Georg Trakl – Versuri.pro

Copilărie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Plin de fructe, socul; liniștită locuia copilăria
În peșteri albastre. Pe-a trecutului cărare,
Unde-acum iarba maronie-n goană trece,
Stă pe gânduri liniștita ramură; foșnitul frunzișului
La fel, când apa albastră răsună în stânci.
Blândă tânguirea mierlei. Un cioban
Urmează mut soarele ce se rostogolește de pe tomnatice dealuri.
Doar o albastră clipă mi-e sufletul acum.
La marginea pădurii se-arată un animal timid și pașnice-n
Adânc sumbru cătun bătrâne clopote se odihnesc.
Piosule, cunoști întunecaților ani sensul,
Toamnă și răcoare în singuraticele camere;
Și-n sfințenia albastră răsună de lumină pași tot mai departe.
Scârțâie-ncet un geam deschis; Până la lacrimi
Se înduioșează priveliștea dărăpănatelor din deal morminte,
Memento povestitelor legende; dar câteodată sufletul se luminează,
Când el la veseli oameni se gândește, întunecate-aurii zile de primăvară.

Decădere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Deasupra iazului
Păsările călătoare s-au dus.
Sera din stelele noastre bate un vânt de gheață.
Deasupra mormintelor noastre
Se apleacă a nopții zdrobită frunte.
Sub stejari ne legănăm pe o barcă argintie.
Mereu răsună ale orașului albe ziduri.
Sub arcada de spini
O, fratele meu, ne cățărăm oarbe arătătoare spre miezul nopții.

Înainte de Răsăritul Soarelui

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Se-aud în neguri păsări cum cuvântă,
Copaci și ape freamătă vioi,
În nori ca dorul fraged se frământă
Un licăr roz. Și noaptea dă-napoi.
Blând zorii mângâie cu mâini sfioase
Culcușul dragostei, de febră-atins,
Extazul sărutărilor să-l lase,
Simțit aproape treaz, să cadă-n vis.

Tânăra Slujnică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Noaptea pe pustia luncă
Ea în vis de febră umblă.
Vântul ursuz scrâșnește-n luncă,
luna-n pomi pândește sumbră.
Stele-n prealmă prind paloare
Și-ostenită de mizerii
Prind obrajii ei paloare.
Iz de putrede materii.
Trist foșnește stufu-n baltă
Și ea tremură. Departe
cântă un cocoș. Pe baltă
zori suri îngrozesc de moarte.

O Paloare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O paloare – odihnindu-se-n umbra surpatelor trepte –
Se scoală noaptea-n făptura de argint
Și merge-n galeria boltită.
În răcoarea unui copac și fără durere
Respiră cel desăvârșit
Și nu are nevoie de tomnaticele stele –.
Spini, peste care el cade.
La trista-i cădere
Meditează îndelung îndrăgostiții.

În Primăvară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pași întunecați scuturau zăpada ușor,
În umbra copacului,
Îndrăgostiții ridică învăpăiatele pleoape.
Mohorâtele strigăte ale corăbierilor
Mereu le urmează steaua și noaptea;
Și vâslele bat în ritmuri domoale.
Lângă ziduri căzute-n ruină
Curând înfloresc viorelele.
Sfios înverzește și tâmpla solitarului.

Colț de Pădure

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Castelane brune lin în liniștea de seară,
Bătrânii alunecă, de galben frunze-atinse.
Glumește mierla-n cimitir cu rude stinse,
Cu blondu-nvățător Angela-i mai ușoară.
Se uită moartea din vitralii: chipuri pure,
Dar trist și negru sângeriul fond e-n sine.
Azi poarta-nchisă-i, cheia capelanu-o ține.
Blând sora-n parc vorbește cu fantome-obscure.
În pivniți vechi dă vinu-n auriu, curatul.
Miros de mere dulci. Extazul nu-i departe.
Copii în seara lungă basme-ascultă-aparte,
E-un auriu și-n nebunii, adevăratul.
Azururi din rezede curg; de lumânare
Lumini în încăperi. Stau simplu în veghere.
Coboară-un solitar destin pe liziere,
Și noaptea, îngerul tăcerii, -n prag apare.

Grădina Surorii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Se face frig, târziu se face,
S-a-ntomnat de-acum
În a surorii grădină, e liniște și calm;
S-au înălbit și pânzele ei.
Un cânt târziu și rătăcit de mierlă,
S-a-ntomnat de-acum
În a surorii grădină, e liniște și calm;
A devenit un înger.

Amurg în Lans

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pribegie prin vara amurgită
De-a lungul snopilor de grâu îngălbeniți. Sub bolți văruite
Unde rândunica intra și ieșea în zbor, am băut un vin înfocat.
Frumoasă-i melancolia și râsul de purpură.
Seara și miresmele întunecate ale ierbii
Ne răcoresc cu fiori frunțile fierbinți.
Ape de argint curg peste treptele codrului,
Noapte și fără de grai o viață uitată.
Prietenie; poteci înfrunzite spre sat.

Tăcere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Peste păduri licăre palidă o lac
Luna ce ne cufundă-n vis,
Salcia de lângă negrul lac
Plânge în noapte cu glas stins.
Se frânge-o inimă nestins,
Valul ridică ceața din zăcere
Tăcere peste tot, tăcere.