Edward Hirsch – Vată de Zahăr

Ne-am plimbat pe podul de peste râul Chicagopentru ultima dată, așa s-a dovedit a fi,iar eu mâncam vată pe băț, aerul acela zaharat,lumina aceea albăstrie, dulce, urzită din nimic.A fost doar o clipă, serios, nimic mai mult,dar îmi amintesc cum mă minunam în fața cablurilor solideale podului ce ne susțineași strecurându-mi degetele printre degetelelungi și … Citește mai mult

Edward Hirsch – Dorința Cumplită

Aveam nevoie de un avertisment al zeițeiși de câțiva bărbați care să mă lege de catargde mâini și de picioare, ca să pot ascultaglasurile umflându-se, uscate de soare, fataleale celor două Sirene ce țeseau un sunet bântuitordeasupra valului clocotind, chemându-mă-n adâncuriîn timp ce mă zbăteam plin de dorință-n odgoaneși imploram să fiu dezlegat, dezlănțuit, desferecat.Cu … Citește mai mult

Edward Hirsch – Ordine Speciale

Dă-mi-l înapoi pe tatăl meu străbătând holurileCompaniei Wertheimer, producătorul de cutii și hârtie,cu rumeguș agățat de pantofi.Dă-mi înapoi lanțul lui de măsură și cheile,creionul lui de schițe și formularele de comandă;dă-mi reveriile diurne pe hârtie liniată.Nu înțeleg durerea asta de necuprins.Orice-ai fi avut și nu-ncăpea,orice altceva ai fi avut nevoie, crede-mă,.tatăl meu, care-și dorea afacerea … Citește mai mult

Edward Hirsch – Scaunul Uitării

Tatăl meu îndărătnic, solipsist, curajosși-a târâit picioarele de-a lungul camerei de zispre scaunul său obișnuit din colțul îndepărtat,unde mama mea l-a învelit cu o pătură,iar el imediat a dormit și s-a trezit maitârziu fără să știe unde se află.Era Peirithous alunecând în infernprin poarta deschisă la Taenarumspre-a o răpi pe Persephona, regina morții.Însă Hades, cel … Citește mai mult

Edward Hirsch – După o Lungă Noapte de Insomnie

Am mers spre mare dimineața devremedupă o lungă noapte de insomnie.M-am cățărat pe stâncile uriașe de culoarea pescărușilorși am trecut de copaci,dansatori înalți ce-și întind brațeleși se încălzesc în lumina albăstruie.Am pășit în apa sărată, un penitentcu trupul murdar,și-am înotat către o stea roșie ce răsarespre est – regală, înveșmântată-n purpură.Un țărm a dispărut în … Citește mai mult

Edward Hirsch – Smochine Verzi

Vreau să trăiesc asemenea acelui mic smochince-a-nmugurit pe plajă primăvara trecutăși și-a întins frunzarele deasupra pietrelor nisipoase.Toată vara fructele sale verzi, încăpățânate(unici flori învelite-n piele moale)s-au copt și-au crescut în bătaia brizei sărate, luminoase.Copacul Cunoașterii Bineluiși-al Răului a fost un smochin, sau așa se zice,dar tipul acesta sălbatic a fost un vagabond poznaș.Simt nevoia să … Citește mai mult

Edward Hirsch – Dulceața

Clipele când inima-mi cea tristă a cunoscut o picătură de dulceațăîmi revin acum în minte: cafeneauadin Decatur, magazinul de clătite din Macon….Semnele rutiere indicau spre fericirea noastră;lingurile murdare și refugiile pâlpâitoare pentru camioaneerau opririle pelerinajului nostru.Îți amintești adunarea de femei baptiste zburânddin autobuz și adunându-se pe podulde pe râu, cântând osanale?.Nu eram noi cei care … Citește mai mult

Edward Hirsch – Autoportret în Chip de Euridice

Cât am visat la brațele tale nesățioase,secretul meu orfic, bântuitorul meu cânt primordial,din locul meu aflat între forme fantomatice.Și te-am așteptat să răscolești mormântul,cărarea spre infern – jilavă, tăcută –unde tremuram în îmbrățișarea nopții,până ce-am auzit strigătul tău mortal, rău-prevestitoru-ți glas urcând ca un vis uitatsau ca un suflet rătăcitor strigând după lumină.În ceața densă … Citește mai mult

Edward Hirsch – O Nouă Teologie

Dumnezeu n-a putut să le mai suporte fericireacând i-a auzit râzând împreună în grădină.I-a prins îngenunchind împreună în țărână(sau mai rău) și storcându-și zeama rodiilorpe față. I-a găsit desfăcândo smochină cu o încântare fragedăde parcă ceva esențial ar fi răsărit în ei.Cred că toată schema – șarpele, mărulcu a lui cunoaștere-a binelui și răului – … Citește mai mult

Edward Hirsch – Biblioteca De Cartier

Îmi doresc să-l pot găsi pe băiatul acela slab, cu cioc lungce se cocoța pe crengile vechii biblioteci de cartier.Își petrecea Șabatul zburând între teancurile șubredeși mesele fragile din lemn de la etajul al doilea.Ciocănind după nuci, făcându-și cuibul între scaieții rupți, zgâriindnotițe sub petecul de cer din colțișorul lui.Aș da orice să-l găsesc din … Citește mai mult