet frate, vreau să văd orașul tot
Acum cât încă mai pot. Calc-o nu oprim la stop.
E destul loc în mașină, lasă-mi sticla de tequila,
Faci stânga la prima, trecem să-l luăm pe Phila.
Sunt lucruri ce se-ntâmplă mai mereu,
În orașul meu, în orașul meu.
Sunt lucruri ce se-ntâmplă mai mereu,
În orașul meu, în orașul meu, în orașul meu.
Păi dacă-i competiție mergem așa juma’ de zi
Facem din blocurile gri, jocuri de culori mai vii.
Din poluarea fonică – operă simfonică,
Foamea de artă pentru noi e boală patologică.
Și pare logic că asta e opțiunea străzii
Graffuri date pe pereți zugrăvesc steagul brigăzii.
Deja antologică muza, ne hrănim cu spirit,
Nu halim scuza: Hip-hop is that bitch, beat it!
Rulăm în continuare fără destinație
Pe rute necunoscute, prin aglomerație.
La ore de vârf, ne strecurăm cu grație
Prin traficul infernal, mii de pietoni și agitație.
Și știi ce-mi place cel mai mult când privesc la orașul meu?
Ramâne același chiar dacă pretind că-l schimbă mai mereu.
Respir același aer, murdar prin definiție.
Presimt c-o să rămână așa, dar asta-i doar o premoniție.
Sunt lucruri ce se-ntâmplă mai mereu,
În orașul meu, în orașul meu.
Sunt lucruri ce se-ntâmplă mai mereu,
În orașul meu, în orașul meu, în orașul meu.
Minute trec, ore trec și soarele dispare
Noi ne mișcăm atât de încet de parc-am face-o în reluare.
Și parcă nu știu cum să-ncep, ca să sune cât mai tare
Ce descriu, cum să scriu ce urmează în continuare?
Nebun să fiu, dacă n-am intrat în stare,
Și-acum că noaptea s-a lăsat, am orașul la picioare.
Cu mii de lumini, mii de străini, totul miscare,
Mii de asini ce se întorc de la muncă obositoare.
Zeci de tramvaie ticsite până la refuz,
Oameni ce-aleargă să prindă ultimul autobuz.
O lume întreagă, ce se consumă chiar în fața mea,
Transformată în mod hidos în jucăria altora.
Mă întorc în stradă, la lucruri de pe strada mea,
Aceeași brigadă, același colț, aceeași cafea.
E Craiovița, Craiova, mai exact Oltenia.
Eu Rashid, C. I. A, ne mai auzim. Pa pa!

Tăcerea Zmeilor (feat. Axes & Dj Faibox)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nici n-am plecat bine și o ardeți trist,
O bănuiți că se f*te cu mine că sunt artist.
Da’ nu insist, lăsând femeia, acum ți-o faci singur ca Ikea,
Va ustura când dați din cap, e gonoree.
Nu faceți combinații ca acneea, io o ard ca rechinii.
Zi-mi când te piși pe tine, pe treabă ca bikini.
Acum am magazine, veteran ca Mazzini
M-am băgat în rap până la gât, cu omu’ meu
F*tem virgine de domeniu și tot zic că le-a plăcut
Că nu se pot abține
Și vin la mine cu tupeu. Hai la pupitrul omului meu.
Keri-ți face din două mutări, triton și mpc-u
O arde „rep” la greu, așa o ard și eu mereu pe aici pe sus.
Cine poa’ să ne răstoarne, zi-i lu ma-ta să mai toarne
să-i mai dăm puțină carne.
Deci unde te așezi ca să poți să comentezi
după ce ne piritezi poți să vii să cotizezi.
Vezi cum stă treaba,
restul sunt degeaba, șmecheria se ia c-apa rapperii o ard pe Abba.
Rapperi o ard pe l*ba, până iese fum,
dau zoom să învețe și tot n-au cum,
dezbat pe forum da-s proști de fac boom,
Îi adun și le dau foc ca L doc ca n-au loc
nici de rezerve poate în alt joc.
Le dau să cadă de sus ca Gheorghe lu’ Boc.
La caterincă și pop-rock vin cu harfe de la bloc
cu stânga dau noroc și cu dreapta fix de p*la mă „apoc”.
M-am întors când începuse să dispară ca Nas, ca n-am vrut să las să moara și-am ciordit un beat și o vioară.
Acum știe întreaga țară că-s bandit,
c-am revenit exact în momentul potrivit, când s-a l*bărit.
Axeshno îți dă craci.. și umeri
și ce mai vrei dacă nu taci și până nu mai știi să numeri,
ca rupe p*zda în orice mc-u
și nu e b*langiu care să fi scăpat viu din club în care să fiu.
Și încă mulți m-au luat la ochi, i-am luat la p*la,
acum poartă ochelari pentru că nu purtam căciula.
Și mulți se dau s*ula pe foaie, că-mi dau bătaie,
da’ la final, se dau la fund, ca la parnaie.
Și asta m-a stresat și mi-am băgat p*la și am plecat.
Dar între timp m-am relaxat
și acum orice rapper de c*cat e panicat ca un drogat
ca l-am evaluat după ce a evoluat
și n-a ars-o adecvat.
Mulți mi-au recomandat să tac ca să fiu respectat,
i-am ignorat și-am reprezentat.
La ce pretenții au ridicat le-am zis că au greșit că
concursul nu era cine are p*la mică, era cine era „rep”.
Înțep fraierii ce zic că nu mă pricep, dar defapt nu mă percep.
În altă ordine de idei: Pace pentru frații mei și sute de lei!
Chiar dacă la rap nu e ok o să fie ok, ca limita e cerul,
mi-ar fi plăcut să mi-o zică ai mei, mi-a zis-o cartierul
și parterul blocului, ca de acolo am început să dăm cu pace hip-hop-ului.
Deși e plin de idioți și am boală pe toți
am devenit bandit și am revenit să pun rapul pe roți.

Valea Taților (feat. Butch)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Iubește piatra, d-asta zâmbește pe bune
Plutește în alte locuri, găsește o altă lume
Sătul de praf pe hainele bătrâne
Sătul de „ceartă-n tari” și glume
Muncește-n gropile comune
Da’ sub pământ e cel mai sincer loc din lume
Apreciază cerul din perspectiva dimineților de mâine
Tăcut în gesturi – caută urme
Trecut prin toate – împarte „pâine bune”
Zice că e frumos când se întunecă, apoi cu tunete
Pământul spune: „Supune-te!”
La adâncime sunt alte sunete
În galerii sunt sutele de suflete curate… murdare sunt doar hainele
Când mâinile lovesc în piatră, vezi, s-a obișnuit să sape
Redefinești, viața e grea când el face din grea ușoară viața ta,
Și-i zici… „Tata, îmi strângi prea tare perna când ieși din schimbul 3
Nu tre’ să faci asta, căldura o simt în ochii tăi”
Și știi că anii-s mai ușori, pentru că el a strâns în pumn toți anii grei..
Vezi frățioare, lumea e-nșelătoare,
Zice: „Cine-a crescut din piatră nu-i construit să zboare”,
El zice: „Doar munca zidește caracterul tare,
Ai grijă, crește câte un șarpe pe lângă orice floare”.
„Să fii tare”.
Cine muncește sub pământ iubește mai mult cerul
Munca îi întărește îngerul și brațul
Devine sprijin pentru ei, -în Valea Taților-
Speranța vine… din schimbul trei.
Cine muncește sub pământ iubește mai mult cerul
Munca îi întărește îngerul și brațul
Devine sprijin pentru ei, -în Valea Taților-
Speranța vine… din schimbul trei.
„Noroc bun”.
Aici copiii nu prea plâng, îi vezi strângând
În pumn câte-o bucată de pământ zicând:
„Dac-aș putea te-aș risipi pe tot în vânt”
Ai grijă tu de el cât eu nu sunt… Noroc bun
În Valea taților și pietrele li se supun
Cuvintele se simt mai mult, mai rar se spun..
Cine muncește sub pământ iubește mai mult cerul
Munca îi întărește îngerul și brațul
Devine sprijin pentru ei, -în Valea Taților-
Speranța vine… din schimbul trei.
Cine muncește sub pământ iubește mai mult cerul
Munca îi întărește îngerul și brațul
Devine sprijin pentru ei, -în Valea Taților-
Speranța vine… din schimbul trei

&' - Keri &' - Răscoala (Versuri)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Butch:
Sunt ultimele rânduri, e scrisă cartea mea.
Dar poate tu o-ncepi acum pe-a ta.
Îți rup ultima dată liniștea.
Mă judeci la final, dar, până atunci, poate înveți ceva.
E prea târziu să crezi că alții or să lupte pentru tine.
E ca și cum ai accepta că joia vine după vineri.
Ferește-te când spun că vor să-ți facă bine.
Ei sunt la adăpost, furtuna te va găsi pe tine.
Și nu sunt buni și răi, sunt toți la fel.
Și nu pun preț pe ce vrei tu, pun preț pe portofel.
Primești oglinzi în timp ce ei dezbracă munții.
Și-ți spun că-i vina oilor când le mănâncă lupii.
Noi știm un vers, pe care Dunărea-l tot scrie.
Aici boierii leagă țăranii de moșie.
Ce dacă-i biciu diferit, durerea-l știe.
Curajul a murit penultimul, speranța-i vie.
Cine sunt eu să îți vorbesc așa?
Unul care-a pierdut tot ce avea.
Ce faci cu tot ce spun acum e treaba ta.
Dar dacă mă-nțelegi, pe cei ce vin, îi poate ajuta.
E simplu versul, e simplă rima.
Un cântec nu întoarce timpul, nu șterge lacrima.
Asta e cartea mea, de când mă știu caut lumina.
Și am găsit-o acum într-un refren pierdut pe undeva.
Refren X2
Când tac țăranii, li se îmbolnăvesc copiii.
Când râd stăpânii, ustură biciul.
Și parcă suntem blestemați la sacrificiu.
Prea multe generații de eroi, aici, la noi.
Nimeni Altu’.
Ne-au luat întâi porumbul, apoi ne-au luat pământul.
Ne-au luat și vinul și brânza și mămăliga și untul.
Arendași ne-au vândut străinilor și noi am fost tributul.
Că p-aici, de generații-ntregi se repetă trecutul.
Acum sunt alții, ne pun la corporații, jug modern.
Codrii mei bătrâni sunt tăiați pentru lemn.
Și pentru bani, ostași români tot trag în țărani.
După cum vezi: nu s-a schimbat nimic de-atâția ani.
E tot la fel, când fiecare pentru el ne distruge pe toți.
Când și-au scris „libertate”-n piepturi, au primit glonț.
Un sfert de țară plecați afară și nu se schimbă.
Inima rănită nu-și vorbește-n altă limbă.
Și sunt degete-ndreptate spre dreptate.
Vor fi topoare ridicate când s-or sătura de toate.
Poate c-ăsta nu-i destinul, dar spune istoria:
Aici tre să murim ca să schimbăm ceva.
Tot mai nedrept e traiul pentru neamu’ meu.
Mi-e tot mai dor, mă tot mai dor, mi-e tot mai greu.
Mă duc și eu, dar înainte de-a pleca.
Vă spun că doar iubirea ne mai poate vindeca.
Și atunci…
Refren X2
Când tac țăranii, li se îmbolnăvesc copiii.
Când râd stăpânii, ustură biciul.
Și parcă suntem blestemați la sacrificiu.
Prea multe generații de eroi, aici, la noi.

Nori Negri (& Butch feat Praetor)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Butch
Închis în întuneric, eu înțeleg ce simți
Cu el vine tristețea, e greu să o eviți
Și nuferii de ieri acum sunt otrăviți
Nu-ți mai aleargă caii rămași nepotcoviți
Știu, astăzi nu îți vine să te ridici din pat
Declinul s-a trezit, zâmbește răsfățat
Mâncare peste haine, dulapul răsturnat
Astăzi e doar un mâine, nemetamorfozat
Singurătatea-ți vine, doar asta îți dorești
De foame parcă ține, cu asta te hrănești
De ce e o întrebare, n-are niciun răspuns
De câte ori faci drumul, de atâtea ori n-ajungi
Doar între noi să fie, eu știu prin tot ce treci
Știu că nu îți mai pasă, că simți că te îneci,
Și eu sunt ca și tine, pierdut în ape reci
Hai potcovește-ți caii, nu-i timpul tău să pleci.

Refren (Praetor)
Mi-o ia mintea la joacă, sunt nori
A venit ploaia, s-a strâns atâta apă
Mă întreb, oare mai știi să zbori?
Mi-o ia sufletu-n noapte, e întuneric peste tot
Și nu reușesc să-mi amintesc când m-am pierdut, să mă regăsesc nu mai pot.

Butch
E cea mai rece haină, dispari când te îmbracă
Și malul nu-l mai vezi, e mult prea multă apă
Nimic nu are sens, furtuna asta sapă
Vin mult prea multe valuri și barca ta e spartă
Știu, cerul e îmbrăcat de vulturi cenușii
Speranțele au plecat și umbrele sunt vii
Nu recunoști poteci și drumul nu-l mai știi
Un gând apasă negru pe orizonturi gri
E somnul prea adânc, ai pleoapele de plumb
E camera mai grea și patul parcă-i strâmt
Privirea spre pământ, tăcerea jurământ
Nu vrei niciun cuvânt, viața e doar un vânt
Doar între noi să fie, eu știu prin tot ce treci
Știu că nu îți mai pasă, că simți că te îneci
Și eu sunt ca și tine, pierdut în ape reci
Hai potcovește-ți caii, nu-i timpul tău să pleci.