Gicu Gk – Versuri.pro

Esențe În Fragmente

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

1, 7, 0, 5 prima zi
95 în acte şi hârtii,
Privea lumea cu doi ochi albaştri
Minunea celor doi aştri,
O creatură mică
Ce abia putea să zică
Cuvântul mamă
Şi nu îi era teamă
Inocent ca o floare de primăvară.
Paşi mici, căzături multe
Descoperiri mari, din lucruri simple
Ca orice copil
În continuă evoluţie.
2, 002 primul A pe foi,
Prima călătorie
Descoperind lumea din jurul lui.
O nostalgie totală
Şi nu era cel mai bun la şcoală,
Puţin cam trist,
Nu trăia un vis
Da’ şi-a permis
Un univers întreg
Şi nu a omis
Să aleagă un verb.
A avea, o inimă curată
E puţin pe lângă a avea un tată.
Crescuse la bunici de mic
Filmul lui e dramatic şi cumplit,
Fără mamă şi tată,
L-au părăsit îndată
După o banală ceartă.
Izolat de fericire,
Răul nu vine niciodată singur
Se agaţă de tine.
Rău famată, o familie stricată
În fiecare seară ceartă
Doar mama lui vine câteodată
Îl ia în braţe, dar apoi pleacă.
Bunicii iar se ceartă
Mama nu e, îşi şterge ultima lacrimă.
2, 007 e tot un copil
Maturizat inevitabil din timp,
Îi lipsesc multe
Şi puţine îl cuprind.
Are colţul lui de lume
Prin ochii ăia albaştri
Poţi simţi ce spune,
Ca un actor
Joacă în filmul lui de dramă.
De la închisoare
Apare o scrisoare:
Dragă fiule, nu am avut bani
Să îţi trimit de sărbătoare,
Pensia alimentară
M-a băgat la răcoare.
Acum îi pare rău
Pare zdrobit sufletul său
Şi e ciudat sentimentul,
E străin de ce se întâmplă
A încercat, dar nu a putut să plângă.
Ce nu te doboară
Te face mai puternic
A urcat încă o treaptă
Dar a coborât psihic.
Refren X3.
Am cules esenţe din fragmente
Şi le-am pus pe beat
Ca nişte defecte
Şi nu au efecte asupra ta
Dar mie mi-au distrus viaţa.
2, 0, 10, 15 ani din viaţă
Nici nu simţi cum trece
Îţi creşte mustaţă, păr pe faţă
Primul conflict ce te ţine la distanţă.
Pare că a trecut peste
Mai nou nici o veste,
E în lumea lui
Ce zici că e o poveste.
Merge pe stradă cu tupeu
La prima zi de liceu,
E ziua cea mare
Bunica îl încurajează
E o fericire, ce doar pare
Că îl emoţionează,
Dar el o controlează,
E un maestru ce blufează.
Un nou început,
Nici acum nu pot să uit,
A întârziat,
A intrat ultimul în clasă
Ce aluzie a vieţii
Mai târziu vezi cum se leagă.
Cât de frumos a fost o vreme,
Un paradis deranjat doar de teme.
Prima iubire, prima suferinţă
Şi asta nu e tot
Ce poţi trăi o viaţă.
Şi cum răul nu te lasă,
Când ţi-e lumea mai frumoasă
Te mai loveşte odată.
2, 0, 1, 2 un alt război,
Scris pe foi, pentru voi.
Veste tragică
Trebuie să renunţe la şcoală,
Nu îl ajută, situaţia financiară.
Era de aşteptat
Da’ parcă asta îl doboară.
Lacrimi un ocean,
Un munte de ură,
Viaţa nu e dreaptă
L-a lovit sub centură.
L-a părăsit pe Dumnezeu,
Acum e un ateu,
Pleacă spre nicăieri
Da’ se întoarce mereu.
Lumea îl crede un ciudat
Mereu singur, supărat.
E actor de mimică
Schiţează zâmbete,
Şi nu-i mai e frică
De rău şi moarte,
Le-a simţit pe toate
Acum ţi le scrie ţie
Să nu rămână uitate.
Refren 2x

Reacții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sceptic când e vorba de un septic
Rasist convins, concis
Fără lalala la bis
Lampist de meserie trist
Fără crist la gât
Golit de influențe teta
Tetra urăsc numerele mai rău ca lepra
Pe Euler l-am apucat de guler
Tare în gură, matematica e sfântă
Reacție de amfoter
Tu ești baza de pe Jupiter
Ca un joc de cuvinte
Într-un coc de minți juvenile
Reacția e adversă
O infecție ce aspersă
În interior ca un cancer
Condus de un dispecer
Fan Peiper
Calm ca Eduard Gruber
Mediu’ tău nu mă privește
Afirmă și zâmbește
Evoluția la minut
Emulația pe timp scurt
O altă dorință seacă
Ce solidifică o dogmă proastă.
Domni Deus împrumutat
De la păgâni
Fără i, copiii
Sunt manipulați în masă
Sufletul e esența imaterială
Moartea te face letargic
Te izolează să devii empatic
Apatic în mediu tău natural
Și vezi în oricine un mare dușman
Instinctual, doar un animal
Cu tehnica de canibal
E grav, ca o notă joasă
Sau o acută înaltă
Totul se termină în ic
Atât timp cât
Îl ai ca model pe Cedry2k
Puternic ca un vechi șaolin
Șamanic cu gust de pelin
Port o luptă dreaptă
Libert, fugar din lumea stearpă
Conectat la viitor
Victimă unui nou guvernator
Tolba cu săgeți plină
Splimba ca niște talpi așteaptă
E ultima greșeală
Zdrobesc inima voastră

Ciutele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mereu diferit
Ciudat sau tâmpit
Mă risc direct să o zic
În față sau pe beat
Dacă ești o zdreanță
Sau doar un nemernic
Am văzut mulți și multe
Dar majoritatea
Sunt doar niște ciute
Aroganți, infecți,
Târfe indiferente,
Cu texte și pretexte
Ce o sug doar în mașini,
Cu jante cromate.
Și au mers de crăcănate
Sau merg pe vârfuri să nu se vadă
Că în cur sunt f*tute
Privirea de parcă ți-ar linge-o
Sau încruntată, gen Rambo
Sunt gen, fete cuminți
Da’ pentru un borcan de gem,
Te sug de nu uiți, să uiți
Să te și speli pe dinți
Refren 2X
Sunt pline de ele
Cu aur la gât sau mărgele
Le auzi când vin turmele
Fugiți! Sunt Ciutele
O cunosc pe una
Ce linge un negru
M-a părăsit javra
Când a descoperit metru
Acum cică e de casă
Da’ p*zda ei are mai multe riduri,
Decât o varză.
O cunosc pe una
Gen Carla Bruni
I se mai zice și Fericire P*lii
Are o greață imperială
Da’ părul ei pubian
E cât pădurea Amazoniană
GK sau Gicu sindromu’ K (a)
Acum înjură toată lumea
O să mi-o iau într-o bună zi
Da’ până atunci
Hai să umplem hârtii
O cunosc pe una
Îndrăgostită copila
Și-a tăiat venele
Că a pierdut p*la.
S-a pozat goală pentru iertare
Da’ a doua zi pozele erau,
Pe toate rețelele, de socializare
Tot felul de specimene,
La orice colț sau canapea, dai de ele.
O cunosc pe una
Ce în loc de jucării, preferă p*la
De mică are fundul format
E născută din și pentru
Un viol neplanificat.
E bolnavă și săracă lipită
Pentru că stă toată ziua
Cu mâna la păsărică
O cunosc pe una
Avea dinți mari, era chiar dințoasă
Am iubit-o mult, da m-a lăsat baltă
Era Ditamai Namila
Acum e cu unu, de un metru ignorând scara
M-a atins boala
Sunt mai scârbos decât un ursuleț Koala
Uite că v-am făcut-o
Ciutelor, că doar voi ați vrut-o

Simplitate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Simplitate eşti sintalitate
Zdrobeşti toate bazele de date
Batille Georges, Albastrul Cerului
50 de fice, Zeul Nereus
Puterea gândului
Ca iuţimea vântului
Lacrimile pământului
Topesc sufletele abisului
O floare în deşert
E tot ce a rămas
Un înger, în 4 colţuri
E ultimul ceas.
Tu vezi o piatră
Cei aleşi văd artă
În simplitate
Universu-i doar o pată
Fiinţe mici cu suflet mare
Un peisaj plin de culoare
Frunze, iarbă verde, soare
Lună şi stele
Nu pune întrebări
Dincolo de ele
Lasă misterul să te cuprindă
Să te surprindă,
Nu ştii de unde vii
Sau unde pleci, ştii
Că mâine e o zi
Şi trebuie să te bucuri
De cele mai mici lucruri
Un zâmbet, o privire
E sursa de putere
Mai de preţ decât o avere
Şi cel divin se pierde
Printre creaţiile sale
Nici un regret
Sunt stăpân pe ele.
Refren.
O linie trasă, arată
Un milion de idei
Pe un perete alb, parcă
Dansează visele.
O lacrimă de mamă
Distruge orice demon
Cu mâinile crăpate
Şi vocea în diargon
Himere să se teamă
Îngerii căzuţi să spere
La mântuire în orice vreme
Că esenţa binelui
E în orice sacrificiu
Şi orice viciu, poate fi
Acum, un mic supliciu
Alege dacă vei trăi
Tot timpul în ospiciu
Viaţa e un dar
Dar e şi un semn de întrebare
Abia când vezi lumina
Descoperi că e Soare.
Refren.
O linie trasă, arată
Un milion de idei
Pe un perete alb, parcă
Dansează visele

Moment

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Big Up, încă fac rap
Și-s tot mai sărac
Anu’ 19 din viață
Doar cu-n simplu surâs pe față,
O barbă blondă și deasă,
Încă cumpăr din piață
Și mă port ca o zdreanță
M-am răcit de tot
Ca un cub de gheață
Aveam inima deschisă
Până am devenit de piatră,
De vină a fost o idioată.
Mental declinam,
Rar vorbeam, doar fumam.
3 luni de irațiune
Credeam că mă sting pe bune
Da’ mi-am revenit, abia ieșit în lume,
3 săptămâni pe afară
Noroc orb, că m-am întors iară.
Și-am zis:
Umbra e de vină
Personalitatea-i sublimă
Da’ infimă când descoperă iluzia creștină
Rațiunea ține în balans cumpăna gândirii
În spirit și entuziasmul nemuririi,
Te pierzi, n-ai cum
Sigur o să dispar după primu’ fum.
Nu-ți trebuie decât un moment
În care poți să pierzi tot
Sau poți câștiga tot
Fapta e făcută
Degeaba ascunzi fila ruptă
Recunoaște, îndreaptă, se iartă
Nu se uită, da’ e și asta o etapă.
Slab de înger, încă defect
Sincer e de efect, stinge-l
Ușor din piatră, mă refac iată!
În Omu’ de Tinichea, ce-și dorea
O inimă nouă
Cu care putea simți dragostea
Stai calm, încă-s rece
Cu timpu’ trece
Într-un an sau 10

Frate Până la Moarte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am văzut destule
Și rele și bune
Îmi e atât de ușor
Să ascult, povestea tuturor.
Acum ascultă-mă frate,
Te cunosc de mult,
De când erai mic
De la primele păcate.
Acum ești voinic
Stăpân peste toate.
Tu, ai fost diferit,
Eu cântam pe beat,
Plângeam, râdeam amândoi,
Eu sărac, tu ăla cu foi.
Am trecut prin multe,
Bătăi, furăciuni
Seri pline, filme, beții
Sunt multe amintiri,
Din care am învățat amândoi,
Pe unele le-am uitat
Altele se întorc înapoi.
Am trecut prin teste
Fără veste,
Le-am trecut pe toate.
Tu, atât de puternic,
Eu atât de slab și coleric.
Ai știut să-iții
Pe toți la distanță.
Mă înecam în iluzii,
Că lumea-i frumoasă.
Ne certam, ne împăcam
Ai fost mereu
Fratele pe care nu-l aveam.
Refren.
Frate pân’ la moarte.
Noi 3 stăpâni peste toate.
Demnitate, Onoare, Loialitate.
Până la apus de soare.
Bună cafeaua.
Tu, ascultai maneaua.
Nu contează,
Omul vizează.
Tu, ești încă un copil
Rău da’ amabil,
Te cunosc de 2 – 3 ani
Dar ai rămas portabil.
Ești în formare
Cu informare,
Te dai mare
Da’ e mult pân’ la soare.
Tu, ai tupeul tău,
Mereu sus, da’ e greu,
Să te menții,
Înconjurat doar de maimuțoi.
Tragi de fiare,
Să devii o fiară.
Hai mă ieși afară.
De e frig sau e seară.
Golani pe stradă,
Ca odinioară.
Nu vreau să încarc povestea,
Sper să ascultați piesa.
Să o ascultăm
La un pahar.
Să glumim,
Să reconstituim iar.
Să ne amintim, de copilărie
Să vorbim, la foc în bucătărie.
Refren 2X

Regrete

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Regrete, multe,
Da’ unele chiar nu pot fi scrise,
Și totuși am vise
În nopți albe închise.
Acum citez..
Calcă-mi orgoliul în picioare și voi zâmbi,
Da’ nu-mi lua ce iubesc sau ce pot simți.
Am trăit sentimente, mai dureroase
Decât atmosfera de pe soare,
Iubire, teamă, pierderi, dramă,
Le întâlnești doar într-o viață întreagă.
Am semne pe față,
Riduri de ură,
Cearcăne de lacrimă.
Am trăit umilințe,
Am văzut în direct, cum distrug dorințe.
Și cine nu ar vrea!
Să schimbe totul,
E doar imaginația mea
Ce blufează somnul.
Am pierdut tot ce am iubit mai mult,
Tot ce conta a dispărut,
Am trăit mai mult în trecut,
Luni, ani la rând ce s-au adunat
În 10 texte alese,
Esențe în fragmente,
Ce o să apară abia în 2016,
Dacă îl voi prinde,
În așa condiții proaste.
Până atunci, iau creionul în mână
Și dau liber, la imaginație pură.
Simte măcar un vers
Și o să primești, o zi de stres.
Refren 2X.
Regrete peste regrete,
Albăstrele secrete,
Lumini în verde,
Iubirea în gri și pastele.
Clipe grele.
Familiar cu ele,
Imun doar la sentimente negre.
Mereu același gând, când trec podul,
Poate o întâlnesc, să-i văd plodul.
Asta e canapeaua din prima seară,
Asta e cafeneaua, la care nu am venit
De ziua ei, ultima seară,
Asta-i școala unde am întâlnit-o,
Ăsta-i colțul de unde am urmărit-o,
Și sunt multe,
Da’ par prea evidente,
Fiecare și-a ales drumu’
Eu, aprind și scot fumu,
Tu zâmbești, dar treci,
Era și el, cum să oprești!
Te-ai făcut, că nu mă cunoști.
Ajung în parc la canapea,
Aprind încă una
Și stau cu gându’ la ea.
Refren 1X.
A trecut mult de atunci,
4 ani sau 5.
Cronologia s-a schimbat radical,
Am uitat, da’ mi-am reamintit iar,
Hoinărind printre amintiri,
Pentru versurile astea cu vânătăi.
Atunci vedeam puține,
Acum văd esențialul și în simple desene.
Cineva mi-a spus:
Că, „Nu te-a iubit, cum ai iubit-o tu”
Am omis să zic, dar nu..
Ea mă ura, ura că m-a iubit.
Și când a văzut că simt,
Mi-a tăiat aripile,
Să mă transform in demon.
Să nu pot iubi altele,
Să devin un Iron.
Refren 2X

Singurătate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Repet aceeași zi,
Creionul în mână
Mâzgălind hârtii,
De mai bine de o lună
Am devenit un zombi.
96 de ore treaz, 12 adormit.
2015 mi-am promis,
Să schimb tot,
Să plec spre un nou vis.
Am văzut
Că oamenilor nu le pasă,
M-a durut
Le-am căzut în plasă.
Le-am zis pe față
Întreaga viață.
Indiferenți sau sarcastici
Își ancorau acele ca un arici.
Pân-aici, sincer vă urăsc,
Pe toți și nu am să vorbesc,
Am să întorc spatele,
Așa ați făcut și voi,
Mi-ați ignorat speranțele.
Și oricum
Alinarea mea nu erați voi,
Acum
Încarc, descarc foi,
Dar nu o mai fac pentru voi.
Port un război,
Chiar dacă voi îi ignorați
Pe copii sau ai voștri tați.
Eu o să le ascult vorbele,
Le înțeleg durerile
Disperările, nu duc decât,
La o viață palidă,
Mintea ta e aridă,
Râde, da’ se varsă din clepsidră.
Sora mea singurătate
Vino mai aproape!
Să-ți citesc în șoapte
Ce înseamnă moarte.
Zâmbesc mereu,
Glumesc mereu,
Chiar și tu fratele meu,
Nu știi ce-i în sufletul meu.
Vreau, măcar, doar,
Ca tu să fii fericit,
Să vezi viața ca pe un dar.
Dar tu ești un tâmpit,
Îmi copiezi comportamentu’.
Nu te distruge,
Acum e momentu’
Să fii diferit, nu pune botu’
La orice tipă, care nu-și știe scopu’.
Am făcut aceeași greșeală
Și acum mintea mea se curăță de boală.
Am pierdut mult timp,
Am plătit
Cu lacrimi în tone
Vouă nu v-a păsat,
Erați niște drone
Fără sentimente,
Consumând energii inconcrete.
Tocesc cărți să citesc sentimente,
Eu sunt diferit,
Dacă vii la mine
Cu glume de isteric,
Zbori ca la Hiroshima,
Eu nu-mi consum rima,
Cum consumi tu pipa.
Viva la revolution,
Pe refren e cel mai bun ton.
Și în seara asta am să dorm
La 3 cu Playerul pornit pe telefon.
Ești bufon,
Nu ai cum să fii
Atent la ce scriu.
Știi?
Mai bine făceam poezii!..
Refren

Ură

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Te ține departe
De cei dragi și poate
Dispari înainte să speli păcate
E ascunsă în tine
Ca o înțelepciune
Știi că ea e singura
Ce înlătură durerea
E hrană pentru sufletul tău
Da’ ea te face și mai rău
Și trece timpu’
Apare Proscrisu’
Îți cumpără sufletu’
Cu valori și dorințe,
Ce au părăsit de mult pământu’.

Refren.
Mă urăști, sunt de vină
Dar îmi pare rău
Caut drumul către lumină
Să ajung la sufletul tău.

Am rănit mulți oameni
M-au hrănit prin ura lor
Da’ vine un moment
Când toate astea dor,
Ca un dor de mamă
Rupt de o distanță
Judecat în instanță
Cu pedeapsa pe viață
Și cei dragi dispar
E decursul firesc
Unii înnebunesc
Unii își revin
Alții înfloresc
Tu alegi cum vrei să trăiești
Urăști sau iubești
Sunt lucruri ce definesc
Răul și Binele
Ignoră ce vorbesc
Să-ți descopăr sinele.

Refren 2X

Aparențe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am trecut prin toate
Da’ fraierii nu vor vorbe
Vor fapte
Și pot ușor să se-agațe
De orice aroganță,
Trecutu’ meu e public
Ca o pagină în revistă,
Am vrut mereu să par
Mai mult decât o pi*dă,
Da’ număru-i impar
Când portofelu-i gol
Și n-ai nici o scuză.
Clasa socială
Etern o altă scară,
Când urc o altă treaptă
Încă una o să dispară.
Efecte defecte,
Hiper de verde,
Aparențe infecte
Când aparent se crede
Că mă îmbrac în zeghe
Doar să oripilez efemera hebe,
Un grafoman plin de sete
Ce epată prin cuvinte impertinente.
Refren.
Aparențe iluzorii
Ca mirosu’ flori,
Efemer ca tenta culorii,
Da’ veninu’ e același
Când simți supliciu durerii.
Moartea o enigmă
Ce instigă, să rămâi o relicvă,
În timp ce viața e o clepsidră,
Un test sub presiune, ce te deprimă,
O entitate infimă
Ce imprimă în minte teamă
Și tu n-ai nici o armă,
Ai întemnițat credința
O ultimă șansă
A mai rămas voința
Da’ și asta-i varză.
Persoane apropiate
Acum te privesc cu ură
Și tu pleci departe
Să n-asculți nici o vorbă.
Jumătatea ta, a dispărut și ea
Plictisită de tine
A luat la pas lumea.
Prietenii, au dispărut și ei
Odată cu apusu’ sincerității
Vrei, să te întorci în trecut
Tipic oamenilor care au vrut
Da’ n-au putut și s-au stins
Într-un timp atât de scurt.
Refren