Ion Heliade-Rădulescu

Ion Heliade-Rădulescu – Serafita

de

Ești dulce ca viața, și viața fără tineNu are nici valoare, nici rație d-a fi.Tot ce e om și știe vedea-ntre rău și bineDă viața să te aibă, preferă a muri.Ești bellă, căci ești fructul ieșit din preștiințăCe oferi femeia în paradis la om,Și preferi să moară umana-i neputințăSpre a gusta din tine, din al … Citește mai mult

Ion Heliade-Rădulescu – O Noapte pe Ruinele Târgoviștei

de

Soarele după dealuri mai strălucește încă,Razele-i rubinoase vestesc al lui apus,Și seara, pânditoare sub fiecare stâncă,Cu-ncet își întinde umbra cutezătoare-n sus.Muntele al său creștet și-nalță și priveșteLinul cobor al zilei, tainicul ei sfințit,Și raza cea din urmă pe fruntea lui izbește,Ce mândră-și ține fața cu cerul cel roșit. Vântul de seară suflă și frunza-nfioară,Roua seninul … Citește mai mult

Ion Heliade-Rădulescu – Odă la Pavilionul Grecesc

de

Închinată nației grecești,Norod războinic, fii ai libertății!A ta credință și-a ta statornicieȘi-nalță-a lor colore pe pavilionul tău.Crucea întraripată p-a vânturilor aripiPrin mii și mii de glasuri zboară într-a ei slavă.Pavilion fericite, arbore al credinței,Simbol al libertății care este Hristos!Frumos ești tu în ochii-mi! Falnic fâlfâi în vânturi!Și cât cinstesc norodul care astăzi te-nalță!Și sfânt mi-e … Citește mai mult

Ion Heliade-Rădulescu – Portretul

de

Era poet în suflet, era artistul june,Şi creator penelul-i; în contemplarea saTrăsurile-ţi divine, în marea-i pasiuneVoind să le imite, un angel copia.Şi a făcut un angel în toată-a lui candoare,O vergine cerească, femeia-serafim,Şi-a pus umana artă şi zelul şi ardoareSă reproducă fapta Artistului sublim.Ci unde e scânteia din blânda-ţi căutare?Şi unde e seninul din ochii-ţi … Citește mai mult

Ion Heliade-Rădulescu – Sonet la Anul 1830

de

Să ne deschiză-n ce se găteșteO viitoare unde intrăm,Și pace, drepturi să-ntâmpinămMai dinainte el ne vestește. În fața porții und’ așteptămNădejdea dulce la toți zâmbește;Epoca nouă ni se zărește,De-aci vremea să numărăm. An rău din urmă trecutul fie,Relele toate cu dânsul tie;Tristețea treacă, s-o numim vis. Unirea, cinstea în români crească,Dreapta reformă în veci trăiască.Cheile … Citește mai mult

Ion Heliade-Rădulescu – Primul Baciu

de

Rămâi fără suflare,Rămâi fără simțireȘi moartă toată sunt.……..Ci totul să cutezeSe iartă la sărac.”(Sappho).Extazea mă învie.. Ca mort sunt de plăcere,Ființa-mi muritoare în ceruri se strămută..Genunchii-mi se mlădie; și-n timida tăcereSe roagă numai ochii, căci limba-mi este mută.Întind a mele brațe, ș-a tale s-au deschisȘi s-au întins și ele ca aripi protectoare;La sânul tău e … Citește mai mult

Ion Heliade-Rădulescu – Cavalerul Toggenburg

de

(F. Schiller)„Ritter! Inima ți-ofereTinerețe de suror;Altă dragoste nu-mi cere,Căci îmi face mare dor.Vino placid, că îmi place,Du-te-n pace, mă dezleg;Plânsul ochilor ce taceNicidecum nu-l înțeleg.”El pricepe, mut cu dorul;Sângeră determinat,Arde, -o strânge-n piept cu-amorul,Și pe cal e avântat.Toți vasalii își adună,Toți elveții săi din drept;La mormântul sfânt detunăToți cu crucea p-al lor piept.Fapte-acolo valoroaseDezvoltă eroi … Citește mai mult

Ion Heliade-Rădulescu – Corbul și Vulpea

de

(La Fontaine)Jupân corbul câştigaseDin negoţul ce-apucaseUn bun chilipir de caş,Şi cu dânsu-n cioc se duseP-un copac, unde se puseCa un om l-al său sălaş.Vulpea, ca o jupâneasă,O cam şterge de p-acasă,Şi ieşise la primblare;Iar bunul miros ce areD-ici, de colo o-ndreptăSub copac, şi-n sus cătă:“Jupâne corb, plecăciune!O, Doamne, ce frumuseţe!Ce pasăre, ce minune,Ce drag de … Citește mai mult