Ion Caraion – Pagina 64

Drumul de Creștete

Un sfredel care zboară mimând sicriu și om, / Cu ciocul și cu gheara scriind … →

Prefacerea e altceva și piatra e altceva. / Cele ce s-au pierdut se păstrează / … →

Norii — niște bureți uitați pe cer, din care glojdăie / soarele. / Câteva ciuperci … →

Se certau ca proștii / noii cu foștii. / Să le curme harțele / apărură … →

Rănit și cicatrizat aiurea, văzduhul. / Cruste. Sau norii cojindu-se întorc / pe dos cerul. … →

De mâine-ncolo – abisul… / Ei, ce?! Au nins pe ape / nadirile-agoniei. / O, … →

Veghea mi-a desenat în culori / două păsări fragile. / Una cânta seara pe-un perete … →

Îți păream un ficus care-nțeapă luna. / Îți păream o voce care trece podul. / … →

Am răspuns pân-la urmă / (pătate și-nfipte) / întrebărilor, turmă / – ca niște cuie … →

Logica-i una, dar logicile-s mai multe / (vezi ce face Dumnezeu cu timpul oamenilor?) / … →