Gicu Gk – Esențe În Fragmente

1, 7, 0, 5 prima zi
95 în acte şi hârtii,
Privea lumea cu doi ochi albaştri
Minunea celor doi aştri,
O creatură mică
Ce abia putea să zică
Cuvântul mamă
Şi nu îi era teamă
Inocent ca o floare de primăvară.
Paşi mici, căzături multe
Descoperiri mari, din lucruri simple
Ca orice copil
În continuă evoluţie.
2, 002 primul A pe foi,
Prima călătorie
Descoperind lumea din jurul lui.
O nostalgie totală
Şi nu era cel mai bun la şcoală,
Puţin cam trist,
Nu trăia un vis
Da’ şi-a permis
Un univers întreg
Şi nu a omis
Să aleagă un verb.
A avea, o inimă curată
E puţin pe lângă a avea un tată.
Crescuse la bunici de mic
Filmul lui e dramatic şi cumplit,
Fără mamă şi tată,
L-au părăsit îndată
După o banală ceartă.
Izolat de fericire,
Răul nu vine niciodată singur
Se agaţă de tine.
Rău famată, o familie stricată
În fiecare seară ceartă
Doar mama lui vine câteodată
Îl ia în braţe, dar apoi pleacă.
Bunicii iar se ceartă
Mama nu e, îşi şterge ultima lacrimă.
2, 007 e tot un copil
Maturizat inevitabil din timp,
Îi lipsesc multe
Şi puţine îl cuprind.
Are colţul lui de lume
Prin ochii ăia albaştri
Poţi simţi ce spune,
Ca un actor
Joacă în filmul lui de dramă.
De la închisoare
Apare o scrisoare:
Dragă fiule, nu am avut bani
Să îţi trimit de sărbătoare,
Pensia alimentară
M-a băgat la răcoare.
Acum îi pare rău
Pare zdrobit sufletul său
Şi e ciudat sentimentul,
E străin de ce se întâmplă
A încercat, dar nu a putut să plângă.
Ce nu te doboară
Te face mai puternic
A urcat încă o treaptă
Dar a coborât psihic.
Refren X3.
Am cules esenţe din fragmente
Şi le-am pus pe beat
Ca nişte defecte
Şi nu au efecte asupra ta
Dar mie mi-au distrus viaţa.
2, 0, 10, 15 ani din viaţă
Nici nu simţi cum trece
Îţi creşte mustaţă, păr pe faţă
Primul conflict ce te ţine la distanţă.
Pare că a trecut peste
Mai nou nici o veste,
E în lumea lui
Ce zici că e o poveste.
Merge pe stradă cu tupeu
La prima zi de liceu,
E ziua cea mare
Bunica îl încurajează
E o fericire, ce doar pare
Că îl emoţionează,
Dar el o controlează,
E un maestru ce blufează.
Un nou început,
Nici acum nu pot să uit,
A întârziat,
A intrat ultimul în clasă
Ce aluzie a vieţii
Mai târziu vezi cum se leagă.
Cât de frumos a fost o vreme,
Un paradis deranjat doar de teme.
Prima iubire, prima suferinţă
Şi asta nu e tot
Ce poţi trăi o viaţă.
Şi cum răul nu te lasă,
Când ţi-e lumea mai frumoasă
Te mai loveşte odată.
2, 0, 1, 2 un alt război,
Scris pe foi, pentru voi.
Veste tragică
Trebuie să renunţe la şcoală,
Nu îl ajută, situaţia financiară.
Era de aşteptat
Da’ parcă asta îl doboară.
Lacrimi un ocean,
Un munte de ură,
Viaţa nu e dreaptă
L-a lovit sub centură.
L-a părăsit pe Dumnezeu,
Acum e un ateu,
Pleacă spre nicăieri
Da’ se întoarce mereu.
Lumea îl crede un ciudat
Mereu singur, supărat.
E actor de mimică
Schiţează zâmbete,
Şi nu-i mai e frică
De rău şi moarte,
Le-a simţit pe toate
Acum ţi le scrie ţie
Să nu rămână uitate.
Refren 2x