Am trecut prin toate
Da’ fraierii nu vor vorbe
Vor fapte
Și pot ușor să se-agațe
De orice aroganță,
Trecutu’ meu e public
Ca o pagină în revistă,
Am vrut mereu să par
Mai mult decât o pi*dă,
Da’ număru-i impar
Când portofelu-i gol
Și n-ai nici o scuză.
Clasa socială
Etern o altă scară,
Când urc o altă treaptă
Încă una o să dispară.
Efecte defecte,
Hiper de verde,
Aparențe infecte
Când aparent se crede
Că mă îmbrac în zeghe
Doar să oripilez efemera hebe,
Un grafoman plin de sete
Ce epată prin cuvinte impertinente.
Refren.
Aparențe iluzorii
Ca mirosu’ flori,
Efemer ca tenta culorii,
Da’ veninu’ e același
Când simți supliciu durerii.
Moartea o enigmă
Ce instigă, să rămâi o relicvă,
În timp ce viața e o clepsidră,
Un test sub presiune, ce te deprimă,
O entitate infimă
Ce imprimă în minte teamă
Și tu n-ai nici o armă,
Ai întemnițat credința
O ultimă șansă
A mai rămas voința
Da’ și asta-i varză.
Persoane apropiate
Acum te privesc cu ură
Și tu pleci departe
Să n-asculți nici o vorbă.
Jumătatea ta, a dispărut și ea
Plictisită de tine
A luat la pas lumea.
Prietenii, au dispărut și ei
Odată cu apusu’ sincerității
Vrei, să te întorci în trecut
Tipic oamenilor care au vrut
Da’ n-au putut și s-au stins
Într-un timp atât de scurt.
Refren
Sensul versurilor
Piesa explorează tema aparențelor înșelătoare și a deziluziilor din viață. Vorbește despre singurătate, pierderea prietenilor și a iubirii, și despre dorința de a schimba trecutul, dar incapacitatea de a face asta.