François Villon – Versuri.pro

Cântec

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

La-ntoarcerea din închisoare,
Unde aproape c-am murit,
Fortuna de mă vrea lovit,
Spuneți și voi, e-n eroare!
Căci ura contra mea îmi pare
Firesc să se fi potolit,
La-ntoarcere!
Și dacă, neîndurătoare,
Ea vrea ca eu să fi pierit,
Fă, Doamne, sus să fiu primit
În Casa îndurării Tale,
La-ntoarcere!

Înaltele Nelinisti

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Înaltele nelinisti din plopi s-au deșteptat
Și-n ierburile prinse de presimțiri strecoară
Cu șoșote, un tremur de gând întunecat,
Și carnea goală-a verii deodată se-nfioară.
Ce uneltiri apasă și cine stă la pândă?
O clipă heleșteul se face de pământ,
Sibila prinsă-n spasme cu frunza spumegândă,
O plută despletită profetizează-n vânt.
Surd, în zăduful zării s-a zvârcolit o zvoană:
Furtună-n cap cu goarne zbucnite din senin
Galopuri nevăzute, bubuitoare zboruri..
Crunt, Nordul își răstoarnă cumplita lui bulboană
Din care grele armii de nori vuind în coruri
Cu tolbele de ploaie și grindeni pline vin.
1943, iulie 25

Baladă cu Același Tâlc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În vechiul grai franțuzesc.
Dar sfinții-apostoli undi-s oare,
Cu patrafir, strai bogat,
Îcinși cu stole și stihare,
Ce-l iau de gât pre necurat
Încins de rău și de păcat?
Ca orice om de rând s-au frânt,
Cu toții lumea o-au lăsat:
Ca pleava spulberată-n vânt.
Dar din Constantinopol cei
Chezari cu pumnul daurit,
Și încă, riga Franciei,
Între toți regii-mpodobit
Ce pentru Domnu’ a ctitorit
Locaș de-nchinăciuni preasfânt?
Fost-a la vremea lui slăvit?
Ca pleava spulberată-n vânt.
Ci undi-i, din Vienne și Grenobles
Delfinul scump, viteaz; și mai,
Cei din Dijon, Salins ori Doles,
Domnii și-odraslelele de crai
Cu oameni, curte și alai,
Crainici, trompeți, urmași? ei sînt,
Oricât se ghiftuiră, vai,
Ca pleava spulberată-n vânt.
Prinții așişderi morții-s dați
Ca orice om de pre pământ,
Geaba îs triști ori mâniați, –
Ca pleava spulberată-n vânt.

Pe Voi Vă-Nvaț, Frați de Pahare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pe voi vă-nvăț, frați de pahare,
spre-a ține-ntotdeauna minte:
fugiți de-a iadului vâltoare
că vă-ntăciună în morminte
și mușcă de-i ieșiți nainte.
Petreceți cât puteți de bine
dar, pe cel sfânt! , luați aminte
la ceasul morții care vine!.
Las orbilor de la Quinze-Vingtz
sau, altfel zis, celor Trei-Sute
de la Paris, nu din Provins
(că li-s datornic pe vândute) ;
fără de toc, dar să-i ajute,
grozavii ochelari ai mei,
ca-n țintirim s-aleagă iute
pe cei cuminți de derbedei.
În gropi nu-s râsete, hârjoane.
Și ce-i dacă-au avut de toate
și-ntinși pe blănuri și divane
băură vin pe săturate,
dansară, petrecură foarte,
puși pe chiolhane și cadâne?
Plăcerile se sting, la moarte,
păcatul însă-n veci rămâne!.
Mă uit în gropniți cu emoții
și-mi spun, privind la scăfârlii:
au fost consilieri cu toții
ori pristavi marii visterii,
au cărăuși de rând? Nu știi!
Orice s-ar spune, nu vă mire;
între vlădici și lampagii
nu poți să faci deosebire.
Iar cele care își făceau
una la alta temenele
(din care unele domneau,
iar restul se frângeau de șele),
acum s-alături sub podele.
Domniile s-au dus și ele;
nici dascăli, nici ciraci nu sunt.
Sunt morți. O, ia-le duhul, Doamne,
că trupurile-au putrezit!
Chiar dacă-au fost domni mari sau doamne
și tot cu dulciuri s-au hrănit,
gătite cât mai felurit,
azi, spulberați de praf, de soartă,
și râs, și chef l-au isprăvit.
Isuse-ndură-te și-i iartă!.
Scriu pentru răposați cântare
și-n gura mare am s-o zic
celor cu drept de judecare
ce nedreptatea o dezic
și nu precupețesc nimic
pentru obșteasca datorie:
să-i ierte sfântul Dominic
și Domnul, morți când or să fie!.
(octetele146-152)

Epistolă Către Prieteni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Vă îndurați de mine, îndurare,
Atât măcar, prieteni, de-ați avea!
În hrubă zac, nu sub un pom în floare,
Aici, în surghiunia cea mai grea,
Cum Domnul se-nvoi cu Soarta mea.
Cocote, crai, novici și tinerei,
Voi acrobați, voi dansatorii cei
Mai iuți ca strechea, ageri ca iatanul,
Cu voci ca zvonul unor clopoței,
Aici îl lăsați pe Villon sărmanul?

Voi menestreli cântând în voia lor,
Craidoni, ce numai râdeți și glumiți,
Și risipiți bani buni ori calpi cu spor,
Oameni de duh, oleacă aiuriți,
Estimp el moare de mai zăboviți.
Stihuitori de cântec, vers, orații,
De se va stinge, faceți-i libații.
El zace, raze nu-i aduc aleanul,
Nici adieri, i-s ziduri grele frații.
Aici îl lăsați pe Villon sărmanul?

Veniți să îl vedeți în pătimire,
Nobili iertați de orice bir și dare,
Neaplecați la legi și cârmuire,
Ci doar în fața Domnului cel mare.
Postind duminici, marțile, oricare,
Lui dinții ca de greblă i se fac,
(Din coji uscate, nu din cozonac),
Și-i toarnă-n mațe apă cu toptanul,
În hău adânc nu-i masă, nici hamac,
Aici îl lăsați pe Villon sărmanul?

Juni ori bătrâni, prinți ce vă pomenesc,
Aduceți-mi iertare cu sigiliu domnesc,
Și scoateți-mă-n coș, tras cu arcanul.
Așa se-ajută porcii, mă gândesc;
Guiță unul doar, în turmă o tulesc.
Aici îl lăsați pe Villon sărmanul?

Balada Ziselor Mărunte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Știu musca-n lapte de-a picat,
știu rang pe haina omului,
știu de-i senin ori înnorat,
știu bine rodul pomului,
știu după clei de soiul lui,
știu lucrurile ce-s de-un hram,
știu cine-i harnic ori haihui,
știu tot, de mine habar n-am.

Știu haina după epolet,
știu orice rasă monahală,
știu pe stăpân și pe valet,
știu pe măicuță după poală,
știu hoțul după ciripeală,
știu cine-i lacom la bairam,
știu unde-i vin ori bute goală,
știu tot, de mine habar n-am.

Catâr, catârcă știu ce mi-s,
știu câte poartă în spinare,
știu de Belet și de Beatrice,
știu pe abac o adunare,
știu de-amăgiri și de visare,
știu pe husit de ce-i infam,
știu Roma ce putere are,
știu tot, de mine habar n-am.

Prințe, știu despre fiecare,
știu după chip orișice neam,
știu că de moarte nu-i scăpare,
știu tot, de mine habar n-am.

Balada și Povața Frumoasei Coifărese

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

La fetele de dragoste.
Deci cugetă, Mânușereasă,
Ce te-am școlit când erai jună;
Și tu, Blanche, Pingelăreasă,
Acum e vremea cea mai bună:
Cu amândouă mâini adună,
De cruți bărbații, ai greșit,
Că vremea babei va s-apună
Ca banul scos din circuit.
Și tu mândră Cârnățăreasă
Ce dănțuiești cu dibăcie,
Tu, Guillemete, Tapițereasă,
Nu-mi râde sfatul, c-o să vie
Vremea să-nchizi la prăvălie;
Bătrână, când te-ai veștejit,
Doar popi cărunți o să te știe,
Ca banul scos din circuit.
Și tu Jeaneto, Scufăreasă,
Vezi să nu pici în laț cumva;
Catrino, ce croiești mătasă,
Bărbații nu-i mai alunga:
Cine-i urâtă, să nu stea,
Cu zâmbete tot i-a momit.
Doar hoașca nimeni nu o vrea,
Ca banul scos din circuit.
Fetelor, pricepeți odată
De ce m-am plâns și jeluit:
Că nu-s de nimeni căutată,
Ca banul scos din circuit.

Petiție la Ducele de Bourbon

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Stăpân al meu şi prinţe preatemut,
Lujer de crin, din rege zămislit,
François Villon, ce soarta l-a bătut
Cu vânătăi avane, crunt lovit,
Te roagă prin scrisoarea lui, smerit,
Să-i dai un împrumut dacă ai vrea;
La toate Curţile e gata a jura
Că-ţi dă ‘napoi, nu pierde-ncredinţarea:
Nici pagubi, nici câştig nu ai avea,
Nimic n-ai pierde, decât aşteptarea.
De la alţi prinţi lescaie n-a cerut,
Doar de la tine, robul tău, cel care
Din şase scuzi primiţi cu împrumut,
Mai toţi i-a cheltuit pentru mâncare.
De-odată a-i plăti, după onoare,
Uşor şi de îndată se-mplineşte;
În codrul din Patay ghinzi de găseşte
Şi din castane împlinind vânzarea,
La ţanc, fără zăbavă te plăteşte;
Nimic n-ai pierde, decât aşteptarea.
Ci de puteam să-mi vând din sănătate
Unui lombard, ce-i lacom prin natură,
Lipsa de bani cum mă mâna din spate,
Poate-ncercam şi astă aventură.
N-am bani în sân, nici pungă la centură;
O, Doamne bun, îţi spun mirarea toată,
Că orice cruce-n cale mi se-arată,
De lemn ori piatră-i, asta mi-e onoarea;
De-ar fi s-o văz pe cea adevărată,
Nimic n-ai pierde, decât aşteptarea.
O, prinţ de crin şi plin de bunătate,
Ce greu mi-ar fi, vei înţelege poate,
De nu mi s-ar plini acum rugarea.
Ascultă, rogu-te, m-ajută şi socoate:
Nimic n-ai pierde, decât aşteptarea.
Du-te scrisoare, iute saltă,
Chiar de n-ai limbă, nici picioare,
Să spui în a ta cuvântare
Că sărăcia rău m-asaltă.
în româneşte de Dan Dănilă

Basm

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

La miezul nopții-n iezer de cleștar
Furiș se scaldă fata de pescar,
Cămașa, fota, smulse, mototol,
Din stuf duc dorul trupului ei gol.
Pe limpezimea sânilor ce ies
Bujori de apă alte strafe țes.
Ea când se joacă sub poleiul pal,
Cu mingea lunii azvârlită-n val,
Când fulg de auroră zâmbind pe lac,
O poartă, plută, unda după plac
De-i licăre peste genuni hoinar
Seninul părului de chihlimbar,
Când, albă vidră, se repede-n fund,
Unde tipari de raze se ascund,
Cu degete urzite în voloc
Să-și dibuie sălbaticul noroc.
Bat mreanele picioarelor argint?
Ea-și subțiază-notul spre alint,
Lin se lungește-n spume ca-n crivăț,
Și strânge-n brațe valul fermecat,
Și-și mângâie iubitul diafan
Cu-a palmelor căușe de mărgean,
Se arcuiește peste el atât
Că stele-i vin la umeri și la gât,
Și cum ia-n piept molatecul talaz,
Luceafărul i-atârnă de grumaz.
Cât zuliari pe-alaiul ei ceresc
Clăbuci de nuferi o învăluiesc
Cresc inelate apele de spasm,
Ea tot mai singură-i ca într-un brâu.
Atunci, ca să-și viseze visul tot,
Ea-și face-un leneș din înot,
Și o pâlește spaima ca un dor;
De s-ar ivi acum un zburător!.
Zvâcnind întreagă, scoate boiul sui,
Dar nici un fat-frumos la pândă nu-i,
Doar din tufiș privighetori mladie
Întind liane lungi de melodii.
Și-aprins de dragul ei, tot cerul greu
Cu zodiile lui se mută-n heleșteu.

Lauda Mariei d'Orléans

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Epistolă către Maria d’Orléans
[Spusă la nașterea Mariei]
Jam nova progenies celo demittitur alto
Virgiliu, Bucolica IV, versul 7.
O, lăudată întrupare
Din cer trimisă nouă jos,
Din nobil crin coborâtoare,
De la Iisus dar prețios,
Maria, nume grațios,
Izvor de milă și de har,
Prinos al ochilor, voios,
Ea pacea ne-o aduce-n dar!.
E pacea pentru cei bogați,
Și sprijin pentru cel sărman,
Potrivnic celor declasați,
Vlăstar atât de necesar,
Purtat în curăție doar,
-Păcatul biblic exceptat-
Încât pot spune foarte clar:
E binele întruchipat!.
Sfânt nume, de popor iubit,
Leac celor buni, pază la rău;
Seniorului prim prunc dorit,
Fiică din chiar sângele său,
Și a lui Clovis coastă; Nou-
născută, glorios creată,
Al cerului înalt cadou
Venită pacea să ne-o-mpartă!.
Cu dragoste de Dumnezeu
De-un nobil Cezar concepută,
De mari și de cei mici mereu
Cu bucurie percepută,
Din drag de Dumnezeu, făcută
Să-mpace pe cei învrăjbiți
Și libertate să aducă
Celor din urmă osândiți.
Unii, cu mintea-n suferință
Și spiritul întunecat,
Discută-a Domnului voință
Și-n ignoranța lor, de fapt,
Ar fi dorit să fiți băiat;
Dar voia Lui facă-se-n fine,
Căci noi avem de profitat :
Ce face Domnu-i cel mai bine.
Iar din Psalmist citez acum:
”Delectasti me, Domine
In factura tua”, și spun:
”Copil al clipelor divine
Sublim destin între destine,
Mană din Cer și desfătare
Răsplată-a faptelor de bine
Și-a relelor din noi, iertare!”.