Ce stres!
Îmi ies
Tot mai des din fire
Că-s pe linie subțire
Și asta de ani de zile
Aproape să reușesc, și aproape să o dau în bară
Ce crezi? Că-i ușor să te lupți cu asta seară de seară?
Și așteptarea mă omoară
Munca depusă-i comoară
Sunt tablou nepus în ramă
Sunt un vin vechi, fără cramă
Retrospectiv, pot spune că aproape
Am ajuns departe
C-am tras pe coate
Dar încă se poate și mai departe!
Când toți vorbeau prin șoapte
Ghici cine vorbea prin fapte?
Când toți doreau doar boabe
Culegeam parte din roade
Și-s pregătit să fac parte din Valea Regilor
Deci valea, zevzecilor!
Sunteți lemn, crengilor!
Bag pla-n voi toți, ca hedonismul grecilor
Acum și-n vecii vecilor
Sunteți lenți, melcilor!
Și mor când văd că toți și-au făcut ca scop capitalu’
Vă storceți degeaba pasiunea, nu căuta banu’
Ajunși goi pe dinăuntru, le moare și rațiunea
Și culmea, nu înțeleg de ce nu-i mai suportă lumea
Esențial s-observ, chiar dacă nu-mi place povara
Informația-i putere, punem la punct planul pe seară
Am dat ce am avut mai bun
Pentru jegu’ ăsta de album
Am dat trăiri, sentimente, să le simți ca-n rapu’ bun
Asta nu-i outro, e doar un nou început de drum
Așa că drum bun!
Ne auzim pe următorul album…
Sensul versurilor
Piesa exprimă o retrospectivă asupra eforturilor depuse și a obstacolelor depășite, dar și o critică a superficialității și a goanei după bani. Artistul își reafirmă determinarea de a continua pe drumul său, considerând acest moment nu un final, ci un nou început.