Ion Caraion – Pagina 17

Febre III

Pisat de ploaie, pomăstit pe haturi, / un miros șui de balegi și pișaturi / … →

N-am grădină, însă am râme și plină / mi-i neliniștea cu bile de cucută / … →

Ca pe un scaun în alt scaun / mi-așez înlăuntrul oaselor / trupul ca-ntr-o valiză … →

Mai văd și-acuma urmele lucii / în mâinile-nvinete, prelungi / tu, frunte – mai gemi; … →

Acolo în pădure, fusese urât: / multe jivine, mult instinct, / beznă, umezeală, nesiguranță, înapoiere … →

Se zbenguie și-ngheață / sub vântul șui, afară, / pietrișul de vioară. / Înghesuită ceață. … →

Sub lujerii de crini cu lobii mari / de tatuate blăni de jaguari, / ca … →

În brațele tale mă simțeam ocrotită / Un cântec se-așeza pe copită / O frunză … →

Taina noastră se întâmpla înlăuntrul / unei poroase încăperi care absorbea / (erau legumele sale) … →

Un carusel de amfore / pe lac toamnă / acest arbore a fost femeie / … →