Florin Piersic – Versuri.pro

Latino Lasciv

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Trece timpul, trece timpul, iubirea mea.
El nici nu știe că să facă altceva.
Și-l laud din când în când să mă pun bine cu el
Ca să-mi lase cât mai mult timp să te iubesc.
Și-mi place noaptea să fiu cu tine, sub ploi..
Îmi place noaptea, dansând lasciv noi amândoi.
Îmi place toamna când plouă peste viața mea,
Îmi place noaptea atunci când plouă peste noi.
Treci prin viață cu un aer mai detașat,
Dar cu speranțe și cu visuri și îmbrăcat
Pentru că eu, la rândul meu, să-ți las impresia, draga mea,
Că pot fi chiar și fericit, oare-i așa? Oare-i așa?.
Și-mi place noaptea să fiu cu tine, sub ploi..
Îmi place noaptea, dansând lasciv noi amândoi.
Îmi place toamna când plouă peste viața mea,
Îmi place noaptea atunci când plouă peste noi.
Și-mi place noaptea să fiu cu tine, sub ploi..
Îmi place noaptea, dansând lasciv noi amândoi.
Îmi place toamna când plouă peste viața mea,
Îmi place noaptea atunci când plouă peste noi.
Îmi place noaptea atunci când plouă peste noi.
Peste noi, peste noi..

Femeia E Secretul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Când ea te-a atras c-o privire sau cu-n surâs inocent,
Devii doar o pradă ușoară, pe loc, chiar din primul moment.
La dans, când își lasă obrazul încet peste umărul tău,
Ai impresia că lumea-ntreagă-i a ta și uiți ce e bine, ce-i rău.
Femeia e secretul, ades nebănuit,
Ea este începutul, tot ea e și sfârșit.
Ea lumea o rotește și amețești și tu,
Ești sclavul ei pe veci, de vrei sau nu.
În șoapte ea știe s-adune nectar și venin la un loc,
Ce dulce, ce dulce povară e dragostea ei, ce noroc!
Ea știe mereu care-i drumul pe care și tu-l vei urma,
Dar ți-e bine așa și acasă te simți doar când ești alături de ea.
Femeia e secretul, ades nebănuit,
Ea este începutul, tot ea e și sfârșit.
Ea lumea o rotește și amețești și tu,
Ești sclavul ei pe veci, de vrei sau nu.
Femeia e secretul, ades nebănuit,
Ea este începutul, tot ea e și sfârșit.
Ea lumea o rotește și amețești și tu,
Ești sclavul ei pe veci, de vrei sau nu.

Anemone Mii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ploua peste amintiri; e frig și mă gândesc la tine. Visurile mele fiind duminicile întâlnirilor trăite de noi, cândva. Nu pot să uit prima lacrimă din ochii tăi, cât și prima ploaie căzută pe acoperișul căsuței noastre din munți, acum părăsită.
Cu tine-n gând, mă reazem de vânt și visez la zilele când erai pe pământ numai tu.
Și-ncep să te chem, dar tu nu m-auzi, nici atuncea când plâng, și plâng.
Dacă vei reveni, te voi reinventa strecurându-mă-n vise construite cândva.
Și ochii tăi verzi de smarald pe care îi adoram, îi vreau înapoi în lumea de vis în care noi doi trăiam.
Dacă vei reveni, te voi primi cu anemone, mii.
Și-alături de noi vor dansa viața și fericirea în doi.
Acuma știu, sigur că știu, că tu vei reveni și vom fi iar, ca și atunci, îndrăgostiți. Să știi.
Noaptea asta nu mai are mult ca să devină mâine, iar ziua care așteaptă afară te va întâmpina ca în acele mici dimineți ale noastre, acoperindu-ți pielea, pielea ta albă cu aur și lumină.
Cu tine-n gând, mă reazem de vânt și visez la zilele când erai pe pământ numai tu.
Și-ncep să te chem, dar tu nu m-auzi, nici atuncea când plâng, și plâng.
Dacă vei reveni, te voi reinventa strecurându-mă-n vise construite cândva.
Și ochii tăi verzi de smarald pe care îi adoram, îi vreau înapoi în lumea de vis în care noi doi trăiam.
Dacă vei reveni, te voi primi cu anemone, mii.
Și-alături de noi vor dansa viața și fericirea în doi.
Acuma știu, sigur că știu, că tu vei reveni și vom fi iar, ca și atunci, îndrăgostiți. Să știi.
Dacă vei reveni, și viața ar dansa pentru noi.
Da, viața, viața.
Da.

Un Pas pe Zăpadă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cu joben, baston și papion, intră-n decorul de lemn și de carton,
Va fi un erou ce ne va uimi în nou,
Însă el nu-i acel de pe scenă..
Un pas pe zăpadă-ntâi se topește ușor și dispare,
Mă-ntreb cine-l știe pe-actor fără masca lui surâzătoare.
Când din rolul vieții a rămas pe zăpadă trist și trecător,
Un pas, doar un pas..
A jucat și-n hohote a râs chiar dacă-n suflet ca un copil a plâns..
A fost rolul lui cel visat, cel așteptat, însă el nu-i acel de pe scenă.
Un pas pe zăpadă-ntâi se topește ușor și dispare,
Mă-ntreb cine-l știe pe-actor fără masca lui surâzătoare.
Când din rolul vieții a rămas pe zăpadă trist și trecător,
Un pas, doar un pas..
E târziu, din teatru a plecat,
E frig afară și-a nins neîncetat..
Lumina s-a stins și cu ea s-a stins un vis,
Fiindcă el nu-i acel de pe scenă.
Un pas pe zăpadă-ntâi se topește ușor și dispare,
Mă-ntreb cine-l știe pe-actor fără masca lui surâzătoare.
Când din rolul vieții a rămas pe zăpadă trist și trecător,
Un pas, doar un pas..
Un pas pe zăpadă-ntâi se topește ușor și dispare,
Mă-ntreb cine-l știe pe-actor fără masca lui surâzătoare.
Când din rolul vieții a rămas pe zăpadă trist și trecător,
Un pas, doar un pas..
Doar un pas, doar un pas..
Pas..

O Poveste de-o Zi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Am bătut cale lungă și de drum obosit,
M-am oprit ca să beau o cafea.
Într-un colț din local, de amintiri prăfuit,
Un vals lent, gramofonul cânta.
M-ai văzut, ne-am privit ochi în ochi amândoi,
Și-am dansat povestind despre noi.
O poveste de-o zi, știi și tu, și eu știu:
Pentru noi e puțin prea târziu.
Zi-mi tot ce vrei să îmi spui și că n-aș vrea să te pierd,
Te mai privesc o secundă și plec.
Tu ai vise 1000, către care alergi,
Eu am multe, prea multe amintiri.
Nu ne spunem pe nume, suntem doi călători;
Ne citim sufletul din priviri.
Nu avem început ca să n-avem sfârșit,
Am fost sinceri și nu ne-am mințit.
O poveste de-o zi, știi și tu, și eu știu:
Pentru noi e puțin prea târziu.
Zi-mi tot ce vrei să îmi spui și că n-aș vrea să te pierd,
Te mai privesc o secundă și plec.
O poveste de-o zi, știi și tu, și eu știu:
Pentru noi e puțin prea târziu.
Zi-mi tot ce vrei să îmi spui și că n-aș vrea să te pierd,
Te mai privesc o secundă și plec.
Și plec. Plec.

Pe Cărările Vieții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pot povesti încă o viață de câte-n lume am văzut,
despre iubire și despre oameni pe care-n drum i-am cunoscut.
Am încercat de toate-n viață, cu două mâini am luat și-am dat,
Cunosc speranța și disperarea, am fost rănit și am iertat.
Am colindat pe cărările vieții cu pasul rar sau mai grăbit
Și am strâns vise și am strâns gânduri și încă nu am obosit.
Am învățat din greșelile mele, însă și de tăceri și de minciuni m-am lovit,
Dar trecând peste ele, și cu bune și rele,
Am aflat rostu’ vieții și-am trăit, și-am iubit.
Am întâlnit femei frumoase ce mi-au dat tot ce-aveau mai bun,
Le-am strâns în brațe, le-am strâns în suflet,
Și le-am iubit ca un nebun.
Dar știu cum sună și tăcerea, îi știu și cântecul amar
Și cum te-alină dacă ți-l cântă pe struna lui un lăutar.
Am colindat pe cărările vieții cu pasul rar sau mai grăbit
Și am strâns vise și am strâns gânduri și încă nu am obosit.
Am învățat din greșelile mele, însă și de tăceri și de minciuni m-am lovit,
Dar trecând peste ele, și cu bune și rele,
Am aflat rostu’ vieții și-am trăit, și-am iubit.
Am colindat pe cărările vieții cu pasul rar sau mai grăbit
Și am strâns vise și am strâns gânduri și încă nu am obosit.
Am învățat din greșelile mele, însă și de tăceri și de minciuni m-am lovit,
Dar trecând peste ele, și cu bune și rele,
Am aflat rostu’ vieții și-am trăit, și-am iubit.
Și-am iubit.

Viața Este o Poveste

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Viața este o poveste,
Fiecare din noi este chiar erou cunoscut sau neștiut.
Fiecare din noi are un capitol foarte mare și al tău abia acum a început.
Toți vom scrie rânduri, rânduri, cu speranțe, vise, gânduri, clipe triste, clipe bune, amăgiri.
Adevăruri sau minciună, vorbă rea sau vorbă bună și greșeli din care-nveți și împliniri.
Să scrii și tu povestea ta,
Așa cum știi și cum vei vrea,
Dar nu uita că orice pas al tău
Va fi un rând din ea..
Și mereu pe a ta cale, mai grăbit sau mai agale, vei cunoaște oameni buni și oameni răi.
Ca-n basme, bunăoară, ca-n povestea de-aseară, recitită împreună cu ai tăi.
Vei cunoaște orișiunde zmei și feți cu stea în frunte, și prințese, zâne bune, vrăjitori.
Fete mândre și regine, spini și flori și mărăcine, oameni simpli și bogați și cerșetori și..
Să scrii și tu povestea ta,
Așa cum știi și cum vei vrea,
Dar nu uita că orice pas al tău
Va fi un rând din ea..
Să scrii și tu povestea ta,
Așa cum știi și cum vei vrea,
Dar nu uita că orice gând al tău
Va fi un rând din ea..

Și Plouă…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ne rătăcim printre senzații și dorinți, ne căutăm
Cu ochi deschiși, cu mâini fierbinți, ne pierdem iar, dar ne aflăm la fel mereu
Și nu mai știm dacă ești tu sau dacă-s eu..
Și plouă cald, și plouă-ncet, tu mă aștepți și eu te-aștept.
Și plouă rar și plouă alb, ne regăsim în celălalt,
Și-ți simt în mine parfumul dulce-amar.
Și seara ne găsește iar, un singur suflet.
Îți spun ceva, tu îmi șoptești și da și nu,
Te strâng la piept, tu mă atingi, mă strângi și tu, ne pierdem iar,
Dar ne aflăm la fel mereu și nu mai știm dacă ești tu sau dacă-s eu..
Și plouă cald, și plouă-ncet, tu mă aștepți și eu te-aștept.
Și plouă rar și plouă alb, ne regăsim în celălalt,
Și-ți simt în mine parfumul dulce-amar.
Și seara ne găsește iar, un singur suflet.
Și plouă cald, și plouă-ncet, tu mă aștepți și eu te-aștept.
Și plouă rar și plouă alb, ne regăsim în celălalt,
Și-ți simt în mine parfumul dulce-amar.
Și seara ne găsește iar, un singur suflet.
Cad picături din cer, ne bat în geam și-apoi noaptea ne pătrunde-n casă și plouă și-n noi..

Poveste Cu Un Saxofon

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cât a trecut, câte anotimpuri reci ne-au durut?
Cât de des noi doi ne-am întâlnit în vis și câte amintiri s-au stins?
Azi, în sfârșit, te revăd și în aceeași cafenea vrei să mergi, dar în minte-mi vine clipa de-atunci când tu mi-ai spus că vrei să pleci și…
Ascultăm același saxofon ce plânge-ncet cu note lungi purtând regrete vechi și-adânci.
Tu te uiți în ochii mei și eu în ochii tăi privesc, zăresc o lacrimă în ei.
Și când plângi, tu știi prea bine, poți să faci orice din mine, dacă vrei…
Nu te-ai schimbat, peste tine anii nu au trecut,
Povestești ce s-a întâmplat atunci demult, eu sunt aici și te ascult,
Iar lângă bar, într-un colț, cântă același saxofon obosit
Și într-o clipă de tăcere îți șoptesc ce dor mi-a fost, cât te-am iubit și…
Ascultăm același saxofon ce plânge-ncet cu note lungi purtând regrete vechi și-adânci.
Tu te uiți în ochii mei și eu în ochii tăi privesc, zăresc o lacrimă în ei.
Și când plângi, tu știi prea bine, poți să faci orice din mine, dacă vrei…
Ascultăm același saxofon ce plânge-ncet cu note lungi purtând regrete vechi și-adânci.
Tu te uiți în ochii mei și eu în ochii tăi privesc, zăresc o lacrimă în ei.
Și când plângi, tu știi prea bine, poți să faci orice din mine, dacă vrei…
Dacă vrei…