Versuri corectate și adnotate
Sute de săbii într-o singură teacă,Mii de omizi pe un singur cireș înflorit,Lectica-i plină, dar încă nu pleacăSpre tărâmul cu stele – cel mult prea dorit.Gratii de sticlă în creștetul cerului,Vad prăfuit fără urmă de barcă la mal,Viața din lectică prinde izul misterului,Dar și-acest amănunt ni se pare normal.Trâmbița morții răsună-n cetate,Zeci de comenzi peste … Citește mai mult
Înspăimântați se uită pândarii vieții mele,Cum te-am putut convinge, când nu erau atenți,Ca să te țin ascunsă, o vreme, printre stele,Departe de mulțimea amanților latenți.Și-mi pun în spate rele pe care niciodată,Făptura mea suavă de zmeu îndrăgostit,Nu le-a putut cuprinde – pe bani sau fără plată –Cât timp doar prin poeme am stat adăpostit.Și-am cultivat, … Citește mai mult
Orice copil are un nume,Orice copil are o zi,Lumina lui aprinsă-n lumeDe noapte ne-ar putea păzi.Orice copil are o țară,Orice copil are părinți,Descoperind din vară-n varăAlt joc al pașilor cuminți.Orice copil are o cale,Orice copil are un gând,Călătorind pe cer la valeȘi printre spini din când în când.Orice copil are un leagăn,Orice copil crede-n povești,Adăpostind … Citește mai mult
Nu-mi spune mie, doamnă, cum se moareDintr-o iubire cu statut secret –Mi-e trupul vlăguit de-atâta floare,Dar nu ascund nimic și nu regret.Abia mi-ajunge vremea pentru alteCrucificări stupide și grotești,În sfera suferințelor înalte,Prin care nici cu gândul nu plutești.Sunt disponibil – la aceleași mize –Și încă foarte bun de împrumutat,Din pricină de poftă sau de crizePentru … Citește mai mult
În preaplinul tău de viață,Nici nu are cum să fieLoc de moarte din iubire,Care-nseamnă poezie.Se întâmplă încă totul,De la sine, cărnii tale,N-ai avea cum recunoașteGustul pierderii totale.Însă va veni și vremeaCând puținul mângâierii,Adunat după o viață,Să te dea de tot durerii.Obligându-te să-ți drămui,Cu mai mare disperare,Rătăcirile mărunte,Și, din ce în ce mai rare.
Îmi e de-ajuns dacă te simt pe-aproape,Dacă te ştiu prin preajmă şi te am,Ca pe-o sămânţă gata să se-ngroapeDe dragu-nmuguririi altui ram.Îmi e de-ajuns dacă te pot atingeDacă te pot privi şi-mbrăţişa,Când peste merii mei cu floare ningeŞi trece-un cal prin cer, cu luna-n şa.Îmi e de-ajuns dacă mai dau de tinePrintr-un ungher de vis … Citește mai mult
Prea departe trupul tău,Prea aproape disperareaCă nu pot vorbi cu marea,Să-nțelegi cât mi-e de rău.Prin absența ta din gând,Drumul-ntorcerii spre loculUnde m-am luat cu joculȘi ne-am contopit plângând.Prea aproape starea mea,Prea departe amintireaPetrecută cu privirea,Până a căzut o stea.Și te-am pus în locul ei,Să veghezi, de la distanță,Visul fără de substanță,Ca o ploaie de scântei.De … Citește mai mult
Poporul meu contemplativA fost belit în mod festiv.Să știe chiar de la-nceputPe mâna cui a încăputȘi să n-aștepte ani mai buniDe la marmita cu minuni.Că el, oricum, din post în post,E învățat s-o ducă prostȘi hărăzit să fie trist.M-apucă plânsul, deci exist!
Am început să fim, de-un timp încoace,Indiferenți la marile trădări,Goliți de mituri și-nglodați în dări,Ca niște prea docile dobitoace.Cum să urcăm la stele fără scări,Cum să culegem smirnă din băltoace,Când numai morții-i arde să se joaceCu viața noastră dintre patru zări?Stăm resemnați la porți, în așteptareȘi spunem glume proaste despre zei,Până se-așterne vajnica uitare.Peste grămada … Citește mai mult
Prea se-nvârte roata morii,Pleacă iarna, vin cocorii,Zarea nu ne mai încape,Firul ierbii dă să scapeȘi se-agață de lumină,Vremea-i vreme, vina-i vină,Îngerii se scaldă-n soare,Ce e dor, ca dorul doare,Mugurii pleznesc pe ramuri,Numai zânele n-au hamuri,Nici potcoave fermecate,Să se lase-nduplecate,Pleacă sfinții, vin ereții,Prea se-nvârte roata vieții.