George Dumitrescu – Versuri.pro

Vacanta Din Nou

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Aș vrea iar o vacanță
Timpul liber bun prieten să-mi fie
Sub cerul de faianță
Lumea să se învârtească zglobie.

Mă așteaptă în hol pianul
Ca să repetăm pentru azi concertul
Noi doi ne facem planul
Cum să prezentăm pe scenă duetul.

Muzica va mișca viața mea și a noastră
Chiar așa, ce-ar fi lumea fără ea?

Vis de Fermier

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Visez o fermă – cine știe unde –
Ca un ostrov pierdut în lan de ape.
Închid, molatec, lenevoase pleoape
Și-o văd albind din grâne, ca din unde.
În visul meu, năzare-atât de-aproape,
Că nici o taină nu mi-o mai ascunde:
Doi nuci în nalță coamele rotunde
Și-un câine-n lanț s-asmute, ca să scape.
În spatele conacului, respiră
Pădurea din bătrâni, cu svon de liră,
Ce-și freamătă coroana-n ziua caldă.
Tot somnolând cu vremea dimpreună,
Un iaz își chiamă rațele la scaldă,
În timp ce păpurișul verde sună.

Vi - Izvorul Tămăduirii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Din ciclul „Sonete de primăvară”.
Părinte nevăzut, putere lină,
Nu ține de la noi privirea-ntoarsă.
Grădini în verzi torente se revarsă,
Dar omul fruntea-n gânduri și-o înclină.
Cu inima de patimi grele arsă,
Nu simte respirarea Ta divină,
Nu vede pânza blondă de lumină
Din borangicul primăverii toarsă.
Ne vindecă, Părinte, Tu Izvorul
Tămăduirii, sbuciumul și dorul
Și ne renaște, limpezi, către Tine.
Urciorul mângâierii Tu-l apleacă,
Să picure, balsamul răni s’aline –
Lumina intre, negura să treacă.

Izvorul Tămăduirii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Părinte nevăzut, putere lină,
Nu ține de la noi privirea-ntoarsă.
Grădini în verzi torente se revarsă,
Dar omul fruntea-n gânduri și-o înclină.
Cu inima de patimi grele arsă,
Nu simte respirarea Ta divină,
Nu vede pânza blondă de lumină
Din borangicul primaverii toarsă.
Ne vindecă, Părinte, Tu Izvorul
Tămăduirii, sbuciumul și dorul
Și ne renaște, limpezi, către Tine.
Urciorul mângâierii Tu-l apleacă,
Să picure, balsamul rani s-aline –
Lumina între, negura să treacă.

Liliacul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Din ciclul „Sonete de primăvară”.
În garduri vii, ghirlande bucălate
De liliac spumos – ciorchine grele –
Îndoaie creanga, ciucure din ele
Şi se revarsă-n valuri legănate.
Înneacă locul, trec peste zăbrele
Şi potopesc grădini învecinate:
Talazuri albe şi străluminate,
Talazuri viorii cu foc din stele.
– Drag liliac, cu flamuri şi cu steaguri
Întâmpini pe Sân-Gheorghe-n osanale,
Descins din nou pe-a ţării verzi meleaguri.
Ostaş al Crucii, strălucind în zale,
El mi-e patronul zorilor natale
Şi-i datoresc ai vieţii rumeni faguri.

Ploi Calde

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Din ciclul „Sonete de primăvară”.
Pluteam în somn ca-n luntre, duși de ape
Și picurau în noi pierdute zvonuri
De pli molcuțe-n noapte, surde tonuri,
Burlane țârâind, murmur de clape.

Gângave voci creșteau, confuze sonuri
Și ascultam, filtrând prin grele pleoape,
Cum ploaia cade, țarina s-adape,
În clipocit de unde, vagi isonuri.

Dar când, în zori, Aprilie bătu-n fereastră
Și am ieșit cu frunțile-n lumină,
Ne salută din prag, cu floare-albastră.

Și albă, liliacul din grădină,
Care-nflorise spre uimirea noastră
Și tremura de rouă-n ziua lină.

Imn Păgân

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O sete lacomă, neistovită,
S-asmuțe, roșie, să-ți bea ființa.
Tu mi-ești izbândă și mi-ești suferință
Și, goală, -mi pari la fel de neghicită.
Bucher al trupului sculptat în nopți
Când ți-a căzut la glezne orice fundă,
Îmi dogoresc privirea sânii copți
Și coapsa fumurie și fecundă.
Cu ochii te implor și te adulmec,
Ca o jivină pasul căprioarei.
Îmi culc sărutu-n cuibul subsuoarei
Și tremur tot și freamăt ca un ulm.
De la sprâncenele adânci și păduroase
Și până-n albia catifelată,
Care te-adună ca-ntr-un jghiab, cutremurată
De lungi fiori și flăcări dureroase.
Tu mi-ești moșia sacră, peste care
Cu plugul ar pământul tău cel brun.
Ca să rodească grâul cel mai bun
Și holdele de maci arzând în soare.
Tu mi-ești moșia caldă și avidă,
Asupra ei mă scutur – nor de ploaie –
Sub care mijlocul ți se-ndoaie,
Ca și mai bine-n sânu-i să mă-nchidă.
Și-mi ești toridă stepă, peste care
Îmi vântur herghelia nechezând,
Ca să mă simt stăpân, în scară stând,
Prin zări halucinate de dogoare.
Dar, încâlcit în pletele-ți de seară,
Se sbat în mine crengi de azalee:
Robit, ascult cum suie și coboară
Divinitatea-n trupu-ți de femeie.

Oglindă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

I.
Oglindă veche, zare aburită,
Când mă cufund în ochiul tău de gheață,
Nălucile trecutului iau viață,
Cum pâlpâie, din spuza adormită.
Jăratecul sub clește. Ca din ceață,
Tresare iar, în magica-ți orbită,
O lume moartă, numai bănuită
De fantazia minții îndrăzneață.
Ca-ntr-un hipnotic lac, în afunzime,
Înoată gândul și privirea, bete,
Prin apele culcate în vechime.
Învie iar, din somnul lor, discrete,
Ca-n jocul vag al unei pantomime,
Bătrâne vremi, surâsuri și regrete.

Vii - Primăvară Citadină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Din ciclul „Sonete de primăvară”.
Orașul s-a urnit pe străzi, în soare,
Copiii urcă zmee peste case,
Doar un schilod în poarta lui rămase,
Cu ochii prinși pe ramurile-n floare.
În drum, țigănci în stambe, vii, ochioase,
Duc primăvara-n coșuri, zâmbitoare.
Cu patimă trăgând dintr-o țigare,
Chivuțele, ca niște mături roase,
Așteaptă lângă ziduri, împreună.
Un visător cu ghiata scâlciată,
Cu pașii lui de somnambul sub lună,
Scandează versuri pentru niciodată,
În timp ce-o caterincă trist răsună,
În primăvara tristă, asfaltată.

Evadare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Hai, să plecăm la ferma din poveste –
În lutul gras, să prindem rădăcină
Cu zarzării şi firul de sulfină,
Sub mângâierea zărilor agreste.
Să-ţi ciugule din palmă, au să vină
Găini moţate, cu roşcate creste,
Iar porumbeii – ca o albă veste –
Te vor primi cu zboruri de lumină.
Când seara bate-n prispa cu zorele,
Te-aş ridica de umeri, ca de toarte,
S-alegi cea mai frumoasă dintre stele.
Iar la răstimp, pe mirişti, pitpalacul
Ar tresări, svâcnind în somn, departe,
În timp ce tămâiază liliacul.