Daniel Vişan-Dimitriu – Versuri.pro

Clipa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De-ar fi să scot din amintiri o clipă
Și, în puterea mea, un timp s-o am,
Aș vrea să văd, în ea, cum se-nfiripă
Tot ce simțea acela ce eram.
Și poate-aș crește-o cât aș vrea să fie
De-ar fi să-mi placă mult ori aș dori
Să-mi fie mare cât o veșnicie
Sau, dacă-i mult, măcar cât ține-o zi.
Iar de va fi ca ea să nu-mi mai placă,
Aș strânge-o-n pumni, aș face-o gând uitat
Și n-aș mai vrea cu mine să petreacă
Prin amintiri ce-n urmă am lăsat.
De-ar fi să pot s-o fac, n-aș face-o-n pripă
Și nu mi-aș risipi puteri de mag
Pe altceva decât aceeași clipă
Ce revenea când te priveam cu drag.
Daniel Vișan-Dimitriu
(14 ian. 2019, Vol. “Eterna căutare”)

Grai Eteric

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Privesc o stea. Am lacrimi în privire
și-n suflet am o gheară care strânge
iubirea-mi care suferă și plânge
de dor, de vis, de stea, de amăgire.
Privesc o stea lucind în întuneric
și-o rog, pe cerul meu, să se oprească
o clipă doar și, poate, să-mi vorbească
în graiul neștiutului eteric.
“Iubită stea,
promite-mi începutul
din nopțile senine
și albastre,
primește-mbrățișarea
și sărutul,
ce îți trimit
acolo,
printre astre.”.
Mirată, steaua mea se-oprește-o clipă,
și mă inundă c-o sclipire caldă
ce fața-mi luminează și o scaldă
în raze ce speranțe înfiripă.
“Nu, dragul meu,
îți sunt
mult prea departe!
Destinul,
viața,
totul ne desparte.
Trăiește visul tău,
eu … pe-ale mele,
nu-ți căuta iubirea
printre stele!”.
Îmi simt obrazul ud, ceva îmi scapă.
O fi eterul chiar atât de rece?
E doar un vis ce caută să plece?
O, nu, e-aici, se zbate sub o pleoapă!.
Daniel Vișan-Dimitriu
(29 dec. 2015, Vol. “Călător prin gânduri”)

Dorință Într-Un Gând

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În ziua ce-a apus, mi-ai fost dorință,
și mi te-ai arătat, apoi mi-ai dat
ceva de dincolo de conștiință,
de prin străfund de cer întunecat.

M-ai ajutat să înțeleg misterul
atâtor lumi de care n-am știut
și care sunt aproape, nu în cerul
de care, de milenii, ne-am temut.

Mi-ai fost un dar al nopții, adiere
venită dintr-o lume de demult,
ascunsă după gratii de tăcere
prin frica de durere și ocult.

Mi-ai spus, în șoaptă, totul, rând pe rând
tu, ce mi-ai fost dorință într-un gând.

Vestea Din Poveste

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Azi te colind, iubito,
Îți vin cu leru-i ler
Și-o veste ce-am gândit-o
Cu mine mesager.
Eu cred că-i minunată,
Dar tu, ca să o știi,
Va trebui, îndată,
Pe loc a-ntineri.
Și-a fi aceea care,
La douăzeci de ani,
Erai amețitoare
Când înfloreau castani.
Ne-ntoarcem în povestea
Rămasă în trecut,
Când am venit cu vestea:
“Te vreau! ”, iar tu ai vrut.
E-o zi ce-o să rămână
Cu noi la drum pășind,
Luându-ne de mână..
Și mâine te colind.

Umbra Soarelui

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Stea îndepărtată, încă mai privești
Urma celui care-n vasta galaxie
Se îndepărtează, nu mai vrea să fie
Astrul dintre aștri cu lumină ție,
Tu, cea care astăzi încă strălucești.
Fie ca lumina-i să te însoțească
Ani și ani prin lumea stelelor ce cântă
Bucuria vieții, caldă, neînfrântă,
Risipind lumină de iubire sfântă
Printre-aceia care vor să o primească.
El.. nu-ți mai e Soare cum odat-a fost,
Să-și întoarcă drumul, nu mai are rost.
Daniel Vișan-Dimitriu
(7 feb. 2018, Vol.”Cântecul visurilor”)

Hipnoză

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nicio pasăre nu cântă în izlazul ars de Soare,
Nici un tril de ciocârlie nu se cerne din văzduh
Peste florile-nsetate şi o lume-n care doare
Orice rază ce răneşte cu asprime în zăduh.
De-ar avea-n corole rouă, poate-ar plânge, ar suferi,
Toate florile acelea ce se clatină-n văpăi
Când o adiere blândă se mileşte de câmpii
Şi mai trece, ca o boare, printre razele călăi.
Niciun fluture nu zboară prin căldura de cuptor
Care-ascunde-atâtea plase ce-i aşteaptă, nu se văd
Printre firele de iarbă fără semn de abator
Gata să-i primească-ntrânsul pentru-al vieţii lor prăpăd.
Doar un trandafir sălbatic mai zâmbeşte către cer
Din petale ce se roagă pentru picurii de ploaie
Ce le-ar face să-şi dezlege miezuri pline de mister,
Nevăzute, neştiute, sub splendoare-atâtor straie.
Când pe cer apar, năvalnic, umbre negre de Infern,
Totul pare să-şi revină dintr-o stare de hipnoză
Şi să tremure-n plăcerea stropilor ce, brusc, se cern,
Peste lumea-n care-un flutur e îmbrăţişat de-o roză.
Daniel Vişan-Dimitriu
(Din vol.”Călător prin gânduri”)

Noaptea Visului de Ieri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Prin întunecimea visului de ieri,
Străbăteam pustiul iadului marin
În căuș de valuri provocându-mi chin
Când scăldau, sărate, răni din vechi dureri.

Nicio stea în noaptea visului de ieri,
Niciun far în zarea ce nu se vedea
Peste valul care visul adâncea
În speranța care duce nicăieri.

Mă zbăteam în visul nopții mele, ieri,
Într-o barcă mică și tăind un val
Care-n visul nopții, providențial,
Îți purta, cu sine, sorții efemeri.

Deveneai speranța visului de ieri,
Premiul pentru care merita să-nving
Iadul dintre valuri, reușind s-ating
Țărmul unde-așteaptă două grațieri.

Iar pe țărmul nostru, visul meu de ieri
S-a-ncheiat în zorii care-au vrut să fim
Darurile mării și să ne iubim
Pe nisip, la umbra unor palmieri.

Deconspirare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu știe nimeni cum a apărut
Acolo-n parc, aproape de-o alee
Pierdută printre flori de azalee,
Iar autorul e necunoscut.
E o sculptură-nfățișând o zee
Privind spre cerul unde, în trecut,
Trăiau nemuritorii de temut
Slujiți de regi și de mulțimi plebee.
De frumusețea ei desăvârșită,
Se miră presa, televiziuni,
Biserica vorbește de minuni
Și toată lumea este răscolită.
Misterul cel mai mare-i autorul,
Căci o sculptură de-un așa nivel
Ar fi să îl ridice pe acel
Și-n cerul artei el ar fi condorul.
Fotografii, articole, nimic
Nu l-a făcut în fața lor să iasă …
“Stătea așa frumos la noi acasă! ”
Certa un prichindel pe un bunic.
Daniel Vișan-Dimitriu
(12 iul. 2021, Vol.”Aripi de azur”)

Sărutul Vântului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

A-mprăștiat aroma primăverii
în zări ce l-au primit plăcut surprinse,
i-au mulțumit, cu inimile-aprinse,
și l-au privit plecând, în pragul verii.
Le-a mângâiat, în trecere, cu rouă,
în dimineți mai reci și chiar în noapte,
în zborul spre apus și miazănoapte,
zâmbind spre stele ori spre luna nouă.
Acum a obosit și nu mai poate
să-și ducă adierea lui plăcută
spre zările de-acum înconjurate
de vânturi ce-au venit să le arate
că au crezut vioară o lăută.
Se lasă pe pământ și îl sărută.

Trei Fix

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E-aproape ora trei și mi-am propus,
– chiar de îți va părea puțin ciudat –
să vin la tine c-un sărut în plus
pe lângă toate câte ți le-am dat.
Va fi nu numai dulce, dar și lung,
așa, cam cât un vis uitat prin nori,
pe care-aș vrea să-l prind și nu-l ajung,
căci fuge peste-un arc plin de culori.
Și intră într-o lume de povești
cu trei prințese, purceluși, feciori
de împărați, sau orice trei firești
la cei mai mulți, de basm, povestitori.
Tu vei simți sărutul ca-ntr-un vis
pe care-l vrei trăit la nesfârșit
și, draga mea, așa cum mi-am promis,
la ora trei … E fix! … și am venit.
Daniel Vișan-Dimitriu
(21 ian. 2016, Vol. “Chipul iubirii”)