https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/jon-oskar-femeia https://versuri.pro/jon-oskar-femeia#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=89267 →]]> Țările sunt mari și gândurile bărbaților mici.
În grădină cresc fructe și eu îmi închipui
sânii femeii care vara trecută era un copil.
Și mi s-a pus un nod în gât zărind-o în depărtare,
dar n-am văzut fructele grădinii înainte de trecerea ei.
Atunci mi-am întors privirea ca să le văd mai bine și n-am văzut nimic
decât sânii femeii, albi în briza dimineții.

]]> https://versuri.pro/jon-oskar-femeia/feed 0 https://versuri.pro/jon-oskar-noaptea-pe-umerii-nostri https://versuri.pro/jon-oskar-noaptea-pe-umerii-nostri#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=81138 →]]> Da, dacă am încerca să scuturăm noaptea de pe umerii noștri?
Am vedea surâsurile care se oglindesc, numai în treacăt,
pe asfaltul cenușiu al șoselei, și automobile
ivindu-se în privirile noastre – primăvara vine
doar în treacăt – și mărunți funcționari
în automobile smulgându-și chipul o dată cu hainele,
doar în treacăt, în timp ce se dezbracă, și femeile timpuriu
fanându-și sânii mult mângâiați în trecătoarele ore
ale nopții, dar soldații dansează pe asfaltul cenușiu
al șoselei, și automobilele răsar în privirile noastre
și asta-i noaptea care apasă pe umerii noștri, în timp ce,
obosită ca asfaltul sau casele, țara așteaptă ca o fetiță să vină
c-un omuleț, într-un automobil micuț pe care
să-l conducă liberi de orice soldățime, disprețuind
spaimele slugarnice, în limpezimea solară a zilei.

]]> https://versuri.pro/jon-oskar-noaptea-pe-umerii-nostri/feed 0 https://versuri.pro/jon-oskar-intreb-aud https://versuri.pro/jon-oskar-intreb-aud#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=81139 →]]> Cât timp aceste falduri de perdele
au să ascundă ochilor flămânzi
pământul bun şi soarele ce-l scaldă,
pământul care leagănă cartofii
şi poartă paşii fetei, arşi de soare?
O, cât de bine ştiu: sunt alte inimi
ce bat în alte piepturi, ca şi-al meu.
Sunt alte nări pe lume adulmecând
miresmele cantatelor festive
ce pururi se ridică-n zorii zilei.
Sunt alte buze-n jur, în larga lume,
care sărută ceasurile zilei.
Şi-ntreb: ce sunt perdelele ferestrei
care-mi ascund vederii toate-acestea?
Va trebui să vină cineva
ca să le dăm, în fine, la o parte.
Şi va veni odată, -aud, presimt,
să-mi dea şi mie-o mână de-ajutor,
căci singur n-am putere, încă n-am
să trag aceste falduri de pe geam…

]]> https://versuri.pro/jon-oskar-intreb-aud/feed 0 https://versuri.pro/jon-oskar-primavara https://versuri.pro/jon-oskar-primavara#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=81140 →]]> Nicăieri nu-i primăvară
decât acolo unde-am văzut crestele valului înghețat
ce spală fețele copiilor. Străinii susțin
că-i iarnă încă. Asta începe prin oamenii
care-și spun: Iată, primăvara sosește.
Într-adevăr, soarele s-a înălțat pe cer.
E-un soare încă foarte sfios,
dar oamenii îl salută și spun:
E mare deosebire.
Am zărit o fetiță alergând pe drumul înghețat.
Am auzit chiciura trosnind voios sub picioarele ei.
Am văzut un bătrân ieșind
fără haină, în pragul ușii
ca să privească soarele cum asfințește
în timp ce noaptea geroasă
aștepta dincolo de gherdapuri.
Primăvară – într-adevăr, o presimțire doar,
mai multă lumină.
Am văzut o fată în picioare, cu mult înainte de căderea serii,
pentru simplul motiv că era încă lumină. Buzele ei
tremurau de bucurie, șoptind pentru ea însăși.
Am văzut o fată mergând
pe drum, pe vreme calmă și înghețată,
îmbătată de izbucnirea nopții de primăvară.

]]> https://versuri.pro/jon-oskar-primavara/feed 0 https://versuri.pro/jon-oskar-libertatea https://versuri.pro/jon-oskar-libertatea#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=81141 →]]> Mulți ani de-a rândul m-am gândit la libertate
căci eu voiam să-ți spun:
asta ți-am dăruit.
Mulți ani de-a rândul m-am gândit la libertate
căci voiam să-ți spun:
asta ți-am dăruit.
Mulți ani de-a rândul am văzut mâinile tale
zdrobite de munca de-a dărui nevoiașilor
pâinea pentru revoluții.
Și libertatea: asta ți-am dăruit-o.
Mulți ani de-a rândul am scris pe ea,
și case pe jumătate construite mi-au spus-o
în timp ce strada murmura la picioarele mele.
Dar atunci veni moartea
și ea execută idealul meu.
Și sângele curgea
în timp ce vocea sa cânta:
Ea va fi a ta.
Și învățătoarea explica
Sângele care curgea.
Dar eu îți spun,
într-o zi învățătoarea
va face să explodeze nonsensul cuvintelor sale
și va striga: La naiba cu moartea!

]]> https://versuri.pro/jon-oskar-libertatea/feed 0 https://versuri.pro/jon-oskar-poemul-si-lumea https://versuri.pro/jon-oskar-poemul-si-lumea#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=81142 →]]> Poți să-mi culegi poemul și să-l duci
iubitei tale, care nu știe decât c-ar putea spune
„te iubesc”; și puteți râde împreună
de poemul meu și să spuneți: O, e ciudat,
o, ciudat mai e acest poem despre libertate,
și ciudate-s aceste cuvinte care-au eliberat
mâinile, piepturile și limbile noastre
și ne duc spre îmbrățișare, e ciudat
să fii liber și să iubești cu minți pline de bucurie,
cu căldura visului acestui poet care și-a aruncat
simțămintele sale în vântul nopții,
o, ciudată-i această odă adusă minunii
și-acest poem despre noi doi care-am găsit
crini roșii și trandafiri albi în mâinile
vântului de noapte ca să îmbine o coroană-nflorată
în jurul amândurora. Poți să-mi culegi poemul
și să-l iei de aici; eu nu-l cunosc.

]]> https://versuri.pro/jon-oskar-poemul-si-lumea/feed 0