Grigore Vieru – Versuri.pro

Întoarcere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Femeia sa
era îngeriță.
În preajma lui
din aripi mereu flutura,
atunci când
el lua în brațe
plugul de criță,
ori când
copacii răsturna.
Dar el s-a dus la război
departe.
A rămas grâul pe văi
pârguit.
Femeia sa
și-a smuls o aripă din spate
și, făcându-și coasă din ea,
s-a apucat de cosit.
.. În coasa de nuc
se tăiase asfințitul de soare.
Bărbatul se-ntoarse acasă
cu pieptul de medalii cuprins.
Recunoscuse în nuc
aripa însângerată a femeii sale
și pentru prima dată în viață
a plâns.

Un Fulger în Noapte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Un fulger în noapte
A luminat chipul mamei
Și fața pâinii,
Aflată pe masă.
Se rugau parcă-amândouă.
Dormeam cu toții adânc
Cu fața în jos.
Treze erau numai ele,
Cu ochii la ploaia cu piatră.

Steaua de Vineri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ala-bala, prin aluni,
Unde ești, copile-luni?!
Și tu, copilandre-marți,
Cu marii ochii tăi mirați?!
Și tu, miercure, ah, floare-
Adolescență visătoare?!
Și tu, joie mohorâtă-
Tineretea mea pierdută?!
Nu pleca, vineri, încă!
Nu! Stea matură, adâncă!
Și-o să-mi lase geana stinsă
Și-n duminici gura ninsă.

Frumoși Ca Sfinții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O, ce frumoși ne sunt părinții,
Părinții mei, părinții tăi!
Așa frumoși sunt numai sfinții,
Numai ființa lacrimii!
Putem trăi în voie bună
Și fără aur sau argint.
E greu să nu ai un prieten,
Străin ești fără de părinți.
Noi știm că ei de dragul nostru
Își poartă crucea bucuroși,
Viață lungă dă-le, Doamne,
Și ține-i veșnic sănătoși.

Cântec de Femeie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O! Stele ca albine
Miresme strâng din tei.
Șoptește-mă cu ochii
Să curg topită-n ei.
O! Vânt prelung prin grâne
Desfoaie macii roșii,
Sărută-mă pe lacrimi
Să-ți nasc copii frumoși.

Boc-Boc-Boc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Boc-boc-boc!
Ploaia în umbrelă bate:
-Pot să intru?
-Nu se poate!
Boc-boc-boc!
Ploaia în asfalturi bate:
-Pot să intru?
-Nu se poate!
Boc-boc-boc!
Ploaia în câmpie bate:
-Pot să intru?
-Da, se poate!

Transnistria 1992

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

*Lui Petru Soltan*.
Albine cu aripi
Pârjolite de foc,
Căzute ca gloanțele pe jos
Sălbăticește mierea
În floarea salcâmului.
Brațe retezate
Zbătându-se prin iarba
Înroșită de sânge.
Sălbăticește lacrima
În ochii bărbaților.
Pe celălalt mal
Caracatița roșiei stele
Încolăcind și prag, și litera
Și leagăn.
Sălbăticește drumul
Spre casa măicuței.

Limba Română

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Anei și lui Alexandru Bantoș.
Din cauza durerii
Firescul dor al limbii
Îl preamăresc și-l cânt.
Și din aceeași pricină
Puterii Tale, Doamne,
Mă închin.
În fiecare zi,
În chiar lumina dimineții,
Se-arată steaua
Suferinței mele
Pe care numai
Ochii mamei o zăresc
Încoronați cu lacrimi.

Iubito Singură

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Iubito,
singură ai rămas,
ca într-un lan de grâu
o răsărită –
cine trece pe-aproape
se uită la ea.
O, dintre toate plantele
numai floarea-soarelui
singură umbra-și rotește
și numai inima,
căci umbră a sufletului este
roua ochilor mei
întoarsă mereu către tine.

Singurătate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Afară plouă ca și toamna și-i urât,
Mă uit pe geam ca după tine, și-atât.
În mine toate amintirile te-așteaptă,
De-aceea mi-e privirea stranie și dreaptă.
Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând,
În mine nu mai este nici un gând.
Vreau să trăiesc și-mi cad din mână cărțile;
Mă impresoară chipul tău din toate părțile.
Mâna ce mi-a-mprăștiat părul și gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.
Rămân uitându-mă pe geam ca după tine,
Și tot aștept pe cineva și nu mai vine.