Joan Maragall – Excelsior

Veghează, o suflete tare,Și ținta păstreaz-o în Nord,În ciuda ispitei ce-apareÎn apa cea lină din port.Întoarce-ți privirea tot sus!Departe de șesuri domoale.În aerul liber te-ai pus?Tot mai adânc taie-ți cale.Cu pânzele veșnic umflate,Din cer până la marea ce-o tai,În mijloc de unde mișcate,Cărarea ta sigur s-o ai.Să fugi de pământul-nchegat,De zările strâmte-n hotare:Spre spațiul nelimitatPlutește … Citește mai mult

Joan Maragall – Odă Spaniei

Ascultă, Spanie, vocea-unui fiuce-ți cântă astăzi pe altă liră:cu glas ce-mi dete asprita glie,în graiul în care e drept că țienu prea-ți vorbiră.Mulți îți vorbiră – de saguntini,de alții care îți mor p-altare:de-a tale glorii – și amintiri,măriri și glorii – printre martiri:n-ai consolare!În altă formă eu ți-aș vorbi:de ce tu fiii ți i-ai ucide?În … Citește mai mult

Joan Maragall – Vaca Oarbă

Tot dând cu capul într-un trunchi și altul,se-ndreaptă instinctiv spre adăpătoare,ea, vaca singură. E oarbă.C-o piatră azvârlită veninosrândașul i-a golit un ochi. Pe celălalto pânză i s-a pus. E oarbă vaca.La adăpat se duce ca odinioară,dar nu cu mersul ferm din alte dăținici cu suratele ei, nu: singură se duce.Pe coaste, și în râpe, și … Citește mai mult

Joan Maragall – Odă Infinită

Am o odă-n mine treazăce nicicând n-o adormi:zi şi noapte mi-o dicteazăcâte-n lume scânteiază,câte-au fost şi câte-or fi.Mi-o îngână-a mea prunciecu duioase reverii;greu trecută prin junie,dar aşa i-a fost să-i fie:tot prin greu a se-ntări.Mă ajung cu voce tarenoi cântări ce loc îşi cer;însă văd că-n fiecarean o altă voce-mi moareşi consoane alte-mi pier.Nici ţin … Citește mai mult