Giuseppe Ungaretti – Pagina 17

Vii

Mută, prin întuneric / Umblu pe câmpurile goale de grâne: / Alături de tine, mândru, … →

Va trece și această noapte. / Singurătatea / umbrei șovăielnice a șinelor de tramvai / … →

Ar putea fi o sclipire / De seceră, şi şuierul / Să se-ntoarcă şi să … →

În vene duc morminte aproape goale, / Ancoră la galop dorința, / În oasele mele … →

Acuma vântul a devenit tăcut / Și tăcută marea; / Totul tace; dar strig singură … →

În gingașul ocol al unui surâs / ne simțim prinși într-un vertij / al mugurilor … →

Ar putea să se-arate pe seceră / O străfulgerare și freamătul / Să se-ntoarcă, să … →

O noapte scrisă / aruncată lângă / un partener măcelărit / cu gura lui / … →

Sapă în viețile intime / Ale nefericitei noastre măști / (Sihăstrie fără sfârșit), / Lingușește … →

Taina îți trece de pe chipul tău pe al meu; / Al meu oglindește scumpele-ți … →