Para:
Prin ochii mei n-o să vezi nimic plăcut!
Sunt insuportabil cu natura mea de om cretin..
N-am cum să-ți las gând bun când eu singur sunt pierdut
De ani buni și nu găsesc un motiv să mai revin..
Vreau viața veșnică, nu să mor de fiecare dată când pun punct
Totul e prea scurt…
Învins, cu sute de pumnale-n spate să uit cine sunt
Legat la ochi și mâini, toți îmi strigă să mă arunc…
Semeni dragi și buni, mi s-a zis să vă respect
Să nu vin cu întrebări, să cred și să accept!
Dar eu vă văd că sunteți slabi și mai pierduți ca mine
Citesc pe voi neliniști, cum v-ascundeți toate grijile..
Să fim reali: sunt un arogant confuz
Doar că îmi privesc aproapele cu ură și dezgust!
Poate nu pe toți, poate sunt eu suflet rătăcit
Și-mi caut un cămin în care doar să mor zâmbind…

C. o. D:
Tremură acele ceasului, ecran incolor
Cad ușor, purtat pe aripi de viscol
Blestem celor ce și-au abandonat privirea la pas de alcool
Dau inimii ocol
Ce pion! Lângă rege a îngenuncheat
Ciudat, paralizat în al lui pătrat
Am plecat, spun nu, dar deja asta știa
Dar el voia o relație rece ca necrofilia…
Ia spune-mi tu: Ce mers invers, prinde sens?
De ales mărul cules
Cu palme de deces?
Sunt un număr impar
Știu, nu prea par
Ca un dramaturg într-o mahala de gazetari..
Aștept zi lumina
O noapte cu luna plină
Consolat cu gândul că n-o să mai vină
Și-ți port vina…
O, tu, divină așteptare!
Norii par atât de negri, deși pe cer e soare…
În suflet, ninsoare
Sinonim de purificare
Taie-mi aripile să mă pot ține pe picioare
Întind mâna după tine ca-n ultima clipă
Câte clipe de genu’ am suportat… Risipă!
Într-o oglindă spartă las tot ce am trăit
Ce ființă orfană, cu mască de mim pe chip!
Zâmbește abuziv, spune ca să mă aline:
V-aș omorî pe toți, și-aș începe cu mine…