Versuri corectate și adnotate
Ascultă, noi ieșim din neguriColoși în țara viitoare.În dimineața aceasta m-am trezit lângă Maria MariaPe scândurile patului pline de păduchi și de sângeȘi am sorbit nepăsarea ca pe o otravă –Și am scuipat în castronul cu terci.Drumurile noastre au fost împodobite cu spiniȘi înțelepciunea preoților ne-a uscat cerul gurii;Trezește-te, Maria Maria, și cântă-mi despre un … Citește mai mult
Merg peste arborii-oameni: sunt om?– e plină pădurea de pașiși cine e vântul?O roată macină moaraînapoi, înainte – unde?.Prietenii au doi lei,soarele gâfâie printre nori,luați uniforma dictatorilor,dar lăsați-mă în insula mea.
UnRai în care nimeni n-a intratPlutea pe dinainte –Un cimitir de vânturi strâmbat,Galbene incintePiscuri de popoare lunatece,Sprintene unde de morțiCu flăcări de soartă, sălbateceBăteau la adâncile porți.Și-n murmure sfâșiate loveauTainicele unde de morți;Ierburi de ape creșteau,Desișuri spumoase de jar – Milenii treceau,.Unde, al desăvârșirii, zăcea,Fără chip, portar?.Singurătăți, înalte necuprinsuri,Stoluri demonice de geniiZideau pustiitoare ceruri – … Citește mai mult
Bună dimineața, Verlaine,Ciudatul meu zeu și prieten –Bună dimineața. Vor mai trecePână ni s-or usca versurile, milenii treisprezece.Ceasornicul pământului îl laudCum zbuciumă oasele trupului tău crud;Îl aud și nu-l aud. Dar ochii mereuSticlesc deasupra paharului meu.
Noi, Dimitrie Stelaru, n-am cunoscut niciodată fericirea.Noi n-am avut alt soare decât umilința.Dar până când, înger vagabond, până când,Trupul acesta gol și flămând?Ne-am răsturnat oasele pe treptele bisericilor,Prin păduri, la marginea orașelor.Nimeni nu ne-a primit niciodată,Nimeni, nimeni.Cu fiecare îndărătnicie murimȘi rana mâinilor caută pâinea aruncată.Marii judecători ne-au închis,Stăruind în ceața legilor lor,Pe frunțile noastre galbene … Citește mai mult
Am întrebat pe Romola: unde e Dumnezeul tău?Mi-a zis:„Privește alba insulă –Insula sunetelor, tărâmul geniilor!Acolo pe tron de stele visează Dumnezeul meu,Dumnezeul meu, Nijinsky.”Iată,Flacăra lui se arată uriașăAsemenea căderii de la Josemite,Strânse o lume sub aripi nevăzute,Ritmică lume,Fluviile melodiilor de aur, frânte.Roua amurgurilor îi strălucea în pleteȘi stătu ca un soare – rămasePentru totdeauna în … Citește mai mult
Călători în hrube,Străvechi monahiDosiți printre psalmiEvreo-valahi.Năvălesc și sorbDin argila coaptăLaptele Domnului,Apa înțeleaptă.TunăÎn lună.O, livezile, ciorile: crau!Poeții mâncau?Îmi dai voie domnule MinistruSă-mi chem oaseleDe sub cheiul DâmbovițeiȘi să ți le dau în ochi?Să le tremur lângă inima taCa filele cu suliți în locul literelor?Ca rătăcite pergamente lunare?Noi suntem Abel și Cain –Tu cine ești cu lanț … Citește mai mult
Vai! Iar se apropie moartea de tine —Iar vine cu o mie de aripi, te uită!Drumul ei se cască din lună,Plutește în apele visului fără rușine.Iadul ei nu e iad —UnRaiUnde sângele înflorește,Pe unde tu odatăÎți răsturnai inima necurată.Se duce și vine — dar vine, vineCu spectre din nopți saturnale,În foșnet solemn de temple străine.Vai, … Citește mai mult
La para unui foc, cei trei,Cu golurile ochilor înnegurate,Încovoiați, sub salcia imensă, șopoteau:– Minciuni, ne-au dat afară din cetate.Și palmele stâncoase, albe,La para focului mai stins, mai stins,Se întâlniră într-un jurământ:– Nu, n-am învins, nu ne-au învins.În toamna anului 1939Când zorile ieșeau din mare înghețate,Trei morți vegheau, trei morți:Isus, Lord Byron și Panait Istrate.
M-am văzut târându-mă, încâlindu-mă, coborând,Imens, ca rădăcinile unui arbore din cer.Aveam sunetul cărților arse.Pe treptele putrede îmi turbau ochii –Înapoi, titanul fugea în mister.Zdrențe de nouri, negre stele,Ori lumi oloage cu moartea mea,Păleau spălăcite în cercul bolnav –Goală, numai domnia biruită cădea.Ce extaz! Șapte zile șerpuiauÎn alcoolul fără continente.Vântul răsturna vânturi, înalte cărțiCu litere de … Citește mai mult