https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/hilde-domin-noapte-tandra https://versuri.pro/hilde-domin-noapte-tandra#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88486 →]]> Vine noaptea
acolo iubești
nu ceva frumos –
ci ce-i urât.
Nu ce urcă –
ci ce trebuie să cadă.
Nu unde poți ajuta –
ci unde ești neajutorat.
Este o noapte tandră,
noaptea în care iubești
ce dragostea
nu poate salva.

]]> https://versuri.pro/hilde-domin-noapte-tandra/feed 0 https://versuri.pro/hilde-domin-inainte-de-zi https://versuri.pro/hilde-domin-inainte-de-zi#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=40482 →]]> Sărutul petalelor de trandafir,
mereu noi, micuțe și moi,
petale ale florii în deschidere.
Nu atât de puțin spațiu
pentru întinderea dorinței
dintre a lua și a da.
Tu ai ridicat pătura de pe mine
atât de blând
cum să nu trezești un copil
sau de parcă aș fi fost
eu atât de fragedă
ca și cum sunt.
Eu nu am devenit mai reală
decât o poezie
sau un vis
sau norul
de sub nor.
Și totuși, erai plecat,
frageda îndoială:
Este consolant
pentru un bărbat
să se culce cu un nor?

]]> https://versuri.pro/hilde-domin-inainte-de-zi/feed 0 https://versuri.pro/hilde-domin-genul-meu-tremura https://versuri.pro/hilde-domin-genul-meu-tremura#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=40467 →]]> Genul meu tremură
ca o păsărică
sub mânerul
privirii tale.
Mâinile tale o adiere ușoară
pe trupul meu.
Toți păzitorii mei
evadează.
Deschizi ultima ușă.
Sunt așa de speriată
de fericire
că somnul tuturor
devine subțire
ca o cârpă zdrențuită.

]]> https://versuri.pro/hilde-domin-genul-meu-tremura/feed 0 https://versuri.pro/hilde-domin-peisaj-in-miscare https://versuri.pro/hilde-domin-peisaj-in-miscare#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=40483 →]]> Trebuie să poți pleca
și totuși să fii ca un pom:
ca și cum rădăcina ți-ar rămâne în pământ,
de parcă peisajul s-ar mișca și noi am sta pe loc.
Trebuie să-ți ții respirația
până se potolește vântul
iar aerul străin începe a se învârti în jurul nostru,
până la jocul dintre lumină și umbră,
de verde și albastru,
își arată vechile modele
iar noi suntem acasă,
orișiunde ar fi,
și unde ne putem așeza și sprijini,
de parcă ar fi fost la mormântul
mamelor noastre.

]]> https://versuri.pro/hilde-domin-peisaj-in-miscare/feed 0 https://versuri.pro/hilde-domin-maini-straine-dure https://versuri.pro/hilde-domin-maini-straine-dure#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=40468 →]]> Mâini străine dure
să treacă peste mine
ca plugurile
și să-ți rupă rădăcinile.
Vreau să-mi frec corpul
cu o sudoare străină
ca o alifie acidă
că toți porii să-ți uite
mirosul.
Păr fără nume
să stea pe pielea mea
ca acele de brazi pe covorul pădurii,
alte buze ochii să-mi sărute
care plâng pentru tine.
Și sufletul meu care te caută
atât de firesc
precum o pasăre zboară seara peste mare,
pierde direcția
și nu mai vine
niciodată la mal.

]]> https://versuri.pro/hilde-domin-maini-straine-dure/feed 0 https://versuri.pro/hilde-domin-construieste-mi-o-casa https://versuri.pro/hilde-domin-construieste-mi-o-casa#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=40484 →]]> Vine vântul.
Vântul care piaptănă florile
și transformă florile în fluturi,
porumbeii se ridică și lasă hârtia veche
în prăpăstiile Manhattan-ului
spre cer, până la etajul zece să se ridice,
iar păsările migratoare se spulberă
de pe turnuri zgârie-norilor.
Vântul vine, vântul sărat
care ne alungă peste mare
și ne aruncă pe o plajă
ca pe niște meduze,
din nou aruncate la mal.
Vântul vine.
Ține-mă strâns.
Oh, corpul meu luminos de nisip,
format doar din eterna imagine
de nisip.
Vântul vine
și ia un deget cu el
apa vine
și-mi riduri.
Dar vântul
eliberează inima
– pasărea roșie ciripind
în spatele coastelor –
și-mi arde pielea inimii
cu respirația-i ozonată.
O, corpul meu de nisip!
Ține-mă strâns,
ține-mi
corpul de nisip.
Să mergem dinspre mal spre uscat
unde micile ierburi ancorează pământul.
Vreau un pământ solid,
verde, înnodat în rădăcini
ca un covor.
Taie copacul,
ia pietrele
și construiește-mi o casă.
O casă mică
cu un perete alb
pentru soarele de seară
și o fântână pentru lună
spre a se oglindi,
ca să nu se piardă
ca pe mare.
O casă
lângă un măr
lângă care vântul
trece
ca un vânător a cărui vânat
nouă
ne aparține.

]]> https://versuri.pro/hilde-domin-construieste-mi-o-casa/feed 0 https://versuri.pro/hilde-domin-de-neoprit https://versuri.pro/hilde-domin-de-neoprit#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=40469 →]]> Cuvântul tău,
cine îl va readuce,
cel viu,
încă nerostit
cuvânt?.
Pe unde zboară cuvântul
se ofilesc ierburile,
îngălbenesc frunzele,
zăpada se așterne.
O pasăre s-ar întoarce la tine.
Dar nu cuvântul
rămas încă nespus
de gura ta.
Trimiți alte cuvinte
după ele,
cuvinte cu pene colorate și moi.
Cuvântul este mai repede,
negrul cuvânt.
Sosește întotdeauna
nu se oprește
a ajunge.
Mai bine un cuțit decât un cuvânt.
Un cuțit poate fi tocit.
Un cuțit lovește des
pe lângă inimă
dar nu cuvântul.
La urmă stă cuvântul
mereu
la sfârșit
cuvântul.

]]> https://versuri.pro/hilde-domin-de-neoprit/feed 0 https://versuri.pro/hilde-domin-nu-te-obosi https://versuri.pro/hilde-domin-nu-te-obosi#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=40485 →]]> Nu te obosi
întinde-ți mâna
încet
ca o pasăre
minunii.

]]> https://versuri.pro/hilde-domin-nu-te-obosi/feed 0 https://versuri.pro/hilde-domin-tu-existi https://versuri.pro/hilde-domin-tu-existi#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=40470 →]]> Locul tău este
unde ochii te privesc.
Unde ochii se întâlnesc
răsari tu.
Ținut de o chemare,
mereu aceeași voce
pare a fi doar una
cu care toți cheamă.
Tu ai căzut,
dar nu cazi.
Ochii te prind.
Tu exiști
pentru că ochii te vor,
să te privească și a spune
că tu exiști.

]]> https://versuri.pro/hilde-domin-tu-existi/feed 0 https://versuri.pro/hilde-domin-speranta-prudenta https://versuri.pro/hilde-domin-speranta-prudenta#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=40486 →]]> Porumbei albi
în albastru
orbite de ferestre arse,
războaiele vor fi purtate pentru voi?
Șnur de porumbel alb
prin ferestrele goale
peste latitudini, dincolo.
Ca tufele de trandafiri pe morminte
nepăsători le luați pe ale noastre.
Pe piatra spălată cu lacrimi
așezați voi micul cuib.
Construim case noi
Porumbei,
ciocurile macaralelor ies afară
peste orașele noastre,
berze de fier care construiesc
cuiburi pentru oameni.
Construim case
cu pereți din ciment și sticlă
unde piciorul vostru roz
nu pătrunde.
Îndepărtăm ruinele
și uităm ultima oră
în ochiul morți al ceasului,
Porumbei, construim pentru voi:
voi veți zbura
prin ferestrele noastre
în albastru.
Și poate vor fi câțiva copii atunci acolo
– și asta ar fi foarte mult –
aceia dintre voi
în ruinele
caselor noastre noi,
a caselor pe care noi cu macaralele înalte
le construim ziua și noaptea,
Jucându-ne de-a v-ați ascunselea.
Și ar mai fi multe.

]]> https://versuri.pro/hilde-domin-speranta-prudenta/feed 0