Gabriela Melinescu – Un Decembrie

Plăcută senzație, stare de spirit translunarăcă aparțin unei alte planetefiind o străină proaspăt sosită să zicemdin Saturn,rătăcită printre oameni fără gelozie,fără aversiune,privind prin ferestrele caselor,contemplând.Senzația că sunt atât de singurăîncât nicio armă nu mă poate răni,că nimic din ce mi se poate întâmplanu poate să-mi întunece sufletulcă inima mea e o piatră roșie căzută din … Citește mai mult

Gabriela Melinescu – Cămașa Albă

A plecat la vânătoare tatăl meu, tatăl meuÎncuiindu-și în casetă de aramă dantura de minereu.Ca un voievod candid de draci plin și dehematii a plecat lăsând în cui singură cămașa lui crin crescut în gratiiAleluia,Ale lui.Se aude cum respiră ca un muzical ostaticÎntre tatăl meu și ea umblă aer galben static.Nările tăcut în aerîl adulmecăse … Citește mai mult

Gabriela Melinescu – Balada

Tată strălucitor împotriva îndrăgostițilorcine ai fost tu, cu pieptul dulce,care nu vrei să mă priveștiși hainele scumpe pe piele să ți se culce. Purtat de aripi roșii de copiila capătul urii unde soarele vuiește,tată al străvechilor tineri, iată,cum un cuțit neprihănit în tine lovește. Și în timp ce alunecă apaliberi și prăbușiți tinerii de platină … Citește mai mult

Gabriela Melinescu – Pasărea Care Plânge

Cum priveam fixamurgul răspândit până în sânge,pe o ramură am zăritpasărea care plânge.Cum nimeni nu era între noiam șoptit:poate ești numai un copil vrăjit.Cum priveam fixpe fereastră cineva a strigat;aerul din aer s-a mișcat,tot ce văzusemca fumul s-a spulberat.Ce amintire, șușoteam noaptea;durerea din om în pasăre a trecut.Sau poatenumaimi s-o fi părut.

Gabriela Melinescu – Corbii

Peste câmpia ninsă nimic nu exista,umblam ca în lichide orbii.Chiar fără trup, cineva se străduia să fie,când au venit deodatăparcă ținuți de-o mână deasupra noastrăcorbii.Astfel s-a petrecut și după-amiaza.Câmpia de ea însăși s-a desprins.Un animal cu vlagă a-nceput să creascăpe sub calota albăs-a umflat zăpada gata să plesnească.Și noaptea s-a mișcat ceva,un mușchi al aerului, … Citește mai mult

Gabriela Melinescu – În Zorii Zilei Îmi Amintii

În zorii zilei îmi amintiicum a fost aievea și nu în viscând umblam prin parcul nemuritor în caremama orbită de lacrimicu un gând anume m-a trimis.Și prinsă de lumina vânătă păreamcă sunt în somn încă,mergând cu o coamă stufoasă pe spate,când gigantic parcul îmi apărucu întunecimi și vuiete dulci sfărâmând pietrele toate.O, și eu, am … Citește mai mult

Gabriela Melinescu – Pasăre De Somn

Somnul vine de la un copil.Se bea, în somn, se mănâncă.Fosforul cade de pe meaîntr-o făptură de clopot adâncă.Pasăre ești. Fără cuvinte dispari.Trupul stă departe.Pasăre de somn canar,deasupra spiralei, vas fără toarte.Unde suntem. Plutind, au venitca niște funduri de mare misterele.Iarba se-nalță mugind,deasupra se izbesc toate sferele.

Gabriela Melinescu – Pământ Pătruns în Inimă

Nu mai dorm nopțile,mi-am pierdut somnul.Singură mă întreb și-mi dau sfaturi.Ce poate face cititorul în stelecând simte că pământul patrieii-a pătruns în inimă?Pe cap îl purtase ca o coloană ascunsă în păr.Lângă izvor am fost văzută ca o tânără cariatidă căreia i s-au pus dinadins pietre pe spate, ca să-și plătească odihna cu ele.Apoi încet, … Citește mai mult

Gabriela Melinescu – Către

La miezul nopții să mă ocroteșticând vin cu măruntaiele vărsate,ca animalul blând, sfâșiatde colții celui mai puternic.O uriașă legendă mă acoperă.În trufie sunt frunze și făpturicare se schimbă în fiare.Ochi răi și rufe indecenteerau expuse la fereastra lumiiunde cu disperare am privit.Ești împotriva mea, disparilăsând în locul tău tăcere,și soiul de oameni care sarca și … Citește mai mult

Gabriela Melinescu – Bereta Roșie a Lui Paracelsus

Valoarea ta: o viață rătăcitoare.Eternitatea ta: nașterea în apropiere de podul Diavoluluisub care curge râul Sihl, lângă Einsiedeln.Iubesc bereta ta roșie mai mult decât toate învățăturile,bereta care se poate transforma în trandafir,apoi în crin alb,și la urmă într-o stea întunecată.Iubesc bereta ta roșie prin care Dumnezeu însuși vorbeșteinsesizabilul dialect al filozofilor.Te întâlnesc încă pe mare, … Citește mai mult