Spune-mi, femeie plină de viață,
Unde-i zăpada bulgară de ceață?
Spune-mi șoptită, zâmbet de amantă,
Unde-i ispita ce pasul mi-o poartă?
Spune-mi, iubito, cu ochi de țigancă,
Unde e zborul care înalță?
Spune-mi, copilă trezită la viață,
Unde-i candoarea ce gheața dezgheață?
Spune-mi, fetiță cu gândul la stele,
Unde e jocul din visele mele?
Femeie, amantă, iubită, șoptită, șoptită…
Femeie, amantă, iubită, șoptită, copilă, șoptită…
Sensul versurilor
Piesa explorează diferite ipostaze ale feminității, printr-o serie de întrebări retorice adresate unei femei. Tonul este nostalgic și melancolic, sugerând o căutare a unor elemente pierdute sau idealizate din trecut.