Daniel Vişan-Dimitriu – Pagina 37

Ploaia de Verde Suspin

A plouat aseară undeva în lume, / Poate-acolo unde pomii s-au rugat / Zeului ce … →

Era neînfânt și un rege / pe vaste întinderi, cu ape / la care veneau … →

Îmi continui zborul. Ploaia, de-o veni, / Îmi va fi străină. Eu, mai sus de … →

Îmi e apus, şi mare, şi mi-e vis / Acolo-n gândul care mă-nfioară / Când … →

E vremea florilor de tei, / Cu păsări, fluturi și albine, / Când aerul din … →

Alintând copacii, gândul meu se lasă / Moale ca o umbră într-o reverie / Sau … →

Îmi sprijin o tâmplă pe-un vis ce-mi șoptește / Atâtea și-atâtea cuvinte prin piept, / … →

Mi-am pus, mai demult, o dorință / Și-n grabă, în cugetul meu, / Mi-am spus, … →

De-ar fi atât de dură, ca piatra, îngheţată, / Ar însemna că-n mine e-un frig … →

Era o frunză printre alte multe / Crescute-n pomul vieților de rând, / Dar ea … →