Am bătut cale lungă și de drum obosit,
M-am oprit ca să beau o cafea.
Într-un colț din local, de amintiri prăfuit,
Un vals lent, gramofonul cânta.
M-ai văzut, ne-am privit ochi în ochi amândoi,
Și-am dansat povestind despre noi.
O poveste de-o zi, știi și tu, și eu știu:
Pentru noi e puțin prea târziu.
Zi-mi tot ce vrei să îmi spui și că n-aș vrea să te pierd,
Te mai privesc o secundă și plec.
Tu ai vise 1000, către care alergi,
Eu am multe, prea multe amintiri.
Nu ne spunem pe nume, suntem doi călători;
Ne citim sufletul din priviri.
Nu avem început ca să n-avem sfârșit,
Am fost sinceri și nu ne-am mințit.
O poveste de-o zi, știi și tu, și eu știu:
Pentru noi e puțin prea târziu.
Zi-mi tot ce vrei să îmi spui și că n-aș vrea să te pierd,
Te mai privesc o secundă și plec.
O poveste de-o zi, știi și tu, și eu știu:
Pentru noi e puțin prea târziu.
Zi-mi tot ce vrei să îmi spui și că n-aș vrea să te pierd,
Te mai privesc o secundă și plec.
Și plec. Plec.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o întâlnire scurtă, dar intensă, între doi oameni care simt o conexiune profundă. Ei realizează că, deși atracția este puternică, circumstanțele fac ca o relație să fie imposibilă, lăsând în urmă un sentiment de regret și melancolie.