Ilarie Voronca – Versuri.pro

Dincolo de Noi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nici aburul, nici cântecul, nici planta
Din care ziua suie spre tenebre
Nici oceanele vibrând în verbe
Nici toamna-n mărăcini rupându-și manta,

Nici ceașca-n care primăvara fierbe
Cu pasul scoborând prin frunze pante
Și nici vânatu-nsângerându-mi geanta
Nu-mi vor sluji. Sub frunte zvâcnesc febre.

Mută? Oarbă? Aieve, mi-ai reda suavă
Tu numai, glasul luminos, unealtă
Vânt pânza vieții desfăcându-mi, navă.

Și, flaut, tu, sau auroră-naltă
Un dulce foc pe ochi. Și o otravă
Pe buze dând eterna zi: cealaltă.

Cotnar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Luna, ce mașină de călcat norii, rufăria
mărilor, fruntea ta ca un salt prin
ierburi înalte, când anotimpul e servit în cești
cu vin
de Cotnar, și apele se dezbracă precum armele vechi.

Vrei să întârzii ca plug în câmpurile cosite,
ceas mat în gări, cu despărțiri, cu întoarceri,
cum pădurea se rupe în chiot, în aramă,
și cerul se schimbă ca plăcile de gramofon.

Tăcerea crește cu buruieni în gând
uneori glas între carpeni prins
să obosești în peisajul ca biceps destins
surâsul tău în vine ca sanie circulând.

Stăpânește-mă ca un haiduc în bălți
cât elixir bântuie prin stea
răscolește-mi trupul contrabandist,
înfricoșat un gând nevămuit
încalcă-mi inima ca o frontieră

Un Braț Alunecă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Un braț alunecă, dar celălalt se desface
Ca un șoim, ca un joc de cărți, ca o pălărie
A oceanului; în mâini, inima încă vie,
Meduza e, din fruntea și clopotul de alge.
Genunchiul tău, aici, pe o cenușă de bufnițe,
Sângele alb al gheței, în pupilă-i păunul,
Când în odaia de alături șerpii luminii mor în oglinzi,
Când osul schimbat în goană cheamă strămoșii la vânătoare.
E așteptarea pe câmpurile de oțel ale răsuflării,
Când am fost câinile flămânzit căutându-și stăpânul,
E viziunea strânsă cu tacâmurile verii,
E o cazarmă săpată pe mânerul unei zile.
Orice pântec: un cimitir de statui viitoare,
Și peste mine au trecut roțile destinului și peste tine,
Amândoi am întins palmele după frunzele gerului,
Am mușcat paharul revoltei, ne-am sângerat gingiile.
Corăbiile ca melcii trec prin calea laptelui,
O acvilă sărutul de ghips când se fărâmă,
Aceeași viață e-n noi asemenea cu-o râmă
Tăiată-n două. Și în genele tale sucombă albatroșii.
Dar eu am fost în mansarde, singuratecul, tristul,
În spitale agonizantul privind depărtarea prietenilor,
Am fost haimatlozul fugar dorind lampa familiară
Am fost fata părăsită, înnebunită de absența iubirii.
Frumusețea ta pocnește ca o orhidee uriașă,
Și aerul se umple de tine ca ochiul cerbului de izvoare,
Mâna e o flacără și vocile sunt arse,
Când paloarea ta e colierul de la gâtul ecoului.
Mi-am trăit vinele și a curs beteala de suferințe:
Am recunoscut fochistul muribund sub cabinele luxoase ale transatlanticului.
Am stat cu falitul fraudulos pe banca anemiei,
Am încercat dantura lacătelor,
M-am zvârcolit în insomnia purulentă a închisorilor.
Și am venit spre tine cum grindina spre ringlodă,
Cum bucățica de dinamită spre accidentul de cale ferată,
Cum oceanul spre urechea fină a scoicilor,
Cum din primul vers ești prezentă în această odă.
Cum trupul ca o noapte mi-e sfâșiat de stele,
Cum tu îmi știi minciuna, neliniștea, iubirea,
Cum un păianjen doarme sub piatra aurorei,
Cum sângele ca un păstrăv se-ascunde sub bolovanul roșu al inimii

Cineva Îmi Vorbește

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cineva îmi vorbește (dar nu pot fi decât eu însumi):
, , Atinge aceste lucruri reale în jurul tău și vei redeveni
Real. Mâna ta de fantomă își va regăsi conturele,
Liniile chipului tău vor reapărea pe hârtia aerului.
Trebuie să înaintezi fără frică în fasciculul luminos
Al acestor pereți, al acestor mobile care te vor face vizibil.
Fiecare obiect te primește în câmpul magnetic al vieții sale,
Tu te aprinzi și strălucești la apropierea altuia decât tine.”
Zăpezi. Constelații. Am văzut lucruri teribile.
Am venit să le spun. Și sunt ca arborele
Care în toiul furtunii vrea să povestească gloria ramurilor sale,
Dar trăsnetul îl schimbă într-o grămadă de cenușă.
Stau la pândă. Prin lucarnă
Văd strada, grădinița, biserica. Poate că
Urmele în zăpadă nu-s decât pașii
Clopotelor care au trecut pe acolo și care vor reveni.
Orașul întreg e în fața mea, ca o barcă
În nisip, găurită, pe care n-o obsedează nicio călătorie.
Un fum nemișcat rămâne agățat de acoperișe
Ca o pânză împăturită când ora plecării e departe.

Invitație la Bal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

I.
Închis abur după amiaza în grilaj stea;
Înger, trenul înaintează cu degetul pe buze,
Rupe serenadele mașinilor de scris,
Toate planetele au poposit în acest
Catalog de mașini agricole: Sena
Praștie între surâsuri.
Feldspath, fruntea și prin pupile sonerii
Fulgeră,
Ce cale ferată arterele tale cu sânge și gări,
Un pas ca o cicatrice în argilă chemări,
De la brâu câmpul cu prepelițele în tolbă.
II.
La câțiva pași liniștea s-a deschis coridor
După saltul lăcustelor în gând,
Ca bromura, gestul tău îmi face bine uneori,
Văd prin pomi respirația ta electric luminând.
Drum, dinam bandajat excepțional.
Casele se îmbrățișează în visul de vară,
Tinctură de iod acest amurg cu rădăcini și amnar,
Cât miresmele se împart ca afiș electoral.
Părul tău a spălat atât de chimic orele,
Știu pe dinafară vapoarele, ezitările,
Orașul, viața ta, ca tabla înmulțirii,
Te port în mine ca un registru copiat.
III.
Sunt ochii tăi cu terenuri sportive,
Cu câmpuri și sonde de petrol,
Cu hipodromuri, cu hangare de avioane,
Ce tipografii, ochii tăi
Și pupilele tale, rotative imense,
Cum se desfășoară din privirile tale
Toată viața mea
Ca un jurnal cu ultimele știri.
IV.
Și uite în șarpe pieptul ca o savană în flăcări,
Cu cai sălbateci și dezlănțuirea aerului cu vegetații
Tropicale, creierul lovește semne S. O. S.
Dezolat, dezolat,
Un țipăt ca o pasăre sau stilou,
În obraz vântul îți aruncă vitriol,
Ochiul tău fumegă precum un sat siberian.
V.
De aici asculți ruga pietrelor cu zmeură și mușchi,
Înserează ape cu plute și, foarfece, glasul
Taie mireasma brazilor. Peisajul ca un șal transilvănean,
În verdele acestui minut, să jucăm cu inimile biliard.
Te invit, agricultor al măduvei și nervilor mei,
Ară-mă, treieră-mă, plouă-mă,
Deschide-mi, supapă de siguranță, aorta,
Iată: noaptea intră în odaie cu toată stima.

Hotarul de Fum

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Auz și văz. Ochi plini de constelații,
Și norii străvezii pe frunți, pe voce.
Columne de cenușă să evoce
Prieteni dispăruți. Și-atâția alții.
Arbori de fum. Prund. Călătoare roce
Miresme fugitive. Zvon. Migrații
Planete-aduse-n sare cu-necații
Păunii răsuciți în mări și-n orge.
E-adevărat? Extaz să te salut
Târâm al liniștii. Copac și flaut
Vânt ars. Și-obrazul tău – un vas de lut -.
Să-mi stingă setea-n amintire-l caut.
Glii: păsări veșnice sub cer. De mult
Aici. Cu fața mea spre voi. Vă laud.

Semnalizări [I]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pian lent, cerul de gutapercă, uite viziune atrofiată,
cinematograf incendiat, abecedar abstract, calendar.
Peste pod ca o nucă de cocos s-a spart o lumină, far
la fiecare stâlp o stea ca un nod de cravată.
Gândul rupe mături, toamna a plâns în adevăr,
vântul strânge pentru pomii fără frunză chetă,
cântec fărâmat în aşchii, prin sita de brumă lunetă,
autodafeu amurgul şi convoi casele cu cenuşă în păr.
Ascultă de aici corul afişelor, dactilografă saltimbanc zbor,
deschisă cartea de rugăciuni Oberchelner bilanţ astral,
singur prin toamna balcoanelor fior vesperal,
prin urmare (de ce?) stele şi îngeri au coborât fără ascensor.
Stăruie promenarea terestră a caselor, şoaptă ca fum,
în parcul comunal băncile şi-au pus surdină.
Ascultă pulsul bulevardelor şi motor zvâcnind – inimă citadină.
la barieră sălciile ţi-au ieşit ca gâşte în drum.
Ritmul încuiat şi firmele vorbesc cu glas tare.
Oraş volatilizat şi-ţi spui: prin viaţa ta Clary a trecut
cu o viteză interzisă de Biroul Circulaţiei. Steag mut,
tristeţe în veştejiri un glas mâinile sunt amare.
Târziu, pe-acoperiş luna şi-a plimbat faetonul cu lapte,
Presimţi mireasmă policromă, inimă cerc învins,
loveşti racheta liniştii acrobaţie pe gândul arc întins,
caută în gâtlejul cocoşilor ultima sângerare de azi-noapte.
Auzi? Dimineaţa se apropie în pas gimnastic VITEZĂ,
Clopotele îşi bat capul de pereţi. Treci
Strigătul făbricilor se destinde ca un aparat Sandow. Deci
Toţi pomii fac gimnastică suedeză.
1922

Să Întârzii la Acest Profil

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De aceea când trec pe sub ferestre, pe sub balcoane orgolioase,
Și nu iau parte la jocurile și la râsetele voastre,
Când armele voastre mă rănesc tot atât de mult cât și vorbele voastre,
Ca o umbră a trupului meu e amiaza fierbinte din inimă.
Și când toamna lucește prin panoplii, prin săbii,
Cântecul ce-și desface ca o corabie pânza,
Și-n lacrimă e ochiul ca o lacrimă mai mare,
Roșeață care urcă pe-obrajii palizi ai aerului.
Și mai departe codrii, drapele victorioase,
Și mai departe alte orașe, suferințe,
Izvorul ca o ureche lipită de pământ,
Și mai departe alte neliniști albind ca niște pietre.
Reptile, păsări de pradă, îngeri cu brațele vârâte-n sânge,
Cirezi, ca niște arbori, doborâte-n măcelării,
Ziduri care se-nalță la o atingere a luminii,
Și pe care noaptea le șterge cu un burete de lună.
Și mai departe: plantă, cordon ombilical
Din adâncimi, spre floare sau fruct, urcând o rază,
Cu fluxul, algă-ntoarsă cu laptele la mal,
Sau vară cățărată c-un gust amar în zarzăr.
Acolo între creste și nebuloase-așteaptă
Hamacul de luceferi spre care pasu-mi șovăi,
Și somnambul – maree către această faptă,
Până ce obrazul ecoului în slovă-i.
Dar: muzică oprită în liniști de-un auz,
Și-n minte îmi deschideți hotarul invizibil
Oraș în hieroglife c-un răcoros havuz,
În ouă viitorul c-un gălbenuș lizibil.
Nu-mi veți retrage steaua polară din pleoapă,
Nici mâinile plutite clare prin sinucideri,
Cadavrele de nouri într-o comună groapă,
Când ca un clopot ploaia sună în planta medicinală.
Sau ultima lucire în aripa de lavă:
M-am desfăcut de voi, pereți familiari, alei natale,
Și de voi, oameni cari ați umplut cu otravă
Și de voi, generoase armuri ale memoriei.
Voi merge în mansarda sărăcăcioasă, în coliba umedă,
Acolo unde singurătatea-și taie lumina de vitraliu,
Acolo unde șarpele de aur nu se-ncumetă,
Să-și desfacă inelele pe-un coridor de orgoliu.
Și-n aer și în silex tăiat profilul scump,
Voi nu-l veți recunoaște și nu-mi veți ști iubirea,
Când, albatros, din haina azurului un bumb
Inima să se rupă spre-oceanul de evocare.

Ilustre Ziduri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ilustre ziduri, mări transfigurate!
Și voi, rănite zile pe un scut
Crepuscul din lut ars crescut
Spre mâini ce-n cer și-aici vor fi curate.
O! câmpuri fericite. Munți ce-ascut
Noi zări. Oraș natal. Prieten. Frate.
O dimineață alt obraz și-arate,
Soarele-ntors cu turme la păscut.
Formele-acestea-n gând sau în afară
Freamăt au fost, țărână, moarte foi.
Raza n-aprinde-n pulbere-o fanfară?.
Hulubi cuvintele vin înapoi
Și-o veste-aduc mai dulce, mai amară
Când mă apropii, ziduri, cu alți ani, de voi.

Cloroform

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În suburbie cinematograf și bordel. Iată
Geometria orașului: logaritm stelar, vals
Pe fire electrice soneria Europei țipând fals,
Luntre și pasăre de azur, viziune descuiată.
Desigur, vreau să fiu lampagiul tău. Pe chei
Singur te voi aprinde ca un felinar în amurg
Streșini pentru licoarea cerului, eprubete, curg
Viscolul a întins sârme ghimpate, a lovit chei.
Gând încordat ca un mușchi în carnaval,
Stăruie, stăruie, coagulată lumina în cultură,
Cât de frumos câmpul cântă fără partitură
Între pânze cerul a făcut un salt mortal.
De sus vântul înșurubat. Clovnul: floare de făină vie,
Îți spun, catalogul îngerilor lăuntric fard
Râsul se rupe în două ca un gard
Se-apropie noaptea: despletire albă, troică în nebunie.