https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/francesco-petrarca-sonetul-v-il-canzoniere https://versuri.pro/francesco-petrarca-sonetul-v-il-canzoniere#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88136 →]]> O elogiază pe Laura inserând numele ei în versuri.
Când eu te chem șoptit, căci Amor scrie
numele tău în inima mea pură,
ca să te laud, iute-mi ies din gură
trei sunete ce-ncep să te descrie.
Căci e real, ai har, și ai mândrie,
ce-a ta valoare dublă o făcură;
Dar, taci, că sunt și alții ce-o plăcură,
finalul strigă, ce te circumscrie.
Și laudele repede te-așază,
pe-un piedestal de vorbe îndulcite,
ce onorează firea ta frumoasă;
încât și Apollo parcă se-mbufnează
că de-ale sale ramuri înverzite
nu se vorbește cu așa emfază.

]]> https://versuri.pro/francesco-petrarca-sonetul-v-il-canzoniere/feed 0 https://versuri.pro/francesco-petrarca-cxxxii https://versuri.pro/francesco-petrarca-cxxxii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=21693 →]]> De nu-i iubirea ce eu simt, ce-i oare?
Iar dacă-i ea, mă-ntreb ce e iubirea?
E-un lucru rău? De ce-i râvnesc rănirea?
E-un lucru bun? Atunci de ce mă doare?
Cum plâng când cer plăcerea arzătoare?
De n-o doresc, la ce-ar servi jelirea?
Cum poți atât când nu-ți dau consimțirea,
o, rău plăcut, o, moarte-nvietoare?!
Iar de consimt, eu plâng pe nedreptate.
În barca fără cârmă stau cu plânsu-mi;
furtuni pe mare vin să se aștearnă.
Ușor de-nvățături, greu de păcate,
așa încât nu știu ce vreau eu însumi,
mi-i vara frig și ard în plină iarnă.

]]> https://versuri.pro/francesco-petrarca-cxxxii/feed 0 https://versuri.pro/francesco-petrarca-sonetul-xlv-il-canzoniere https://versuri.pro/francesco-petrarca-sonetul-xlv-il-canzoniere#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=21709 →]]> Îi dăruiește trei lucruri unui amic.
Să pui obrazul plâns ce obosește,
pe primul dar, drag domn, ce-i de la mine,
și de acum să te păzești mai bine
de-Amor cel crud, ce chipul ni-l albește.
Cu-al doilea și brațul stâng păzește
calea pe unde el pătrunde-n tine,
că-i vară sau e iarnă cont nu ține –
căci drumu-i lung, iar timpul se grăbește.
Cu-al treilea din ierburi bea fiertură
ce gândul care doare îl destramă –
dulce-n final, deși amară-n gură.
Și să m-așezi în inima ta pură,
de-acel vâslaş pe Styx să nu am teamă,
chiar dacă n-am în ruga mea căldură.

]]> https://versuri.pro/francesco-petrarca-sonetul-xlv-il-canzoniere/feed 0 https://versuri.pro/francesco-petrarca-mi-i-inima-prea-plina-de-o-dulce-desfatare https://versuri.pro/francesco-petrarca-mi-i-inima-prea-plina-de-o-dulce-desfatare#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=21725 →]]> Mi-i inima prea plină de-o dulce desfătare
Ce m-a vrăjit din ziua când am privit-o-ntâi,
Și orb aș vrea de-acuma în viață să rămâi,
Căci nu-ndur alte chipuri, de-ar fi ispititoare.
Și totuși, părăsit-am pe-Aceea ce-o doresc
Cu-atâta foc. Dar gândul mi-i învățat așa
S-o vadă doar pe dânsa, că tot ce nu e Ea,
Cu silă nesfârșită și ură ocolesc.
În astă vale-nchisă, de stânci împrejmuită,
Unde-și găsește-oftatul meu liniștea dorită,
Mă retrăsei cu Amor, îngândurat stingher.
Nu aflu-aici femeia, ci ape, stei și cer,
Și soare, și icoana trecutei clipe care,
Oriunde mi-ar fi gândul, în gândul meu apare.

]]> https://versuri.pro/francesco-petrarca-mi-i-inima-prea-plina-de-o-dulce-desfatare/feed 0 https://versuri.pro/francesco-petrarca-sonetul-xxxix https://versuri.pro/francesco-petrarca-sonetul-xxxix#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=21741 →]]> Suferă dacă nu vede ochii ei frumoși; teama că o deranjează este înfrântă de dorința de a fi lângă ea.
Simțeam deja că-n piept mi se răcește
acel duh ce ia viață de la tine;
și pentru că așa cum știm prea bine,
orice animal de moarte se ferește.
Pe-un drum care aiurea rătăcește,
dorinței eu i-am dat puteri depline:
și zi de zi se ține scai de mine,
eu îi rezist, dar ea m-ademenește.
Și-ncet m-a dus, umplându-mă de-ocară,
să văd iar ochii ce-mi aprind ființa,
și grijă-aveam să nu le fiu povară.
Și-oi mai trăi, c-acești ochi au putința
să prelungească viața mea amară;
apoi să mor, căci nu-mi urmez dorința.

]]> https://versuri.pro/francesco-petrarca-sonetul-xxxix/feed 0 https://versuri.pro/francesco-petrarca-de-nu-i-iubire-ceea-ce-simt-ce-dar-sa-fie https://versuri.pro/francesco-petrarca-de-nu-i-iubire-ceea-ce-simt-ce-dar-sa-fie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=21757 →]]> Din volumul „Petrarca-Sonete” – traducere de Lascăr Sebastian (Editura Tineretului-1959).
De nu-i iubire ceea ce simt, ce, dar, să fie?
Și de-i iubire, spune-mi ce lucru e și nu-i?
E rău? De ce atuncea mi-i dulce chinul lui?
E bun? De ce mă apasă și vrea să mă sfâșie?
Când singur caut chinul, la ce mai plâng cu foc?
Și de nu-l vreau, la ce bun mă jălui în tăcere?
O, moartea mea cea vie, bolnava mea plăcere,
Cum poți să-mi fii stăpână, când n-o doresc de loc?
Și de-o doresc, nedrepte mi-s chinurile toate.
Și-așa, bătut de vânturi potrivnice, pe mare,
Mă leagănă o luntre, fără lopeți, ușoară.
Și-n luntre nu duc gânduri senine, duc păcate,
Că nu mai știu eu singur ce vreau și ce mă doare,
Și ard în miezul iernii și tremur când e vară.

]]> https://versuri.pro/francesco-petrarca-de-nu-i-iubire-ceea-ce-simt-ce-dar-sa-fie/feed 0 https://versuri.pro/francesco-petrarca-sonetul-xi-il-canzoniere https://versuri.pro/francesco-petrarca-sonetul-xi-il-canzoniere#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=21678 →]]> Speră că timpul va lua din frumuseţea Laurei şi o va face mai miloasă.
De-aş fi scutit de jalea cea haină
şi de al vieţii chin ce mă străpunge,
când, doamnă, tu bătrână vei ajunge
şi-n ochii tăi n-o să mai văd lumină,
iar păru-ţi blond de-argint o să devină,
ghirlanda ce-a fost verde se va frânge,
obrajii-ţi vor rămâne fără sânge,
şi eu în plâns n-o să găsesc odihnă:
poate Iubirea îmi va da putinţa
să-ţi spun cât am răbdat eu în tăcere
ani, zile, ore ce-au trecut discrete;
dar dacă soarta-mi va nega dorinţa
n-aş vrea să simt atunci înc-o durere
aflând că ai avut târzii regrete.

]]> https://versuri.pro/francesco-petrarca-sonetul-xi-il-canzoniere/feed 0 https://versuri.pro/francesco-petrarca-sonetul-xxi-il-canzoniere https://versuri.pro/francesco-petrarca-sonetul-xxi-il-canzoniere#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=21694 →]]> Se consolează văzând că amicul Boccaccio s-a eliberat din lanţurile iubirii.
Amor plângea, cum plâns-am eu odată
când paşii mei de el n-au stat departe,
văzând acel efect acerb şi-aparte
că inima din lanţuri ţi-e scăpată.
Pe drumul drept azi Dumnezeu te poartă;
cu mâinile spre cer mă dau deoparte
şi-i mulţumesc că rugile-nălţate
le-ascultă milostiv şi că ne iartă.
Şi dacă-ntors la căile plăcute,
ca să renunţi la firea pofticioasă,
vei întâlni doar şanţuri şi coline,
e ca să vezi, cărarea e spinoasă
şi greu este urcuşul spre virtute,
prin care-un om mai valoros devine.

]]> https://versuri.pro/francesco-petrarca-sonetul-xxi-il-canzoniere/feed 0 https://versuri.pro/francesco-petrarca-cu-cat-sunt-mai-aproape-de-cel-din-urma-ceas https://versuri.pro/francesco-petrarca-cu-cat-sunt-mai-aproape-de-cel-din-urma-ceas#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=21710 →]]> Cu cât sunt mai aproape de cel din urmă ceas
Ce numai el scurtează mizeria umană,
Cu-atât văd ce grăbit e al vremii ager pas –
Şi să mai sper în vreme e amăgire vană.
Spun gândurilor mele: Curând se va topi
Ca neaua huma aspră a trupului. Nu mult
Răstimp de-ale iubirii de-acum vom mai vorbi,
Căci vine potolirea simţirii în tumult.
Cu trupul deodată, speranţa se va duce
– Ea care-atât ne-ndeamnă iluzii să nutrim –
Şi lacrima, şi râsul, şi teama, şi mânia.
E limpede cum printre păcatele năuce
Şi sterpe, regăsită se nalţă omenia.
Şi cum ades zădarnic oftăm şi suferim!

]]> https://versuri.pro/francesco-petrarca-cu-cat-sunt-mai-aproape-de-cel-din-urma-ceas/feed 0 https://versuri.pro/francesco-petrarca-sonetul-xvi-il-canzoniere https://versuri.pro/francesco-petrarca-sonetul-xvi-il-canzoniere#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=21726 →]]> De îndată ce o vede pe Laura sau se gândeşte la ea, inima i se tulbură şi este uluit peste măsură, de aceea fuge.
Când mă întorc spre partea aceea-n care
al doamnei chip ca soarele luceşte,
şi pentru că în minte-mi zăboveşte
acea lumină ce mă arde tare,
eu inima îmi simt că vrea să zboare,
dar când lumina vie brusc păleşte,
merg ca un orb ce-n beznă dibuieşte,
constrâns să plece – unde, habar n-are.
Deci ca să nu simt lovituri de moarte,
eu fug; dar n-am cum să întrec dorinţa
ce peste tot se ţine după mine.
Şi plec tăcut, căci orice vorbe moarte
fac oamenii să plângă; şi-am dorinţa
să vărs eu singur lacrimi cristaline.

]]> https://versuri.pro/francesco-petrarca-sonetul-xvi-il-canzoniere/feed 0