https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/iacobus-leonard-fiind-baiet-prin-codrii-cautam https://versuri.pro/iacobus-leonard-fiind-baiet-prin-codrii-cautam#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88217 →]]> O voce stinsă
Şi un abis pierdut,
O cale-ntinsă
Ce n-are-un început.
Şi mă plimbam prea des
Ca să mai pot uita,
Eram de ne-nţeles
Şi eu, şi lumea mea!
Simţeam că nu sunt singur,
Printre copacii deşi,
În cap aveam un murmur
De pomi neînţeleşi.
Şi în apus de seară
Adesea ascultam
Toţi greierii de ceară
În timp ce eu visam.
Dar mă gândeam profund
La dulcea-mi tinereţe,
Voind să mă afund,
Picam în bătrâneţe.
Cu gândul iar dădeam
De dulcea-mi nemurire
Şi tot aşa pieream,
Pieream iar în iubire.
Căci Eros nu-mi da pace
Şi mă gândeam la ea,
La codrul care tace
Stins ca inima mea.

]]> https://versuri.pro/iacobus-leonard-fiind-baiet-prin-codrii-cautam/feed 0 https://versuri.pro/iacobus-leonard-din-nou-in-purgatoriu https://versuri.pro/iacobus-leonard-din-nou-in-purgatoriu#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=26894 →]]> În ceață și-o durere
Ce pare de nesfârșit,
Înseamnă c-ai murit..
Iar sufletul apoi pornește
Pe-un drum mai lung ca niciodată,
Încet, durerea mai mult crește,
Și nu se-oprește c-altă dată.
Sufletul vede c-ai săi frați
Îl plâng cu milă-ndurerați,
Dar el nu mai poate face nimic
Pleacă fără a mai sta vreun pic!.
Știi tu ce e durerea?
Știi tu ce-i suferința?
Trăind doar cu plăcerea,
Neștiind ce-i umilința!.
De-ar ști pământul
Cine-l calcă,
Deodată ar pieri cuvântul
Și toți cei ce-l încalcă.
Și omul de ar ști ce vine,
În grabă s-ar schimba!
În jur ar face numai bine,
Uitând de gura sa..

]]> https://versuri.pro/iacobus-leonard-din-nou-in-purgatoriu/feed 0 https://versuri.pro/iacobus-leonard-memento https://versuri.pro/iacobus-leonard-memento#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=26895 →]]> Pe drumul lung mergeam mereu,
Părea de-acum atât de greu,
Dar, totuși, eu mă tot gândeam
De ce atât de vag iubeam?.
Căci deodată începea
Să-mi bată iute inima,
Dar mai apoi era tăcere
Pierdeam, deci, orice mângâiere..
De-i vina mea,
Ori vina sorții?
Cei vii cu vii,
Eu cu morții.
Mă-nnec greu în vicisitudini,
Pierzându-mă în platitudini,
Cred că nu are rost să sper,
Căci tot ce-a fost cândva e efemer!.
De-ai fi venit ori nu, n-aveai probleme
Nu-ți băteai capul prea mult, cu dileme
Vedeai însă că cerul nu-i senin,
Nu întrebai pe nimeni,
De ce nu mai vin..
Nu cred că pot, să te mai uit vreodat’
Adese ori sunt ruinat,
De grele ploi și vânturi tari,
Oameni prea cruzi, oameni amari.
Și ale tale buze dulci le-aș săruta,
M-aș pierde veșnic în privirea ta,
De tu ai vrea!.. de m-ai lăsa!
De lângă tine nu aș mai pleca!.
Ah!.. ce vremuri, ce suspine,
Și-n fața timpului ce vine
Spun doar că am simțit ceva!
De mai simt încă, știe numai luna
Și lumina sa..

]]> https://versuri.pro/iacobus-leonard-memento/feed 0 https://versuri.pro/iacobus-leonard-visul https://versuri.pro/iacobus-leonard-visul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=26896 →]]> Pașii mai grei mi-i simt pe drum,
În jur mă uit, văd numai scrum,
Iar aburii ce-mi ies pe gură,
Se pierd încet, vântul îi fură!
Nu-i hoț acel ce pune mâna,
El e doar un escroc,
Hoață-i desigur, numai luna,
Căci ore-n șir te ține, tot pe loc.
Ce-i oare visul?.. pentru om,
Dacă nu evadare!
Muşcând astfel fructul din pom,
Scăpând din lumea mare.
Și care-i visul cel plăcut,
Dacă nu cel cu tine!
Simt c-aș dormi ore în șir,
Căci dorm atât de bine!
De-ar știi el vântul cel de noapte,
Că-n mintea mea se-ascund doar șoapte,
De-ar știi el bradul de la geam,
De-ar știi săracul eu ce am..
Poate și-acum dormeam,
Din nou, probabil, eu visam,
Visam concret prea bine,
Căci eu visam că ești cu mine!

]]> https://versuri.pro/iacobus-leonard-visul/feed 0 https://versuri.pro/iacobus-leonard-scrisoarea-a-iii-a https://versuri.pro/iacobus-leonard-scrisoarea-a-iii-a#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=26897 →]]> Aș vrea să-ți spun,
În mod solemn: „Iubito, te-am visat!”
Și-n zborul meu din vis,
Eu mii de galaxii am explorat.
Erau mii de-nțelesuri
Și-un cer, în visul meu,
Desprins din vagi eresuri,
Dar, de la Dumnezeu.
Un simplu zbor, probabil,
Ce-ar fi dus direct spre tine,
Dar nu eram capabil
Să-ntrevăd dacă-i de bine!
Izbit de-un aer cald, plăcut,
Parcă pe-o plajă m-am trezit,
Rămas sub soarele tăcut,
Și sub tot cerul adormit.
Am început s-alerg
Și-n valuri am sărit,
Prin apă încercând să merg,
Atunci, eu te-am zărit!
Erai legată de o stâncă
În marile adâncuri,
Într-un timp mort, care mănâncă
Atât de multe lucruri.
Curentul apei m-a împins
Puternic pân’ la mal,
Purtat am fost de-un neînvins
Și mult prea mare val.
Razele soarelui au sfâșiat
Visul meu tăinuit,
Iar astfel eu, puțin speriat,
Din somnul adânc m-am trezit.
Tot pe-acel pat,
Aceeași lume
Și, totuși, condamnat,
Fără să-mi știu de nume!
Pe ferestruică, soarele iar a intrat,
Celula mea e goală.
Doar eu și-un vis neîncheiat,
Întins pe-o albă coală.

]]> https://versuri.pro/iacobus-leonard-scrisoarea-a-iii-a/feed 0 https://versuri.pro/iacobus-leonard-da-i-timp-timpului https://versuri.pro/iacobus-leonard-da-i-timp-timpului#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=26898 →]]> O zi frumoasă,
Și o iarnă senină.
Ajung în casă,
Și aprind o lumină.
Însă, o sting, nu e bine..
Fiindcă nici măcar stelele,
Nu strălucesc, și nici ielele,
Mai sublim decât tine!.
Ce minune că ești,
Nu-i un lucru mărunt.
Ruptă ca din povești,
O-ntâmplare că sunt..
Două culori, ce probabil,
Nu se vor vedea niciodată,
Însă un moment afabil,
Ar fi dorința căutată.
Iar ceva, de oriunde,
Ce-mi cunoaște-al meu sine,
Pare că ar ascunde,
Tot ce simt pentru tine.
Întunericul greu,
Ce se lasă pe case,
Ia cu el ce-i al meu,
Numai vise frumoase!.
Cerul care mă-ngână,
Vrea să fac jocul lui,
Iar în cap îmi răsună,
Dă-i timp timpului..

]]> https://versuri.pro/iacobus-leonard-da-i-timp-timpului/feed 0 https://versuri.pro/iacobus-leonard-copii-1-0 https://versuri.pro/iacobus-leonard-copii-1-0#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=26899 →]]> Un vânt călduț adie-n zori
Luând cu el scumpa vacanță,
Lăsând doar miresme de flori
Într-o plăcută ambianță!
Cu drag ne revedem, copii,
Venind cu toți la școală,
Avem caiete, jucării,
O viață care nu-i banală!
De vise ne e mintea plină,
Iar ochii ne sclipesc,
Și iată! Ies azi în lumină,
Păsări ce ciripesc!
Doar fericire să-mpărțim,
Mereu în jurul nostru,
Acesta-i lucrul ce îl știm,
Dar poate fi și-al vostru!

]]> https://versuri.pro/iacobus-leonard-copii-1-0/feed 0 https://versuri.pro/iacobus-leonard-drumul https://versuri.pro/iacobus-leonard-drumul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=26900 →]]> Ce este viața, dacă nu zâmbești,
Dacă nu simți, dacă nu trăiești?
E doar un drum.
Ce are pietre-n cale,
Nu știi de urci,
Ori de cobori la vale,
Și-așa te-ncurci!
Dar, totuși, nu te oprești,
Începi s-alergi speriat
Și-așa te rătăcești
În codru-ntunecat.
Acolo, nu-i nimic,
Doar tu și-orgoliul tău,
Nu știi dacă-i de bine,
Ori dacă e de rău.
Și are loc o luptă,
El suflet, ea rațiune,
Iar inima-ți e ruptă
De-a minții rebeliune.
Și-așa pornești mai mult,
Mergând tot mai departe,
Devii ori nu adult,
Cu-a morții tale carte.
Iar codrul se termină,
Și astfel te trezești,
Departe de lumină
Și de-ale ei povești.
Tot singur ești și-acum,
Într-un deșert cumplit,
Ai vrea să stai în drum,
Ai vrea să fii zâmbit.
Căci părul parcă-i sur,
Fruntea ți s-a-ncrețit,
Drumul e tot mai dur,
Iar moartea, a venit!
Și-ai mers o viață-ntreagă,
Pe drumul ei întins,
Călcând tot ce se leagă,
De sufletul tău stins.

]]> https://versuri.pro/iacobus-leonard-drumul/feed 0 https://versuri.pro/iacobus-leonard-obscuritate https://versuri.pro/iacobus-leonard-obscuritate#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=26901 →]]> Plimbându-se un vânt de toamnă,
Pe lângă salcia ce plânge,
Văzu o lacrimă de sânge
Sub ochii celei ce o varsă.
Iubirea e irațională,
Asemenea sutelor de ploi,
Ce se aruncă peste noi,
Și ne doboară ca o boală.
Există inimi care poate nu se mai găsesc
Și buze reci care așteaptă stingherite,
Știind cu-nflăcărare că au fost menite,
Să-nchidă alte buze reci, ce se lipesc.
Prin marea asta de nimicuri,
Caut și eu rătăcitor,
În goana, privirilor,
Chiar ai iubirii picuri!
Căci printre pomii-nmărmuriți,
Treceam adeseori,
Mergeam nestingherit și parcă,
Tot simțeam,
Că liniștea domnea, iar eu știam,
Că dintre tufele spinoase,
Pot crește și flori.
Cer înnorat, vânt domolit,
Părând că singur ești, cu timpul care,
Aruncă-n preajma sa
O greutate-atât de mare,
Iar ea văzându-te te-a ocolit!
Poți trăi secole cu-acest gând,
De-ai vrea să mori, nu ești lăsat,
Brusc ești împins de soarta grea
Și limitat,
Să stai cu sutele de ani,
În fața unui rând.
De-ncepi să fugi, cândva în timp,
Tot vei cădea,
Te temi deodată de solitarism,
Rişti să postezi figuri
De-un înghețat cinism,
Sperând că va veni din cer, spontan,
Chiar ea!
Oprindu-te în fața ei, se poate
Că nu vei fi capabil s-o săruți,
Ori nu vei ști de vrea să o asculți,
Și tot pierzându-ți vremea cu regrete,
Vei realiza că ai în fața ta Obscuritate.
Nu îi pot spune suferință,
Timpului ce a trecut,
Însă atât de rău îmi pare,
Că n-o pot lua de la-nceput.
A fost un vis, plăcut, se pare,
Ce nu părea să fi sfârșit,
Scăpând din lumea asta mare
Îmi pot da seama c-am greșit!
Căci neputința ce-o aveam
Mereu pe-acest pământ,
În vis eu nu o mai simțeam,
Fiind spulberată de-un cuvânt.
Simțeam că parcă,
Nu voiam să mă trezesc,
Și dându-mi seama,
Mă tot plimbam prin Paradis,
Mă despărțeam încet, încet,
De tot ce-i omenesc,
Voiam să evadez pe veci,
Voiam să nu mai ies din vis!
Și de ce nu?!.. să nu fi vrut?
Doar să fi fost nebun..
Gândindu-mă la ce-am avut,
La tot ce-i mai frumos și bun!
În orice clipă, doar cu ea,
Prin orice loc de-aș fi trecut
Zâmbeam tăcut, și ea zâmbea,
Totul era așa plăcut.
Dar mă trezeam, ce suferință!
Fiind nevoie să revin,
La viața mea de neputință,
De lungi regrete și de chin.
Ce lungă pare noaptea!
Ce taine mari ascunde!
Punând capul pe braț,
Adorm și cad în vis,
Și umblu ne-ncetat
Și-n inimă-mi pătrunde,
Sublima mea fecioară,
Ce stă prin Paradis!

]]> https://versuri.pro/iacobus-leonard-obscuritate/feed 0 https://versuri.pro/iacobus-leonard-purgatoriu https://versuri.pro/iacobus-leonard-purgatoriu#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=26902 →]]> Un loc în care totul
Pare că-i pierdut,
Un loc ce nu pare să aibă
Vreun sfârșit, ori început..
Un loc în care mulți
Dorind sau nu, ajung odată,
De sunt profesori sau inculți,
E-o problemă ne-nsemnată!.
Căci nu vei fi-ntrebat
Tu suflet disperat,
De ce-ai avut ori ai lăsat,
Ci doar de cum te-ai comportat.
Doar fulgere și lungi suspine
Vor fi găsite-n acel loc,
Și-ai crede că e doar un joc,
Dar nu-i așa, .. e Purgatoriu!.
Când trupul cade-n moarte ostenit,
Când Mihail arhanghel se-arată-nvăluit
În ceață și-o durere
Ce pare de nesfârșit

]]> https://versuri.pro/iacobus-leonard-purgatoriu/feed 0