Cât a trecut, câte anotimpuri reci ne-au durut?
Cât de des noi doi ne-am întâlnit în vis și câte amintiri s-au stins?
Azi, în sfârșit, te revăd și în aceeași cafenea vrei să mergi, dar în minte-mi vine clipa de-atunci când tu mi-ai spus că vrei să pleci și…
Ascultăm același saxofon ce plânge-ncet cu note lungi purtând regrete vechi și-adânci.
Tu te uiți în ochii mei și eu în ochii tăi privesc, zăresc o lacrimă în ei.
Și când plângi, tu știi prea bine, poți să faci orice din mine, dacă vrei…
Nu te-ai schimbat, peste tine anii nu au trecut,
Povestești ce s-a întâmplat atunci demult, eu sunt aici și te ascult,
Iar lângă bar, într-un colț, cântă același saxofon obosit
Și într-o clipă de tăcere îți șoptesc ce dor mi-a fost, cât te-am iubit și…
Ascultăm același saxofon ce plânge-ncet cu note lungi purtând regrete vechi și-adânci.
Tu te uiți în ochii mei și eu în ochii tăi privesc, zăresc o lacrimă în ei.
Și când plângi, tu știi prea bine, poți să faci orice din mine, dacă vrei…
Ascultăm același saxofon ce plânge-ncet cu note lungi purtând regrete vechi și-adânci.
Tu te uiți în ochii mei și eu în ochii tăi privesc, zăresc o lacrimă în ei.
Și când plângi, tu știi prea bine, poți să faci orice din mine, dacă vrei…
Dacă vrei…
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o reîntâlnire într-o cafenea unde un saxofon cântă o melodie tristă, evocând amintiri ale unei iubiri pierdute. Naratorul își exprimă dorul și regretul față de persoana iubită, amintindu-și de momentul despărțirii.