Hau Denis Alexandru (Dnx) – Versuri.pro

Dischete

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și am lăsat în urmă dischete
Și-un pic de praf pe stadion
Mi-aduc aminte, Captain America
Parcă era totul ușor
Și-acum anii-au trecut
Mai mereu stau în pat
Oamenii încă n-au dispărut
De-asta nu prea ies de acasă
Și câteodată sunt ocupat
Să mai sculptez niște beat-uri
Dar oricum n-o să le vând
Alții văd în artă nimicuri
Și chiar îmi vine să râd
Când mă plimb, rar prin parc
Dar oricât aș încerca
Parcă ceva nu mă lasă
Ce vrei să știi despre mine?
Nu m-am rătăcit în trecut
Totuși mi-ar prinde bine blade-urile
Pe care-atunci le-am pierdut
Atunci chiar nu m-au crezut
Apoi niște beri în rucsac
Poate că trebuia să ajung
Unde-mi propusesem de fapt
Da’ poate că nu e momentu’
Am stat departe de soare
Înainte de-a fugi și-a evada
Pe nisipu din mare
Înainte să scrii
Încă ceva despre mine
Ar trebui să știi că eu n-am scris
Tot ce știam despre tine
Și în timp ce eu scriam
Alții au început să se plângă
Le-am zis că nu ăsta-i rapu
N-au înțeles că-s pe lângă
Și nu cresc iarbă pe luncă
Și nici trap-u nu îl detest
Da nu înțeleg de ce se mai cântă
De cineva care susține că e modest
Și ți-am zis de-atâtea ori
N-ai înțeles niciodată
De ce uneori tre să mori
Ca să poți învăța o lecție de viață?
Da poate că nu mai contează
Poate trebuia să te prinzi
Atunci când lași timpu să treacă
Câte secunde mai simți?.
Poate că acum e târziu
Unii-au ales să se lase
Și din cate stiu muzica
Era tot ce le mai rămase
Alții de frică, s-au dus
Să își facă tatuaje
Nu poți ascunde o p!*d@
După câteva machiaje
Nici eu n-am mers drept
Tot timpu da am știut
Că trebuie să te orientezi
Atâta timp cât drumu e strâmb
Da, încă mai cânt
Pentru cei care încă mă-ntreabă
Și o să fac asta minim
O viață întreagă
Dacă aș spune că mi-e dor
De voi toți aș minții
Deși poate cuvintele dor
Am pus doar adevăr pe hârtii
Și decât să mint
Eu aleg să rănesc
Poate că e mult mai rău ce fac
Dar măcar e corect
Dacă aș spune că mi-e dor
De voi toți, sincer aș minții
Deși poate cuvintele dor
Am pus doar adevăr pe hârtii
Și decât să mint
Eu aleg să rănesc
Poate că e mult mai rău ce fac
Dar măcar e corect

Jurnalul Unei Furtuni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

M-am aruncat pe cer odată
Încă îmi amintesc.
Ca o saltea m-a prins în nori
Și-n puful lor ceresc.
Așa părea atunci.
Părea zdrobit de ploaie
Și cât am curs și cât am curs
Și cât a curs în aer.
Am vrut să dărâm soarele
Ca arde tot ce-i rece
Am vrut să spulber mările
Doar fiindcă valul trece..
Am vrut să sting lumina
Doar fiindcă noaptea vine
Am vrut să ating răul
Doar fiindcă nu e bine.
Tu nu-nțelegi tăcerea
Eu nu sunt prefăcut
Mi-am exprimat durerea
De asta te-a durut..
Am vrut să-ți spun odată
Dar nu m-ai ascultat.
Ți-am spus-o doar cu ochii.
Dar tu, nu te-ai uitat.
Stăteam închis în mine
Nimeni nu m-a deschis
Dar am deschis în mine
Tot ce a fost închis..
Acum, poți să mă judeci
Să nu-mi semnezi iertarea
Am fost un om ca tine
Și merit doar dreptatea.

Mister

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ești blocat într-un lift, apa începe să curgă
Încerci să suni la poliție, mai ai zece la sută
O voce îți spune ascultă, umbra de jos te salută
Ușile se deschid iar tu pășești la derută.
Da’ liftu’ alunecă-n jos, mai are câte-o oprire
Vrei să ieși afară da’ ușile vor să te prindă, știi bine
Și iar a luat-o la vale, încă mai cauți scăpare?
Ai sunat la poliție, te-au pus în așteptare.
Și ce să vezi, pe telefon îți răspunde o voce
Spune ascultă-mă bine, de vrei să scapi tre’ să faci absolut orice
Îți spune vezi bine butoanele 7, 3 și 4?
Ține apăsat pe toate deodată chiar acum.
După ce le apeși liftu’ scârțâie, se prăbușește
De data asta nimeni din lift nu supraviețuiește
Poliția constată decesu’, un polițist găsește o-nregistrare
O ascultă, o șterge, dă cu telefonu’ de pământ și îl sparge

Demon

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Demon.
Trăiești în târziul meu
Devreme o să dispar
Mă uit în oglindă și mă cert
Cu a treia persoană.
Clovnul inocent
zâmbește palid și trist
Iar zâmbetul lui sunt eu
Asta pare și mai trist.
Intru în cămara neagră.
Chiar atunci ies din iad
Crucile sunt de pomană
Lumânările mă ard.
Pielea mi se-ncetoșează
Totu-i gri, totu-i fad
Totul începe să piară
Plouă peste negru-mat.
Am fost tocmai într-acolo.
Unde timpu’ nu te-atinge
La marginea cerurilor
Te-așteptam.. ce mult se-ntinde..
Și eu. încă te aștept.
Pe căi stinse, necălcate
Dacă te consideri demon
Fă-mă să mor în păcate

Ieri-ul de Azi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Aș putea spune că sunt un diavol cu sânge de zeu
Dar furtunile îngenunchează decât ploii asurzitor
Căutându-i pe-alții m-am găsit pe mine, deportul meu
Cicatriceat de-un orologiu care cu fiecare secundă bate secundele-n sol.
Să-mi prinzi privirea când se va pierde deghizată în sulf și metil
Trepidată pe-un colț de sfârșit de parfumul unei nopți vișinii
Să mă lași să respir alura deghizată-n amoniacul divin
Ca să pot sorbi ambrozia unei eternități timpurii.
Imaginabilă e realitatea în ochii mei, încruntate-s stelele de pe cer
Strălucesc tot mai tăcut și mai fin înainte să stingă furtuni
Când fumul își pierdea glasul sau tăcerea se ruga efemer
La cuvântul nerostit de săptămâni.
Când ți-ai întors blestemul pictat în vanilie ce n-a vrut să vină
Aievea l-ai trimis din întuneric pe valul unor reîncarnări de ani buni
Ai dat vina pe el, acuzat de lumină
Și ți-ai pus raza ta ca să fie zdrobită-n niște simple furtuni.
Cu suplețe ai devenit una cu furtuna și raza ta caldă
Azi îngheață orice orb ce vedea
Mâinile pe care voia să-l vadă
Ieri-ul de azi care nu mai era

Voodoo

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Vin dintr-un loc mult mai înfricoșător
Unde întunericul nu fuge de frica luminilor
E rândul tău să mori și să-ți intrii în rol
Fă-ne pe toți să râdem, e rândul tău să fii clovn
Petele de sânge de pe covor se scurg de pe lună
Draperiile zboară, afară începe furtuna
Televizoru-n color, îți intră tot pe AV
Și tu odată cu el văd că începi să ai spaime
Acum te uiți după haine, te-ndrepți cu cheia spre ușă
Răsucești, dai de clanță, vezi că-i închisă, deci siguranța e pusă
Te simțeai ca în cușcă, da’ știi că tre’ să mai cumperi
Încă o pâine și te duci la magazin după
Deschizi ușa, plătești și mai ceri încă o plasă
Vânzătoarea îți spune că ți-a păstrat-o, că e ultima rămasă
Norocu’ dă peste tine, vezi, e ziua ta norocoasă
Un ciudat îți spune că știe ce ai în ea iar tu te duci acasă
Vântu-izbește copacii, venele-ți îngheață de frică
Parcă te urmăresc dracii, totuși ceva te intrigă
Ți se pare că ceva te strigă, da’ nu iei totul în seamă
O păpușă plină de ace e aruncată în stradă
Apoi ajungi acasă, se pare că-i ora de masă
Te pui să mănânci și scoți și pâinea din plasă
După câteva minute îți pică capu’ pe masă
Începi să tușești sânge și pleci pe lumea cealaltă

Nu O Să Plec

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ți-am spus fiecare secret,
Îți jur că nu o să regreți.
Eu o să rămân indiferent,
Chiar dacă nu va fi totul perfect.
Împart lilieci albaștrii pe stoc,
În mintea mea totul e negru, știi că nu pot
Uneori nici măcar să mă mișc din loc,
Am ochii roșii și sunt pe cale să îi închid la loc.
Aștept să-ți aud vocea, zeiță,
Știu că nu te consideri tu vreun model,
Dar ești mai frumoasă ca Venus
Și toată frumusețea din cer.
Sincer, vrei să vezi cum te văd?
Ești un înger, îmi pare rău că te-am și rănit,
Dar promit c-o să mă lupt odată cu timpul,
O să îl fac să ne- aștepte la asfințit.

Aripi Stelare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Eu stau pe scaunul de foc
Și-mi frâng aripile stelare
În lumea ta, eu nu am loc
Arunc cu valuri către mare.
Cânt simfonii la unison
Compun parfumuri de dorințe
Sunt singurul compozitor
Abandonat de propria ființă.
Nu încerca să mă cunoști
Eu niciodată nu sunt bine
Vorbesc cu luna lumi întregi
Cu nopțile, dar nu cu tine.
Și mă hrănesc eternități
Cu suflete de dumnezei
Și moare viața, moartea mea
Și mor și eu și mor și ei.
Valsez pe coapse sinucideri
Înghit altare și le scuip
Încerc și eu s-ating atingeri
Iar după ce le-ating, le uit.
Sunt rătăcit mereu în ceruri
De ochi mărunți și blestemați
Și dau cu ploi și cu cutremur
Atunci din rău, când mă chemați.
Îmi spânzur sorți, că-s nesortite
Și joc la zaruri viața mea
Mă las înșelat de ispite
Până mă doare inima.
Și uneori când cad în mine
Încerc decât să mă mai prind
Aș face morți numai din tine
Și-aștept doar să te sinucid.
Aud în cap dictări discrete
Atunci când dorm pe negru-mat
Te-aș omorî într-o secundă
Dar eu, cu timpul meu ce fac?.
Aștept toți demonii diseară
Sunt mai puternic ca oricând
Nu mă compar cu tine, iară
Îți spun decât că nu am cum!

Plăcere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cine p***a mea sunt?
Credeam că însemn ceva
O să plec de pe pământ
În curând, în lumea mea
Nu mă mai dispera
Nu mă mai dispera
O să plec de pe pământ
În curând în lumea mea
Toți îmi spun că-i încurc
Toți îmi spun că distrug
Toți îmi dau de-nțeles
Că nicăieri nu ajung
Că nu le convine cum sunt
Cine p***a mea sunt?
Mai lăsați-mă dracu’
M-am săturat să mă lupt
Sunt sătul să mă-ncrunt
Sunt sătul să mă-ncrunt
Lumea-i muistă, și eu știu prea bine
Cine p***a mea sunt
Mă f*t în scuzele tale
Ești un jeg și n-ai nicio valoare
Jumătate din sufletu meu
Vrea să mă dea jos din picioare
Tu n-ai fost ca mine
În morții tăi de plapand
Mori dacă nu îți convine
Cât mă vezi de tăcut
Cât mă vezi de pierdut
Sau cât mă vezi de distrat
Eu știu cine p***a mea sunt
Da’ tu chiar ești un retard
Și nu pari frate, ai creieru’ ars
Ești plin de invidie și pe secundele de pe ceas
C****, n-o să mă schimb
Îți jur că n-o să mă schimb
Vreau să te văd cum mori de durere
Vreau să te pierzi în timp
Vreau să te blochezi în timp
Și toată durerea ta o să-mi provoace plăcere.

Ca Nu Te-Am Întâlnit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

M-am întâlnit cu Chronos
Și l-am secat de timp
Iar frumusețea Afroditei
S-a spulberat din chip.
Am luat tridentul lui Poseidon
Și l-am înfipt în mare
Puterea lui s-a spulberat
În valuri sorbitoare.
Eram pe drum, se înnoptase
De-acolo dintre umbre
M-am întâlnit cu Hades
Cel nevăzut sau fără nume.
Era întunecat întocmai
Se aștepta să-mi fie teamă
Când m-a simțit n-a stat o clipă
Și-a luat-o la goană.
Când a văzut Apollo ce am scris
S-a supărat pe mine
Că el e ”zeu al poeziei”
Și că eu scriu mai bine.
Iar Hermes i-a transmis lui Ares
Și s-a aprins Hefaistos
Iar Zeus i-a cerut Demetrei
Să înflorească Athos.
Într-adevăr a înflorit
La fel ca o magie
Atunci când am pășit acolo
Erau aprinși de mânie.
Mi-am făcut culoar din genunchii lor
Că nu știu ce-am gândit
Treceam ușor prin centru lor
Atunci la asfințit.
M-am întâlnit cu toți, cu toți
Și tot mergeam în față
I-am prefăcut în praf pe toți
În praf și multă ceață
M-am întâlnit cu toți, cu toți
Atât de nimicit
Încât i-am nimicit pe toți
Ca nu te-am întâlnit