Giuseppe Ungaretti – Versuri.pro

Singurătate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Dar urletele mele / rănesc / ca fulgerele / dogitul clopot / al cerului. / ... →

Exercițiu de Metrică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Te temi de-a-n tine auzi,
Neamăgit, amenințări
Ale roaderii de vierme
Pe Pământ? Leagănul tău, imagine
A mormântului, și-ai crezut, frivol,
Tu, musculiță, flăcării potrivit.
Șocul răbdat te destramă,
Soartă, ia-ți iar Eternul, dacă deja
Grețos, de intestin te plângi
Că e oribil de puțin, leșul tău,
Jos va fi el, din mister afară dat,
Risipit în somn, mârșav deloc, real.

XIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Coborâtă din fermecătoru-i pisc
Dacă încă o dată ar fi să se mai iște
Iubirea lui, nepăsătoare s-ar arăta
Numărând nenumărații ei spini
Risiptiți în ceasuri, în minute.

Bun Rămas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Iubite,
prietene,
poezia
este lumea, umanitatea,
propria viață
înflorite prin cuvânt,
limpedea minune
a unui ferment delirant.
Când găsesc
în tăcerea aceasta a mea
un cuvânt,
el e dezgropat din viața mea
ca dintr-un abis.

Zi După Zi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Deja mi-a coborât în oase / Tomnatica uscăciune, / Dar alungit din umbre / Mă ... →

Senin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

După atâta
ceață,
una
câte una
se arată
stelele.
Respir
aerul rece
care îmi lasă
culoarea cerului.
Mă recunosc
o imagine
pasageră,
Prinsă într-un vertij
fără capăt.

Tihna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Strugurii sunt copți, arat e câmpul,
Muntele se desprinde de nori.
Pe oglinzile prăfuite ale verii
Căzută e umbra,
Printre degetele nesigure
Lumina lor e clară,
Și de departe.
Cu rândunelele fuge
Sfâșierea de pe urmă.

Aurul Curat Al Pustiei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Legănatul de aripi în fum
tulbură liniștea ochilor.
Cu vântul se ciugulește coralul
de o sete de săruturi
Înmărmuresc în fața zorilor.
Mi se pritocește viața
Într-un labirint al nostalgiei.
Scrutez acum urmele lumii
ce mă însoțea
și adulmec direcția.
Până la moarte în stăpânirea drumului
avem răgazul somnului
Soarele curmă plânsul.
Mă acopăr cu o mantie caldă
de aur curat.
Din această terasă a dezolării
în brațe mă arunc
bunului timp

Pe Vecie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Fără nicio grabă voi visa,
Mă voi supune muncii
Ce niciodată nu se poate sfârși,
Și puțin câte puțin la capătul
Brațelor renăscute
Vor întâlni mâinile sprijinitoare.
În orbitele lor
Reapăruți ochii vor da iar lumină
Și, pe neașteptate intactă
Va fi reînviat, mă va călăuzi
Din nou vocea ta.
Te revăd pe vecie.

Sfârșit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu mai mugește, nu mai susură marea,
Marea.
Fără vise, un câmp șters e marea,
Marea.
Îți face milă până și marea,
Marea.
Se mișcă norii și nu reflectă marea,
Marea.
Fumului trist îi face pat marea,
Marea.
Mort e și el, vezi, marea,
Marea.