Ion Heliade-Rădulescu

Destăinuirea

I / Inima-mi obosită — și nu de ani, nu încă, — / Griji, datorii, … →

Crist-poporul, lumina şi puterea, / Errând, sudând, străin într-ale sale, / Producând singur viaţa şi … →

O vulpe copilandră ce-abia se apucase / De-aceea ce-nvățase, / Să calce-n urma mă-sii, în … →

„Nu mă tulbur, căci gonirea / În veci fu spre slava mea.” / Aceasta este … →

Născut de-a fi slugă, crescut în desfrânare, / Copil fără rușine, din rămășiți hrănit, / … →

(P. Viennet) / În Simium, a momițelor capitală, / Printr-o moarte repede și fatală, / … →

I / Când soarele apune, luceafărul lucește, / Puțin, și steaua serii pe loc și … →

O dihanie de cioară, / Ce-i dăduse naiba-n gând?! / Să ia fulgi de alte … →

D-ajuns! Nu mai chem soarta; nici lacrimi, nici suspine / N-au îmblânzit destinul; și ora … →

Mircea / ……….. / Răstriștea ce ne-mpăcată d-atâți ani ne-a alungat, / Aceeași ne și … →