George Magheru – Către Lună

Lună!AleneTrecePe olaneMâna taDe cretăRece.TuTorciCaierul finCa o femeieCe adorăBroderiiDe aur.Leneșă,Din lânișulDe nori,Pui luciuBrumăriuPe ramuri,Ne pui în caleHamuriAurii.Când răsariVoința-abdicăȘi tu ne-aliniAnihilarea,Ne adormiDorurile vii,Ne alințiLentele insomnii,Și ne daiUn extensivVis net.Atunci,Memoria– Ca obelisculDin Luxor –UrcăÎn refluxuri,Sau cuprinde– Ca într-o oglindă –Povestea Lumii,Când pe NilColindă.Știm tot ce știuEvii,Tot ce-a ieșitDin sevaEvii,Și, ca IndulCe se-ntindePe deșerturi,Mintea cuprindeTot pământul:Răsari, Lună!

George Magheru – Imaginile Iubitei Pentru Iubirea Poetului

Cu ghimpii în aripă un elan.Observatorul rece pe Mont Blancprivind în vale-adâncă un incendiu.Sau sfaturi de amor într-un compendiu.Sau un burghez citind la un comptorsimțirea cheltuită în amor.Sau strop de vin în tuburi mult strâmtateurcându-se prin capilaritate.Sau scai într-o atrăgătoare ie.Din dragostea-mi strivită-n infamiescot imnurile-n veci strălucitoare,cum din ciorchini călcate în picioarețâșnește vinul plin de … Citește mai mult

George Magheru – Timpul S-a Oprit…

Colo-n vatra neagrăJaru-i aţipit,O pisică-i parcăSfinxul de granit.Plopul geme-n curteBiciuit de ploi,Din pendul cad iuteClipele de foi.Dar deodată-o frunzăStă în cer mocnitNici urcă, nici cade.Timpul s-a oprit.Trecutul, prezentul,Viitorul certPrinse sunt în oraDouă şi un sfert.Vine-n van furtunaPeste stinsul jar:Nemişcată foaiaStă în calendar.Şi frunza desprinsă,Sus în sfere reci,Nici urcă, nici cade,Clipa e pe veci.Parcă toamna-n nouriÎşi … Citește mai mult

George Magheru – Imagini Pentru A Scuza Un Poet Îndrăgostit

O minge care-n plin avântcu cât mai tare-atinge de pământ,cu-atât se-nalță mai înalt spre cer;viteazul obosit de-armuri de fier;sau astrul înghețat care ar vreasă fie floare și pe-un sân să stea;sau plictisita de-nălțime ciută;sau licuriciul ce și-ar lua drept parașutărochița-rândunicii să descindă dintr-o stea.

George Magheru – Imagini Pentru O Iubire Fericită

II.Un vin ce lasă piatră se-nvecheşte,dar piatra îl conservă, -l întăreşte.O peşteră tăcută şi temută,de propriile-i lacrimi susţinută,în noaptea igrasioasă. Şi, în fine,o ramură de laur ce-n salines-ar îmbrăca-n cristalele de sarecu-aceeaşi formă, dar strălucitoare. III.Un fluviu turbur, mânios balaur,dar care, unde trece, lasă aur.Croşetă cu-ascuţişul plin de chindar care face straiul cel mai fin.Uşoară … Citește mai mult

George Magheru – Să Nu Pleci

Să nu pleci, căci acum, ca într-o cunieVrea pe trimisul nopţii Pelargonia,Şi geme în alcovul mov begonia,Şi plânge după stele o petunie.Iar după fetele cu sâni cât tigvaCu gene mari pe ochi verzi de fosfor,Ca trestii somnoroase pe Bosfor,Îşi spun călugări speriaţi molitva.Şi năpădesc spâni turci seleucizi,Din foaia de lipan şi curpene,Cu gămălii sub pălării … Citește mai mult

George Magheru – Cântecul Mării

De vrei să fii un Tot și nu o parte,Coboară în albastrul meu mister.Cu cât mai clară-i, mai neînțeleasă,Eternitatea sfântului meu cer.Zdrobește universul tău cu margini,Căutător de-icoane și de steleȘi în imperiul marilor imaginiTreci prin substanța visurilor mele.Eu nu sunt un senin ținut al morțiiȘi aștrii înălțimii eu îi sting.Ei scânteie aici în vecinicieCăci valurile … Citește mai mult

George Magheru – Statuie Antică în Ruină

Pe voluptatea care rotunji frumosul pântec,încât e prins în piatră – vecinic cântec –se reazimă acuma prăfuite tufe de urzici.Din rănile frumoasei coapse ies furnici.Iubirea a creat această mică și subtilă gurăpe care dalta a sculptat-o în căldură.Acum, în al iubirii cald și dulce leagăn,își face plasa „cap de mort”, păros păiangăn.A fost creată fruntea … Citește mai mult

George Magheru – Mi-e Dor de Poezie

Deși cu buzele de friguri arseMi-e dor de poezie, mi-este seteDe-acele ireale fetePlecate-n basme și nereîntoarse..Și-n țara milenară evadezCu fata-anemică din caleașcă,Îi smulg de pe palori haina hainăȘi chem din opiu un bătrân chinez.O, ce imateriali mai sunt perețiiÎncât lumina lunii mult prea greaMolozul îl desprinde. Cade-o steaTrezind din somnul milenar ereții.Tăcerea-i soră cu eternitateaȘi … Citește mai mult

George Magheru – Parcă Se Prăbușesc Palate

Simțeam parcă se prăbușesc palateȘi parcă altele răsar din nori,Și zgomote de dărâmare se ivirăCa la schimbarea unui vast decor;Și începea lumina să se-agațeIci-colo de-un rechin, de coama spumii,O ușă s-a trântit și, de odată,Prin fulger am văzut pe poarta Lumii.Întunecatul spate trist al nopțiiȘi pieptul zilei care a venit;Frecându-și ochii, Lumea parcă spune:„Pe ce … Citește mai mult