George Murnu – Versuri.pro

Privighetoarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Singură-n dumbravă
din beții de floare
patimă bolnavă
pirue suavă
o privighetoare;
cristalin de clară
undă, tril din mine,
lamură de rară
lacrimă de pară,
cântec pentru tine!

Nu To Be

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O, vis de piatră unde va domni
strănoapte! O, jalea-mi grea
de-a nu mai fi,
când ochi-mi n-or mai spicui
nici urmă din lumina ta,
auzul nu-mi va descânta
nici pasul tău, nici struna
şi-n mine nu vei cuvânta
nimic pe totdeauna!
cum tot ce sunt
înspulberat de vânt
şi de pământ,
să nu mai fiu cu tine una!
seraf de avânt
să nu-mi iau zbor
spre-altarul sfânt
de mistic dor,
să nu te-ador,
să nu te cânt,
fie totul un mormânt –
şi soarele şi luna!
şi din afund de cer,
unde-mi străluci,
tu făclier, tu giuvaier
de gând-mister,
tu numai una
şi cea mai scumpă-ntre năluci,
în care cred, în care sper,
cu mine-n pulberi să te duci
pe totdeauna!

Catharsis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Străluminat al meu
pământesc ideal,
tu pur ca un cristal,
duh din aştri, dumnezeu
în plămadă de lut greu
înflorit lilial,.
sorb efluviul vital
ca din moscul de santal
din porii tăi şi cresc
în mine triumfal,
tot mai ceresc
şi imaterial.

Harul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Esență de-ntremare
De sus coboară harul,
Solia clipei rare.
Nu mai suim calvarul
De zile funerare;
Desotrăvit și-amarul
De lungă neîndurare,
Spre tine vin cu darul,
Potirul de-alinare.
S-a luminat hotarul
De binecuvântare;
Eu preot, tu sanctuarul –
Răsună acum cântare
De slavă, tot troparul
E smirnă de-adorare.

Finalul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Iubirea asta gravă
sfârșită-n tragedie –
întâi e vânt ce-adie
prin frunze, jucărie
ce stăruie-n zăbavă
de muzică suavă,
perfid prelinsă-n fie –
ce ton se tot îmbie
delicii de otravă
și-n curând bolnavă
se-ncuibă-n firea sclavă
și crește-n goană vie
de vifor, frenezie
ce urcă până-n slavă,
ca un țâșnit de lavă..

Dedicație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În vadul apelor amare,
pe unde-i scris-a ta chemare,
plutaș vremelnic te cufundă,
culege clipele fugare
din fiecare undă
fecundă de avuții stelare.
Fă stemă de scumpeturi rare,
de-un jar nestins iluminate,
cu mâna ta ce totul poate
robită gestului credinței
și patimei ce nu s-abate.
Tresaltă chiuind, socoate
că-n tine-i culmea biruinței
și tu ești fruntea peste gloate,
când stema, rodul suferinței
și-a trudei care afund străbate,
o dărui sfânt prinos ființei
preascumpe, mai pe sus de toate.

Vrăjiri de Ape

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Fluid din filtru ce-mi strecoară
otravă dulce – o, nu clipi,
mătasa genii, nu undi,
noaptea-mi senină, aripa ușoară
de gene moi pe ochi coboară
și stinge-a lor lumină.
Abia văd nălucind în ei
vrăjiri de ape și scântei
de-albastre adâncuri mă-nfioară:
mi se năzare-n umbra lor
tălăzuind amețitor
nesaț de sorb, hiola mării;
orbiș alunec dus afund
și mă-ngenun și mă cufund
în volbura pierzării.

Teamă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De când tăcută-n mine
iubirea-mi port, îmi pare
că duc o urnă-n care
culeg avut din scrine
de pe uscat, din mare,
din flori diamantine
ce ard în largi vitrine
din visterii stelare,
şi perle şi rubine,
cele mai rari, mai fine,
mai scumpe-ntre odoare.
Mă simt bogat şi mare,
dar tremur de oricine
şi mai ales de tine,
călău de vieţi, tâlhare
ce-mi smulgi fără-ndurare
chiar visul meu de bine.

Revelare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Inima ta, ‘nchisoare
de pasăre, pe care
la piept am apăsat-o
în clipa de ‘mbătare,
simțeam că ‘n pulsu-i tare
e gata de ‘ncetare
și molcom am lăsat-o
blajin de cumpătare
pentru tine, adorato.
fierbintea-mi năzuire
mi s’a-ncropit în milă
cetind ca într-o filă
de candidă sibilă
a ta desvăluire
în fața de copilă
eteric de subțire
și fină și fragilă,
c-un înger în privire,
cu-o lacrimă ‘n pupilă.

Contemplare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Tantalic auzu-mi setos
ascultă cum tot se distilă
în urna lui molcom duios
răsunet, un șipot mieros
din buzele-ți, faguri de milă.
Sting torțele-mi, prejmetu-i orb
și-n crug ca de noapte deplină
ce-o-mpăcură zboruri de corb,
filtrată în porii mei sorb
a gloriei tale lumină.
Mă-nsingur supus numai ție
și urma-ți sărut aiurind.
Ca schimnicul în sihăstrie
suprema-nsorire zărind,
cum înger aș sta îngenunchind
cu suflet pios o vecie
în vis să te ador, să cuprind
nestinsa din mine avuție!