Motto:
În fruntea oștii, săltând buricu”
Haplea al nostru cu polonicu”. – (M. Dinescu)
Toată Istoria un ”OF” e
Și pot să o descriu cu-asprime
Numai cu rime despre crime
Și strofe despre catastrofe”!.
Zac legile după zăbrele
Manipulate de bastarzi.
Politica pute-a obiele
Murdare, bune să le arzi:.
Patria mea – lanț de bordele!
Popor viteaz de bodigarzi.
Hoții preced și se succed
Și tot așa or să rămână
Conform articole A.. Z
Din Pronstituția română!.
Ce bine spui cumetre Luca
Că totul e curat-murdar
Cu patrihoți de buzunar
Care au gura unde-i buca.
Un cancer macină lumina!
Ca să suprimi supremul rău
Nu e de-ajuns un fierăstrău –
E necesară ghilotina.
Popoare? Oameni? Doar o halcă
De carne pentru lupi vicleni,
Legiuitori ce legi încalcă
Și popi și politicieni.
În haita strâmb evoluată
Având ca pradă singur țel
Să fim convinși că niciodată
Nu se va face lupul miel.
Să nu mai credem în minuni!
Speranța este în zadar –
Cei tari nu-s niciodată buni
Cei buni nu-s niciodată tari.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de deziluzie față de societate și politică. Autorul critică corupția generalizată, inegalitatea și lipsa de speranță, sugerând că sistemul este fundamental defectuos și că schimbarea reală este improbabilă.