Flora Mărgărit Stănescu – Flora481 – Versuri.pro

Doar Un Traseu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Am pătruns nevăzut în casa cărților,
Mirate și-au schimbat vorbele-n șoapte,
-Oare ce caută acesta-n miez de noapte?
E mult de când pe-aici nu a mai dat.
O enciclopedie veche, atotștiutoare
Își drege glasul și apoi declară:
-A nimerit aici din întâmplare,
Nu-i genul ce de noi să-l doară.
Un vechi roman se-agită cu speranța,
Că poate el va fi ales de sus din raft,
Măcar un cititor de-ar mai iubi romanța,
Dar a ales grăbit, doar un atlas.
Își căuta o insulă de-odihnă,
Departe de vacarmul lumii agitate,
Notă grăbit într-un carnet traseul,
Îl puse-n raft și plecă mai departe.
Dezamăgite, triste-nsingurate-l
Priveau cu milă cum se-ndepărta,
Ce mult pierduse el cu necititul
Și cât de greu îi va veni cândva.
Ofensa-adusă prin indiferență
Atâtor cărți ce luminat-au generații,
Rămâne netrecută-n evidență,
Se speră că-ntr-o zi, veni-vor alții.

Și Păsările Jelesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mi s-a părut c-aud plânset pe stradă,
Am dat fuga să văd ce s-a-ntâmplat,
Un vrăbioi parcă sărea la sfadă
Cu vrăbiuța ce nu s-a mai mișcat.
C-a fost lovită sau e vrerea sorții,
Perechea lui zăcea fără suflare,
El nu ceda deloc în fața morții,
O tot striga plângând fără-ncetare.
Treceau pe lângă ei părinți, copii,
Se retrăgeau pe seară către case,
Dar vrăbioiul nici nu se clinti,
Nu se-ndura perechea lui s-o lase.
O noapte-ntreagă a vegheat sărmanul,
Pe vrăbiuță strigând-o ne-ncetat,
Nu s-a temut că va veni motanul,
Nu s-a temut că va fi sfâșiat.

Satiră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

(Unor telectuali).
De atâtea gânduri sumbre,
Am uitat esențialul
Și mă-ntreb cum e mai bine,
Să-i zic cal, să-i zic măgarul?
După cum se manifestă
Nărăvaș calul n-așteaptă,
Mai că l-aș lovi în țeastă
Dar te pomenești că-i crapă.
Tigve goale și soioase
Ifose de telectuali,
Încă tot mai rod la oase
Și-și fac veacul între barmani.
Că prin fundul sticlei iată
Toate ei le văd pe dos,
De eram mai tinerică,
Mi-ar fi spus cu glas mieros.
Că, măi dragă, talent este
Dar se cere promovat,
Trebui să treci niște teste,
Te pricepi la mângâiat?
Mă pricep eu dar depinde,
Cu o jordie mai mare,
Ce v-aș arde de v-aș prinde
Sau cu-n făcăleț pe șale.
Să le spun că-n loc de creier
Au în capul lor tărâțe,
Îl pun jos cât sunt de fraieri
Și se-apucă să-l mănânce.

Macii Roșii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu stingeți macii roșii
Din holdele noastre de aur,
Ni i-au lăsat străbunii
Și-un mare meșter faur.
Un înțelept își strigă
Durerea lui adâncă,
El pâinea vrea s-o frângă
Dar nimeni nu-l ascultă.
I-ar sătura-nțeleptul
Pe toți, pe noi și pe străini,
Cum a făcut de veacuri
Dar, ei vor să prindă rădăcini.
Pământu-acesta darnic
Hrănit-a și pe Daci,
Muncit a fost și spornic
Și veșnic plin de maci.

Flora Mărgărit Stănescu (Flora481) - Safirul Din Cuvânt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Safirul din cuvânt.
Ți-am tot dăruit gândurile mele,
Mănunchi de cuvinte și lumină,
Răsfrânte-n pagini, chiar și virtuale
Și-aproape ne-am ținut de mână.
Ți-am dăruit nopțile mele albe
În care nestemate șlefuiam,
Făcând din versurile mele salbe
Ce ție lume-n zori le dăruiam.
Citeai căscând sau poate nici atât
Cum îmi făcusem eu din noapte zi,
Tot șlefuind safirul din cuvânt
Ți-l ofeream zâmbind, dar tu nu știi.
Câtă migală și simțire-ncape
Adesea doar într-un cuvânt,
Tot pentru tine mai jertfesc o noapte
Indiferența lumii vreau s-o cânt.
Să știe lumea cât îmi e de dragă
Chiar dacă m-a uitat îi amintesc,
Că fără ea viața nu-i întreagă
Și greu mi-ar fi acum s-o părăsesc.