Emeric Imre – Versuri.pro

Mult Prea Mult

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Când ai să te-ntorci, într-o vară
Mult prea mult frig voi avea în priviri
Și răspunsul meu va cădea pe seară
Să crească o noapte peste lungi amăgiri.
Am meritat toată răzbunarea,
Însă mult prea mult te-ai răzbunat
Parcă zece vieți aveam, nu una
Și la coșul morții viața mi-am aruncat.

Refren:
Mult prea mult, mult prea mult,
Mult prea mult viața noastră-a trecut,
Mult prea mult, mult prea mult,
Mult prea mult nu mai pot să te-ascult.

Nu sunt trist, nici vesel, sunt o umbră care
Nu găsește drumul prin labirint
Cade ploaia rece pe obrazul plâns de sare,
Pe suflet rănit am armura de-argint.
Mai aud un clopot care-mi bate-n lună
Și mi-aduc aminte-n tot de chipul tău
O poveste care-ncepe să apună
Plouă spre-nălțime, eu mă-nalț spre hău.

Noapte De Unul Singur

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

1. Aud un pian prin zăpezi cristaline
Și nu sunt cu tine, vai, nu sunt cu tine
Chopin – un concert de pian oarecare
Și calea e lungă și noaptea e mare
De iarnă mă satur, de plânset te saturi
Iubiri între noi în o mie de paturi
Și primăvăratic ninsori mai sfâșie
Voalul miresei în noaptea târzie.

R: Te-aș cere-napoi, însă n-am cui te cere
Și restul e numai Chopin și tăcere
Te-aș cere-napoi, însă n-am cui te cere
Și restul e numai Chopin și tăcere.

2. Se-aud ciudățenii și fiare în noapte
Și ninge himere și ninge cu șoapte
Mi-e dor ca de propria-mi copilărie
De tine – aceea ce n-a fost să fie
Iar dacă ai fi dintr-o dată cu mine
Mi-ar fi totul altfel și nu mi-ar fi bine
Sunt fumuri pe case, iubiri sunt în case
Și cerul a fum și-a păcate miroase.

R: Te-aș cere-napoi, însă n-am cui te cere
Și restul e numai Chopin și tăcere
Te-aș cere-napoi, însă n-am cui te cere
Și restul e numai Chopin și tăcere.

3. Pendula ca ștreangul de moarte e gata
Se mișcă de parcă mă strânge cravata
Mă târâi pe coate, te caut pe pernă
Și noi ce spuneam că iubirea-i eternă
Și uite ce grabnic se arată și trece
Și sângele-n rană lovită e rece
Aud un pian, un Chopin de departe
De care n-ai parte, de care n-am parte.

R: Te-aș cere-napoi, însă n-am cui te cere
Și restul e numai Chopin și tăcere
Te-aș cere-napoi, însă n-am cui te cere
Și restul e numai Chopin și tăcere.

4. Așa cum acum când ești dusă departe
Bufnește-un pian prin ulucile sparte
Și-o lună roșcată însângerează plopii
Iar eu cu nimic nu mai pot să te-apropii
Și cad în genunchi lângă focul ce moare
Și vreau să-l întreb de mai e vreo scăpare
Și el îmi răspunde cu-n sclipat spre ușă
Și-mi lasă în palme o caldă cenușă.

R: Te-aș cere-napoi, însă n-am cui te cere
Și restul e numai Chopin și tăcere
Te-aș cere-napoi, însă n-am cui te cere
Și restul e numai Chopin și tăcere

Jurământ

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pământul e sterp, podul palmei pierdut e
Mișcarea din mine se va-ndepărta
Pe-o sută de turnuri și-o sută de plute
Cu scârbă vă jur, Dumnezeu a fost ea.
Și nici nu mai știu cine e și unde este
Și nici nu îmi pasă ce foc va găsi
Dar iată că pleacă și nu se întoarce
Prin geamul enorm cu zăbrelele gri.

Ref: Va jur cât mai poate jura unul care
Din naștere știe să jure când vrea
Va jur pe lumină și pe clătinare
Cu scârbă vă jur, Dumnezeu a fost ea.

Nu vrei, nu mai vrei să fumăm împreună?
Să bem o cafea cu zaț lunecos?
Perdeaua de chipul tău încă mai sună
Și câinii rotunzi latră-n iezerul jos
Nimic nu e în regulă, străzile-s șubrede,
Pe cai desălțați, călăreți de muștar
Vai, doamnă, pricep că mă zbat în zadar
Când creierul singur nu poate să umble.

Ref:

Acum înțeleg, dacă nu sunt făcute
Altare la care să jur.. Va nega..
Pe-o sută de turnuri și-o sută de plute
Cu scârbă vă jur, Dumnezeu a fost ea.
Distruse sunt templele unde puteam
Să stau în genunchi și să jur pe ursită.
Zăbrelele gri cad din trândavul geam
Ea fuge și minte că e fericită.

Ref:

Ilie de la Sculărie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cică-ntr-o uzină dintr-un mic oraș
A venit un lider din străinătate,
Gazdele cu dansul se purtau linguș,
Ca să-i intre-n voie le făceau pe toate.
Vizitând străinul secțiile lor,
S-a oprit deodată și, cu bucurie,
Arătând spre-un simplu, vârstnic muncitor:
„Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?”.
Iar oficialii tare s-au mirat
De această faptă totuși peste poate
Și l-au pus pe-o listă neîntârziat
Ca să plece grabnic în străinătate.
A plecat la Roma cu-n autobuz,
După ce un vameș, fir-ar el să fie
Fără ezitare cică le-ar fi spus:
„Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?”.
Iar la Roma Papa însuși i-a primit,
I-a tratat amabil cu-n pahar de apă
Și era și dânsul foarteFastacit,
Nestiind de unde totuși s-o înceapa.
Dar, ca orice Papa, a găsit un drum
Și pe unul gureș vocea lui mlădie
L-a-ntrebat cu-n tandru scârțâit postum:
„Dânsul nu-i Ilie de la sculărie?”.
Observând aceasta cei îndrituiți,
Care mersul lumii veșnic îl veghează
La o faptă mare ei au fost sortiți
Să-i organizeze și o mică pază.
Când erau la Papa, Doamne, ce necaz,
Unul dintre paznici leșina afară
Medicii de gardă îl făcură treaz
Și motivul bolii toți îl căutară.
Recitat:
„Poți cumva și nouă tu să ne explici cauza din care ai căzut în luptă?
Domnilor, v-aș spune. Cum stateam aici
adâncit în veghea asta ne-ntreruptă”.
Cântat din nou:
„A trecut regina Angliei pe-aci,
Cu suita mare și cu protocoale,
M-am retras la umbră spre-a nu stingheri
Și-am simțit genunchii cum îmi pică moale.
Când am auzit-o cu cât interes
Își întreabă Curtea, cum c-ar vrea să știe
Cine-i bătrânelul purtător de fes
De lângă Ilie de la sculărie?”.
Ref (se cântă după fiecare strofă) :
Ăsta nu-i Ilie de la sculărie x 4

Sfârșit de Film

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sfârșitul acesta ce vine
Și spune de tot ce a fost
Și spune de tine și mine
E parc-un sfârșit de film prost.
Curând se vor stinge vocale,
Consoane vor crește pe gard,
Voi merge cu toate-ale tale
Când flăcările abia de mai ard.
Refren
Se face lumină în sală,
Ce film am văzut și-am trăit
Și, vai, toată sala e goală,
Iar noi n-am ajuns la sfârșit.
Sfârșitul acesta e, poate,
Atâta cât noi meritam
Trăindu-le josnic pe toate,
Iubire în formă de ham.
Să-ți tragi peste umere glugă,
Afară e-atât de urât
Că nu mai încape o rugă
Ci doar despărțirea, atât.
Refren
Se face lumină în sală,
Ce film am văzut și-am trăit
Și, vai, toată sala e goală,
Iar noi n-am ajuns la sfârșit.
Sfârșitul acesta mă poartă
Spre ultimul gest imprudent,
M-azvârlu în stâlpul din poartă
Și, vai, ce mințit happy-end.
Sfârșitul acesta ce vine
Și spune de tot ce a fost
Și spune de tine și mine
E parc-un sfârșit de film prost.
Refren
Se face lumină în sală,
Ce film am văzut și-am trăit
Și, vai, toată sala e goală,
Iar noi n-am ajuns la sfârșit

Rana și Cuțit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Hai din lume-n mit,
Hai din strugure-n cană,
Să te beau liniștit,
Dulcea mea buruiană.
Arătai a cuțit,
Semănam cu o rană,
Mama mea m-a găsit
Și m-a dat de pomană.

Refren:
Hai din lume-n mit,
Hai din strugure-n cană,
Să te beau liniștit,
Dulcea mea buruiană.

Însă îndrăgostit
Și de-a pururi în goană,
Totuși eu te-am iubit
Cu o ultimă toană.

Troleibuze-au sărit
De pe sârmă-n strană,
Un nebun circuit
Prin Piața Romană.

Dacă tot te-am găsit,
Ca pe-o ultimă fană,
Dacă tu ești cuțit,
Dacă eu ți-am fost rană.

Hai din lume-n mit,
Hai din strugure-n cană,
Să te beau liniștit,
Dulcea mea buruiană.

Nebunul de Alb

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna
De când mă simt tot mai bogat de tine
Și-mi stau pe tâmplă soarele și luna
Acum mi-e cel mai rău și cel mai bine.
Și uite n-are cine să ne-ajute
Abia-și mai ține lumea ale sale
Și pe-un perete alb de muze mute
Nebunii negri caută o cale.

Refren x 2:
Și te iubesc cu milă și cu groază
Tot ce-i al tău mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce capturează
Regina neagră pentru veșnicie.

Prin gări descreierate accidente
Mărfare triste vin în miezul verii
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente
Ca să te apropii și ca să te sperii.
Jur-împrejur priveliști aberante
Copii fragili ducând părinți în spate
Bătrâni cu sânii gri de os pe pante
Și albăstroși venind din zări uscate.

Refren:x2
Mi-e dor de tine și îți caut chipul
În fiecare margine a firii
În podul palmei dacă iau nisipul
Simt un inel jucându-se de-a mirii.
I-aud prin bătălii din vreme-n vreme
Ostașii garzii tale ți se-nchină
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chip slavon și nume de regină

Te Aștept

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Aș vrea să te aștept
În ploaie într-o zi,
Aș vrea să trezesc
Mireasma florilor târzii.
Ca roua din zori
Înlăcrimând petale,
Ne naștem plângând
Cu un drum pentru fiecare.

Refren: Viața uite trece
Clipele se despletesc
Tace singur timpul
Anii toți se mistuiesc.
Ne așteaptă izbânzi
Eșecuri sau iubiri
Frumoase amintiri
Sau grele despărțiri.

Cernitele ploi
Pe chipuri cântă rar
Pe nopți umbre cad
Și ard cu gust de jar.
Refren:

Și pașii se duc,
Pe drumuri fără rost,
Și nu înțeleg
Iluzia ce-ai fost.
Cum plâng dimineți
În glasuri ce șoptesc.
Aș vrea să te aștept
Să-ți spun că te iubesc.
Refren:

Povestea Cavalerului cu Briciul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Trăia într-un castel, pe Rin,
Un cavaler ce din capriciu,
Gustând bobițe din ciorchin,
Tăia șopârlele cu briciul
Și-apoi le prepara în sos
De leuştean și portocale
Și preasupușilor, voios,
Le da în de-alabastru oale.

Refren: Copilă dulce, râma trece
Drugii de rouă se topesc
Un fluture cu burta rece
Plutește-n ceaiul chinezesc.

Și azi așa și mâine-așa
Până ce-o slujnică fecioară
Rămase din mâncare grea
Și se aruncă în scoc la moară.

Iar castelanul nostru-amar
Visă de-atunci întreaga-i viață
Șopârle cu sâni albi și mari
Strângând copile dulci în brață.

Ipostaze

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Spune-mi, femeie plină de viață,
Unde-i zăpada bulgară de ceață?
Spune-mi șoptită, zâmbet de amantă,
Unde-i ispita ce pasul mi-o poartă?
Spune-mi, iubito, cu ochi de țigancă,
Unde e zborul care înalță?
Spune-mi, copilă trezită la viață,
Unde-i candoarea ce gheața dezgheață?
Spune-mi, fetiță cu gândul la stele,
Unde e jocul din visele mele?
Femeie, amantă, iubită, șoptită, șoptită…
Femeie, amantă, iubită, șoptită, copilă, șoptită…