Ion Scriba – E Universul Construit

E universul construitDupă o magică formulă,Dar în Perfectul MonolitEste bolnavă o celulă.Metamorfoze scot scântei,În evoluție-i amiază,Planeta e-n Mileniul TreiDar încă, încă, nu e trează.La Ora de IstorieAbia suntem în Clasa-a Treia,Dar Clasa-a Patra n-are CheiaDe ne-om uita memoria.Un Geniu Cosmic AnonimA scăpărat în bezna țărniiLumina gingașă a cărnii,Iar noi s-o stingem ne silim.…………..Pe vremi cad … Citește mai mult

Ion Scriba – Celelalte Dimensiuni

Părem minuniÎn scundul teatruZidit în patruDimensiuni.Visăm intensTrăim în parteDar mai departeN-avem acces.Visăm fugarSă prindem undaVisul, secunda,Dar în zadar.Miraj cerescVisele, aniiÎn ceruri straniiSe-împleticesc.Călcăm rebelPe-un plan ne planContemporan,Dar paralel.Ades mai rece,Arar mai viu,Sufletul treceDin tată-n fiu.De jos în susUrcăm cu greuDin cimpanzeuCătre Isus.…………Poate-s minuniMult mai înalteÎn celelalteDimensiuni.Ele plutesc,Precum un astruÎntr-un albastruDumnezeiesc,Dar ard prea susȘi nu-s cuvinteSă reprezinteCe-ar … Citește mai mult

Ion Scriba – Redobândind Copilăria Recucerim Împărăția

Nici sfânt cu suflet de văpaieNici gânditor n-a penetratÎn Logosul de diamantCe doar cu diamant se taie.Mari conștiințe-aduc soliaDin Spirit, și prin geniul lorDe aur neputrezitorSubînțelegem Veșnicia.Prin magnetismul emanatDe scoarța noastră cerebralăPământul e înconjuratDe-o aură spiritualăȘi-atuncea când în preajma meaÎn loc de-un om va fi o miePământul va funcționaCa neuron în galaxie.Va fi momentul idealDe-a … Citește mai mult

Ion Scriba – Tristețe Metafizică

De ce n-am geniul exprimăriiSă pot cuprinde într-un versSimultaneitatea stăriiUnei Secunde-Univers?Iubire, Durere, Chemare,Uitare.. cumplit avatar..În praful acela stelarVăd chipuri cu frunți gânditoare. În absolutul relativPrintre nisipuri mișcătoareApar și susură izvoareÎn infinita conjugareLa Primul Verb Infinitiv.La polii cosmosului, reci,Sub stele gata să se stingăVăd mâini de omeniri ce-n veciNu vor putea să se atingă.Da, știu că … Citește mai mult

Ion Scriba – Religia E-Un Cult Misteric

Religia e-un cult mistericPrin jurământ ținând secretulDe a păstra în întunericPe cei ce nu știu alfabetul.Politica, Religia,Un cor afon ce te-nspăimântă,Căci toată Omenirea cântă,Dar fiecare, altceva.Politica? Lătrat de javre!Religia? Întunecime!Progresul vrea mereu victimeȘi evoluția – cadavre!.În smog de sânge pe funestaIstorie contemporană,Progresului să-i fie hranăÎși fierbe pruncii veacu-acesta!

Ion Scriba – Judecata

Nu știu de Tatăl și cu FiulSunt Creatorii, dar e clarCă Universul e-un cântarȘi Dumnezeu, Cântaragiul!–Extragalactice popoare,Copiii Tatălui Ceresc,Vin azi la marea sărbătoareLa Anul Nou dumnezeiesc!Înalt, în fața-Înaltei Porți,Judecătorul cel Divin,Va judeca și vii și morțiSpre pilda celor care vin.Acum, în cea din urmă ziÎn jocul vostru, eu sunt zarul,EU sunt măsura și cântarulCu care … Citește mai mult

Ion Scriba – Pământul e Un Urs Polar Rătăcitor pe o Banchiză

Cu pașii noștri urcă TimpulȘi noi urcăm cu pașii luiDin Haos aspirând OlimpulDin piscul Infinitului.Prin arctice și niagare,Pe ghețuri și nisip fierbinteSuntem picioarele cu carePlaneta merge înainte.Sub asprul veacurilor vântÎn care viața e o ranăVăd biata specie umanăPe-un povârniș alunecândȘi sub efectul reciprocStă răzbunare și răsplată,Norocul vieții la un locCu moartea neînduplecată.Istoria e-o OdiseeȘi Dumnezeu … Citește mai mult

Ion Scriba – Bastarzii de Îngeri

Bastarzii de îngeri cu paiațeDotați cu aripi și cu brațe,Nu știm dacă venim din monștriSau dacă tată ni-e vreun zeuDar nu suntem deloc ai noștri –Eu nu mă simt deloc al meu.Gonim lunateci beduiniDin depărtări spre depărtăriÎmprejurimi și-împrejurăriPribegi și singuri și străini.Simt că O Mână mă conduce,Picioru-mi scapătă sub șeaȘi mâna care face cruceE parcă … Citește mai mult