Ion Caraion – Pagina 14

Charon – II

Există un drum la jumătatea / umbrei și-a luminii / în care singurătatea / își … →

La un han de țară zace / între nori și libelule / – roabă-a regelui … →

Este obiceiul ochilor să nu uite. / Lumina își încordase arcul până la obârșiile mirajului. … →

S-a oprit „nu-mă-mai-joc”, singurul, / pe-o mână de copil, pe-un obraz / de la mijlocul … →

Sfințenii păgâne cântă pe sticlă / înaintea celor mai de dimineață / cuvinte. →

Și zicea sora vântului, / zicea așa: / Cumpărați moarte de la noi, / vindem … →

Rândunelele când își scuturau purecii pe catedrală / maxi-culanți cârpiți / să fie fără grăsime … →

Curgeau pe apă geamuri și-n ele câte-o ruptă / rochie: iarba / Faptele vibrează desprimăvărând … →

Pădureț pe zări și vodă, / anotimpul meu de sodă. / Bombăne c-așa e el, … →

Blând începuseră să-nflorească salcâmii. Ningea. / Puful scânteietor și moale se-auzea foșnind. / S-a oprit … →