Ion Caraion – Pagina 6

Pariul Abisului

Țara-i chiparosul / greu de întuneric, / lunecând feeric / pururi sub prinosul / proaspăt … →

Adevărul e ca pădurea. / Cad copaci. Pădurea nu cade. / Soarele parcă-și curăță săgețile … →

Vin prea târziu bucuriile calde / ca, de pe mări, naufragiații uitați.. / prietene, scrisorile … →

Să te uiți dezgustat / în viață ca la o pată. / Mereu vroiam să … →

Ți-aș întinde părul pe iarbă / și m-ar năvăli apele, / ți-ar luneca pleoapele-n fântână … →

Replămădim impură o pură unitate. / Intacți se fragmentează / În mii și mii de … →

Sângelui intelectual prelins de pe degetele spiritului nu-i / deschisese nimeni ferestre, deși îi intrau … →

Vântu-mparte coada rândunicii / Nu presimțirea, nici bunul-simțu’ / Vreau să știu care e prințul … →

Luna intră pe fereastră, fină și rece. / Ei! Haide bătrâno, lasă toate aceste acrobații … →

Spațiu absurd. / Ce frumos jupuite, cuvintele – / în pălăriile istoriei…. / Rămâne ce … →